13,753 matches
-
facă, unde să-l așeze. Nu prea-și găsea locul în mijlocul dezordinii generale care-i înghițise biroul. În cameră erau musculițe, mirosea a cartofi prăjiți, apa curgea cu presiune la baie. Apăru și Nina, îmbrăcată cu pantalon de trening, cu buzunarele pline de ghemotoace de hârtie și cârpe, și cu o cămașă de a lui Alexe, în carouri, ruptă și plină de var. Își ținea mâinile depărtate de trup. Răsufla greu dar părea încântată de postura în care o surprinsese Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părea suficient. E tânără, spunea și asta înseamnă că are sănătate, minte, putere de muncă. Stai jos, Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada deformată din mijlocul odăii, acoperită parțial, două taburete cu picioare rotunde subțiri. Își scoase din buzunarul pantalonului o țigară și o aprinse cu tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu-i cazul să te formalizezi, îi preciză Nina, noi nu ne jenăm să te primim în aceste condiții. Spune-mi vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când, cum se căsătorește Elena, cum plecau așa cu lucrurile Elenei în geantă, fără să ajungă la o înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi facă ea una ca asta, murmură și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune și tu ceva că doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta e domnișoară, treaba. Și a continuat să tragă din mucul țigării. Se zvonea că are neînțelegeri cu nevastă-sa, cineva lansase ideea că era pe cale să divorțeze, că îi și văzuse citația de divorț pe care o purta în buzunarul interior al hainei, împăturită corect. Nu credeam că ai să stai cu noi la cules până la urmă, îi mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frumos dacă cineva îi oferea o fructă, o prăjitură, mâna îi tremura, arăta ca un schelet viu. În ziua în care s-a externat, Marcu i-a lăsat bătrânului niște bani. Omul i-a primit ezitând, i-a așezat în buzunarul de la piept al pijamalei, de câteva ori și-a pipăit grijuliu buzunarul, se temea să nu-i dispară. Când a părăsit salonul, inginerul se simțea incomod, îl încerca un sentiment de neputință. Și-o imagină pe Nina, înconjurată de comisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arăta ca un schelet viu. În ziua în care s-a externat, Marcu i-a lăsat bătrânului niște bani. Omul i-a primit ezitând, i-a așezat în buzunarul de la piept al pijamalei, de câteva ori și-a pipăit grijuliu buzunarul, se temea să nu-i dispară. Când a părăsit salonul, inginerul se simțea incomod, îl încerca un sentiment de neputință. Și-o imagină pe Nina, înconjurată de comisia de medici, împărțind complimente în dreapta și-n stânga, cu viteză, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
groasă și se instală pe un scaun apropiat, își aruncă un picior peste altul. E proaspătă, mai spuse, acum am râșnit-o, nu merge drăcovenia aia prea bine, râșnește cam mare dar ce să-i faci, asta-i! Căută în buzunar pachetul de tutun, alese cu multă atenție o țigară, o fixă între buze și cu fața crispată, toată numai cute adunate ca razele în jurul gurii, rupse trei bețe de chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asfalt, purtând cu sine ca pe-o armură, blazarea. Vrei s-o iei de soție, ori ba? îl întrebă enervată când urcau scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta în buzunarul sacoului cheia. Pe urmă săltă din umeri și, traversând holul, pătrunse în bucătărie, îl auzi cum deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia și își descheie bareta la pantofi, bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i arunca peste ochi părul, mergea țintă, fără să se uite în dreapta și-n stânga, avea impresia că se comporta ca un infractor înainte de a da lovitura. În stație a așteptat lipită de un stâlp de beton, cu mâinile în buzunarul pardesiului, cu gulerul pe jumătate ridicat, părul îi bătea într-una obrazul, aproape o ustura, mai târziu a urcat fără să răsufle scările, a sunat nerăbdătoare la ușă, putea foarte bine să nu-i găsească la ora aceea, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ora aceea, nu se gândise nici o clipă că ei ar putea fi la ore. Dar câteva secunde mai târziu Nina i-a deschis ușa. Ia, uite, Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcut, mama, îi spuse deja înviorat și-și trase din frigider pachetul cu unt, gemul, brânza topită. Ai putea să-mi faci un ceai, îndrăzni el mai mult ca să-i încerce buna dispoziție și când o văzu că scormonește prin buzunarul capotului după chibrit, știu că se petrecuse ceva, că Sidonia pune la cale cine știe ce șotie, prea era absentă, prea se executase automat, fără comentarii chiar fără a cere în schimb alte și alte servicii. De îndată ce-l văzu pe Ovidiu plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mișcare din umeri. Nu ești gata, a întrebat cu ton stăpânit, fără nici o nuanță și s-a întors spre fereastră. Puiul de tei își legăna frunzele puține, bătea vântul, dar cerul era cu desăvârșire senin. Bărbatul și-a scos din buzunarul trenciului cheile mașinii și, cu degetul petrecut prin inelul lor, a început să le legene într-o parte și alta, ca o pendulă a nerăbdării lui. Într-o transmisiune de-o clipă a fluidului unei stări, mama s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă mult timp în aer liber. Purta blugi și o jachetă cu buzunare multe, fermoare și capse, dar dincolo de aerul său adolescentin afișat, umbra din ochi, de la colțul gurii, un fel de oboseală infiltrată în el, trăda vârsta de 40 de ani. Ela a apărut și ea imediat și l-a apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întuneric, cu respirația ușoară, aproape reținută, și oboseala calmă, liniștită începe să-i toarcă prin celule, lent, lent...Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va pipăi cu degetele până va simți că fiecare șuviță și-a ocupat poziția ei normală, așa, pedant, la milimetru. Abia atunci, privind prin cameră ca să vadă dacă n-a uitat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-o să poată rezista în fața unei interdicții totale. Ea îi îngăduise să fumeze doar trei. Aceea va fi prima țigară pe ziua abia începută. A doua va fi fumată pe bancă, în părculețul din cartier, cu mâna stângă afundată în buzunarul hainei. A treia după masa de seară ca să se culce cu gustul de țigară în gură, că tare-i mai plăcea! După amiază avea bilet la un concert simfonic. I-l dăduse Emilia, o colegă de serviciu care lucra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mama se ocupa cu tricotatul. Într-o zi o observă, era așezată în fața ferestrei, își masa visătoare urechea, apoi introduse degetul în ureche, îl roti de câteva ori, îl scutură, cu ochii lăsați, cu figura pătrunsă de plăcere, scoase din buzunar o clamă, ținută cu siguranță special acolo și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o plăcere ce-i schimonosea trăsăturile, o făcea să se aplece în scaun. Se simți dintr-odată privită și deschise reflex ochii, împietri, își strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
siguranță special acolo și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o plăcere ce-i schimonosea trăsăturile, o făcea să se aplece în scaun. Se simți dintr-odată privită și deschise reflex ochii, împietri, își strecură clama la loc în buzunar, și murmură, scuzându-se parcă: O să plouă. Apoi săltă andrelele din poală și începu să lucreze repede, repede, se auzea pocnetul celor două capete de metal, trăgea de fir și lâna i se plimba petrecută pe după gât. Era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înainta pe alee văzu la apartamentul ei lumina aprinsă peste tot, erau singurele ferestre luminate, urcă repede, presat de sentimentul vinovăției, pe scări căută cheia în sacou, în pantaloni, peste tot, n-o găsi nicăieri. Se opri în fața ușii. Scotoci buzunarele fără nici un rezultat. Pe urmă sună, sună de câteva ori fără să se aștepte ca femeia să-i deschidă. Coborî scările, se urcă în mașină, hoinări pe străzi fără țintă, coborî din mașină la un telefon public de lângă piață. Dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când el o prindea de mijloc. I-a spus că e tehnician dentar, că o duce bine. N-avea salariul prea mare, i-a spus, dar nu era zi lăsată de la Cel de Sus să nu i se strecoare în buzunarul halatului bani. Făcea mare paradă de micile lui învârteli. Fuma țigări scumpe și când se oprea să bea câte ceva răcoritor scotea un portmoneu bine căptușit cu bani. Curând femeia și-a abandonat toată reținerea. Seara au hotărât să meargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
personaje, te distrează să-mi tot vorbești despre ea, ești detașat, ai control, cred că te simți bine, și după ce-am făcut poze pentru spectacol cu aparatul ei, el stătea cu mâinile lui frumoase și cu degete lungi în buzunarele de la spate, în pantalonii ei, degete pe care le voi săruta pe rând și în voie, în hotel, în timp ce el va sta cu ochii închiși, abandonat atingerilor mele cu putere de șoc electric, tu ai vrut prea mult și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu știu, văd, vorbiți, chiar nu mă supăr, insist prea mult și mă enervează și asta și plec, plec, în sfârșit singură, fără de nimeni, merg pur și simplu pe malul apei în întuneric și fumez cu mâna pe pachet în buzunar, lumină și muzici alternează din dreptul fiecărui bar și eu merg singură, ce bine că sunt singură, tensiunea aia care îmi controla orice gest mă scotea din sărite și mai ales zâmbetul lui și noaptea eu mă sui, heei?! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
spun și eu, iubita lui s-a vaporizat, iar eu îl am pentru mine în seara asta, stă pe scaun și mă cheamă în brațele lui, îmi dă din gură un biscuite, iar degetele lui lungi stau la pândă în dreptul buzunarelor de pantaloni, la spate, pe piele, fur fericirea pe bucăți, dar asta voi simți mai mult în hotel, spre seară, când totul va fi doar la revedere, deși mai era ceva timp de stat împreună până dimineață, voi ști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Se auzi soneria de la intrare. — Poate că el n-a apucat încă să-l vadă. — Unde? — Oriunde. Soneria se auzi din nou și Eleanor ieși valvârtej în vestibul, scoțându-și din mers mănușile de bumbac și băgându-și-le în buzunarul halatului. Adrian o auzi cum descuie ușa de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub o pernița de pe canapea. Pe urmă, după ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cât se poate de normal, dar de-ndată ce pleacă ceilalți, indiferent că-i vorba de vecini, paroh sau menajeră, devine iar mut că un pește, nu-i pasă de ce-i spun și-mi lasă biletele scrise. Bagă mâna în buzunarul capotului și scoase un pumn de hârtiuțe împăturite și mototolite, pe care le aruncă pe masă, în fața lui Șam. Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Fanny Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase un șervețel din buzunarul capotului și își sufla nasul. — Cum adică imoral? insistă Șam. — Cândva erai un dramaturg care promitea. Ți-ai vândut sufletul televiziunii de dragul succesului facil. Prefer să am parte de succese facile decât s-ajung un ratat idealist. Acum te temi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]