2,562 matches
-
băgată de dedesubt așa... Ce era „neagra”? Un nasture cu ață, cu care poate te jucai când erai copil. Se Învârtește nasturul și aveam o cârpă și o pietricică pe care dădeai cu nasturul metalic, și ieșea scântei, și „neagra”, cârpa aia uscată bine, făcea un fel de jar și lua foc. Ș-atuncea aprindeai țigara... (simulează cum trage din țigară - n.n.) Și neagra se punea la loc. Aia era chestia de taină. Și, bineînțeles, câteva ace, făcute din sârme tocite
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și după vreo lună de zile a venit pachetul..., și mai era și ceva mâncare. În timpul ăsta, eu am luat de la un maramureșan, de la Iusco - Iusco Sută, așa-i ziceam porecla, că era barosan - am luat opincile lui și cu cârpele făcute din cămașă, din ce-am avut pe la mine, ieșeam la lucru dimineață... Asta a fost pân-am primit Încălțămintea. Erați la Canal când a fost Împușcat doctorul Simionescu. Vă amintiți ce s-a Întâmplat atunci? Ce s-a-ntâmplat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dădea și două supe fără conținut..., apă goală. Era foarte greu... Și ne aplicau regimul de penitenciar obișnuit, străvechi: spălat și frecat pe jos În fiecare zi... Și era curat, nu era nimic, da’ ziceau: „Spală, dom’le! Ia o cârpă și-un lighean și spală pe jos!”. Da’ acest obicei cu spălatu’ pe jos este și-n Apus. Am citit În literatura de Închisoare că și Hess, și Göring Își spălau celulele În fiecare zi... Tot grupul erați acolo la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
umble. A primit o bătaie și mai multe lovituri la tâmplă... Și Juberian atâta a spus: „Ce vă gândiți? Că domnu’ prim-gardian ține cu bandiții?”. Și i-a spus la Munteanu: „No, stai acolo la colț”. A primit o cârpă umedă, pentru că după bătaia de la tălpi..., și eu am făcut asta..., fiecare a trebuit să miște tălpile pe o cârpă, ca să se dezumfle și să nu se facă o bucată de sânge Închegat. No, și el a mișcat picioarele acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
domnu’ prim-gardian ține cu bandiții?”. Și i-a spus la Munteanu: „No, stai acolo la colț”. A primit o cârpă umedă, pentru că după bătaia de la tălpi..., și eu am făcut asta..., fiecare a trebuit să miște tălpile pe o cârpă, ca să se dezumfle și să nu se facă o bucată de sânge Închegat. No, și el a mișcat picioarele acolo... A primit sus porția de la Țurcanu, Încă În plus, pentru acest fapt n-a mai primit. A stat Înapoi acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numai scândurile goale, pentru că toată lumea fujise sus, că acolo era mai cald... Știți? Și În clipa când s-o deschis ușa, dintr-odată, de sus și de-o parte și de alta, s-o sculat niște capete pline cu niște cârpe, nu li se vedeau numai ochii, nasul și gura, și toate se uitau spre persoana care o intrat În celulă... După ce milițianca m-o Împins În celulă, o chemat-o pe șefa camerei, care răspundea de cameră, și i-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o saltea și aranjeaz-o pentru dormit”. Și ea o plecat, o Închis ușa. Câte persoane erau În celulă? Erau, să zicem, cam vreo 30 de persoane. Dar cele mai multe vă spun că erau sus. Și toate capetele alea... Înconjurate cu toate cârpele din lume, se uitau la mine... Și șefa m-o-ntrebat: „Din ce lot faci parte?”. Știu că aia o fost prima Întrebare. Și io am zis: „Parașutiștii”. „Dumnezeule, dar câți parașutiști au fost, că până acuma o venit o grămadă de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din oraș către pușcărie, s-o făcut mare scandal atunci... Pă noi pe toți ne-o pus pe burtă În paturi și-apoi chiar prin camera noastră o băgat pompierii furtunu’... Că ce-o făcut ăștia? O făcut foc din cârpe, să mirosă că Îi foc și chestii În cameră... Și-apoi o-nceput pompierii să le baje apă, da’ n-o reușit, că ăștia o băgat toate saltelele-n geamuri și n-o putut băga. Pă urmă, locotenentul-major Istrate o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
simplu, pentru că eram și eu uimit... Mureau mulți În lagăr? În fiecare zi mureau. Nici hainele nu le lăsau pe cei care mureau, că ziceau că sunt la număr ălea, că erau În gestiune... Mortu’ era Învelit cu câte o cârpă din aia, Îl ducea fără popă. Puneam și noi două surcele acolo În formă de cruce, la căpătâiul lui. Îl Îngropau așa ca pe câine acolo, Într-un țarc cu sârmă Împletită, sârmă ghimpată. Nici după moarte ăștia nu-s
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toate, și mai ales de faptul că are geamuri largi, luminoase, ca ale noastre. În casă mai locuiește și Aurica, vara mea, o ființă măruntă, devenită femeie fără voie, care are o fată din flori. Aceasta dormea înfășurată în niște cîrpe, pe pat. Aurica mi-a spus că a fost de curînd la Valea Glodului - dar nu și de ce -, „la un popă care știe tăti celi”, faimos prin vindecările sale miraculoase: ultima, un copil mut, cu părinți medici. N-am insistat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din romanul lui Robert Musil, sînt aplicat, sincer, afabil etc. Însă doar cu asemenea însușiri nu se poate reuși, iar cine nu reușește e un „nimeni”. Cineva mi-a și zis astfel, și în clipa aceea m-am simțit obiect, cîrpă de șters colbul coridoarelor, preș. Disprețul celorlalți îmi inspiră disprețul de mine însumi. Dar și pofta de a demonstra contrariul!... * Diminețile scriu ce pot, ce-mi iese. Scriu ca să-mi amintesc, scriu ca să mă curăț. După amiezile fac „croitorie”, adică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
genitorii) prin faptul că provin din „familii de intelectuali”. În schimb, Jean Ciută îi privește realist și nu cruță pe nimeni. Ca să fie convingător, a arătat (scenă de efect, excelent mimată) cu cîtă nespusă silă pun odraslele noastre mîna pe cîrpa de șters tabla. M-am uitat în sală: tăticii și mamițele se amuzau. Neexistînd individualități puternice, clasa lui Ducu e mai omogenă, mai solidară, cu un climat de toleranță reciprocă. În cea a Roxanei sînt cîțiva „monștri de egoism”, fapt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scoate bunurile din vamă, deoarece un muncitor care duce acasă cinci seturi sintetice și cinci carpete care sunt necesare pentru fiecare om ce lucrează în străinătate, trebuie să achite suma de 16.000 de lei, sumă care depășește valoarea acestor cârpe, altfel nu le putem spune. Și totodată, dacă noi suntem plătiți cu o diurnă de 835 lire siriene, ni se cere să achităm unele obiecte în dolari, cum ar fi un radiocasetofon, un calculator și alte obiecte. Suntem nevoiți ca
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
trădări, pe când în cazul seismelor, te culci treaz și te scoli mort! Nimeni, în afara șobolanilor de apă și a șerpilor, nu are presentimentul unor asemenea catastrofe. Când venea aia urâtă, se băteau clopotele și în porțile muribunzilor se atârnau niște cârpe negre, apăreau butoaie cu oțet ca să nu te spurci , mai există și metoda izolării, a lanțului pus pe poartă și a arnăuților care trăgeau cu pușcociul pentru ca nimeni să nu se mai apropie de locul nesănătos. Cadavrele se ardeau vaccinuri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Oricum, se pare că n-am de ales. Am luat craniul în mână și am încercat să-i mai estimez o dată greutatea. Fata a zâmbit ușor, mi-a luat craniul din mână și l-a șters de praf cu două cârpe: una umedă și una uscată. Arăta mult mai alb. L-a pus înapoi pe masă. — Am să-ți explic cum se citește un vis vechi, spuse ea. Dar, fii atent, eu nu știu decât să imit gestul citirii. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pasărea cerului. Caută numai semnificația viselor. Am ajuns să iau fiecare vis în parte și să mă dedic lui cu totul. Privesc rafturile, aleg câte un craniu și-l duc la masa mea. Ea mă ajută. Mai întâi ia o cârpă umedă și-l șterge de praf. Îl lustruiește apoi bine cu o cârpă uscată până se face alb ca zăpada. Orbitele se afundă parcă departe... adânci ca o fântână. Iau craniul cu ambele mâini și-l privesc atent, îndelung, așteptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
parte și să mă dedic lui cu totul. Privesc rafturile, aleg câte un craniu și-l duc la masa mea. Ea mă ajută. Mai întâi ia o cârpă umedă și-l șterge de praf. Îl lustruiește apoi bine cu o cârpă uscată până se face alb ca zăpada. Orbitele se afundă parcă departe... adânci ca o fântână. Iau craniul cu ambele mâini și-l privesc atent, îndelung, așteptând să emane căldură. O căldură care să mi se transmită. Când ajunge la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
început. Oare Umbra o să reziste? Ar trebui înainte de toate să mă întreb pe mine dacă o să rezist în starea de incertitudine în care mă aflu. Fata a pus craniul pe masă și l-a șters, ca de obicei, cu o cârpă umedă mai întâi. Apoi l-a lustruit cu una uscată. Eu am rămas cu capul în mâini și îi priveam mișcările. — Aș mai putea face ceva pentru tine? întrebă ea, ridicând privirile. — Faci și așa destule, am zis. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
forțele regimului comunist în Piața Unirii. (Securistomahia). El a distribuit avantajele între comilitoni . Autorul a dat bunul de tipar asumându-și printre altele și erorile de informație venite de la mass media . Spiridon a deflorat zeița Istoriei lăsând-o într-o cârpă de sânge pișcând-o de buci să clameze în gura mare ceva despre Piața Unirii . Pag. 132 , 140 - Casian Maria Spiridon : “Pe 18 decembrie a fost luat din nou , pe la zece dimineața . Iar interogatorii , iar declarații . A luat prima bătaie
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
a realității, pe care știe să o ridice, prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și eseuri Apocalipsa de carton (1993) și Urechea de cârpă (1993) pun în valoare o vervă satirică debordantă, iar critica tranziției spre economia de piață și a racilelor comunismului în România trimite la un gen de scriitură caracterizat prin finețea observației și ironiei, prezent și într-o serie de articole
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
într-o serie de articole dedicate unor poeți români contemporani. SCRIERI: Fântâni carteziene, Iași, 1980; Câmp negru, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, 1985; Poezii, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1991; Apocalipsa de carton, Iași, 1993; Urechea de cârpă, Iași, 1993; Mirele orb, Iași, 1995; Nevasta lui Hans, Iași, 1996; Deasupra lucrurilor, neantul - Au dessus des choses, le néant, ed. bilingvă, tr. Emanoil Marcu, Botoșani, 1997; Nouă variațiuni pentru orgă, pref. Mircea Mihăieș, Iași, 1999; Umbră de aur, melancolia
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Milea, Melancolie și extaz, APF, 1991, 7-8; Traian T. Coșovei, Numele casei tale, melancolia, CNT, 1991, 38; Sebastian Vlad Popa, Neîndurătoarea rază a lucidității, CC, 1991, 8-9; Al. Cistelecan, Între scenografie și parabolă, F, 1992, 10; Ștefan Melancu, „Urechea de cârpă”, APF, 1993, 6; Ioan Holban, Apocalipsa într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Ioana Pârvulescu, Iașii în publicistică, RL, 1994, 3; Negoițescu, Scriitori contemporani, 146-148; Horea Poenar, Nichita Danilov sau Luciditatea adâncului, ST, 1995, 4-5; Adrian Dinu Rachieru, Nichita
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
negru, APF, 1996, 3; Rachieru, Poeți Bucovina, 144-147; Pop, Pagini, 165-170; Regman, Dinspre Cercul Literar, 131-133; Nicolae Oprea, Între parabolă și onirism, VTRA, 1998, 4; Dicț. analitic, I, 57-58, IV, 613-615; Dicț. scriit. rom., II, 24-25; Ion Roșioru, Urechea de cârpă, TMS, 1999, 1; Alex. Ștefănescu, Al doilea Nichita al literaturii române, RL, 1999, 16; Mircea A. Diaconu, Nichita Danilov. Tablouri fără ramă, CL, 1999, 8; Ștefan Borbély, Spectacolul lumii (văzut dinspre crepuscul), APF, 2000, 10; Cistelecan, Top ten, 33-35; Daniel
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Lavoisier descoperind un dinte a putut, bazându-se pe axioma corelației, să reconstituie un pleziozaurus sau un pterodactil antediluvian, Dvs. pornind de la premize juste ați scos la suprafață adevărate revelațiuni etnografice. La fel se încondeiau ouăle, cojoacele și păpușile de cârpă; la fel se înfloreau ștergarele, maramele și velințele; la fel cusăturile, covoarele și lăicerele; la fel se încrustau fluierele, cavalele și toiegele; la fel se alcătuiau uneltele rudimentare de muncă, la fel se clădesc casele și se urzesc satele. După
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
aspect: înainte de 1989 erau activiștii ăștia de partid care veneau la fabrică, care atunci când discutau cu mine, știind că erau analfabeți făcuți la seral, doar cu școală de partid, pe noi inginerii ne respectau, domnule! După '89 am devenit niște cârpe de șters pe jos, nu ne mai respectă, nu mai contează facultatea, ci doar banul, banul, banul și puterea politică. Că în ăștia 25 de ani de la Revoluție s-au rotit toți politicienii la putere și n-au făcut nimic
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]