KorAP: Find »[drukola/base=călău & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...95 >

2,351 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872

Seara, într-o clădire vecină, petreceau utemiștii. Muzică, veselie, chiote. La aceste petreceri venea și o verișoară de-a mea, Antoaneta Maxim. Care s-a căsătorit cu Faierștain, unul din politrucii mei! Destinul a făcut să ne întîlnim, mai tîrziu, călău și victimă. Și să fim (aproape) cumnați..." În timpul unei anchete, pentru că refuza să declare ce voiau, l-au udat pe mîini, l-au legat cu fire și l-au supus șocurilor electrice pînă a căzut la pămînt. Supuși torturilor, hotărăsc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
l-am văzut, am înlemnit. M-a întrebat: "Mai trăiești?" "Da, trăiesc!" Era și un sublocotenent, cred că se numea Dobrică. Nu punea mîna să bată. Dar băteau sergenții și caporalii în termen. Niște haidamaci, care nu cruțau nimic. Dintre călăi, mai trebuie pomeniți un neisprăvit de sergent major, un sadic, și o femeie, dactilografa, care era în stare să ne mănînce de vii. Feller arbora la început masca bunăvoinței. Dar, după ce ieșea, trimitea o bestie care ne bătea cumplit. Altă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
diavol îmi sună mereu în ureche că eu am suferit mai mult decît Hristos. De ce părinte! Iisus a suferit vreo 24 de ore sau poate ceva mai multe, pe cînd eu am fost torturat trei luni zi și noapte cu călăii lîngă mine și am făcut păcate grave datorită incapacității mele de a rezista. Ce ai făcut, părinte, chiar așa de grav? Las la o parte bătăile la tălpi și pe tot corpul dezbrăcat la pielea goală și umilit alături de ceilalți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
Comisii de studiere a Comunismului, așa cum a procedat fostul președinte Iliescu raportat la Holocaust! Astfel, în baza raportului documentat al acestei Comisii, președintele ar avea toate argumentele pentru condamnarea comunismului. Altfel nu se va instaura pacea socială între victime și călăi. De cîteva zile a luat ființă un Institut de studiere a Holocaustului subordonat Ministerului Culturii și Cultelor. Pe cînd un Institut de studiere a Comunismului de același rang?! (Convorbiri literare, iulie-august 2005) LITERATURA ORIZONTALĂ sau PROSTITUȚIA SLOVEI La mijlocul acestei luni

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
cronicar, o carte a cărților Estului. O carte contemporană cu Dumnezeu, totodată o carte de teologie aplicată, una de învățătură creștină, ce pare a fi scrisă de un Cleopa laic. (Convorbiri literare, nr.11 și 12 , noiembrie-decembrie 2005) VICTIME ȘI CĂLĂI E greu de crezut că după căderea celei mai lungi dictaturi, mai exact a dictaturii comuniste (cădere realizată printr-o revoluție sîngeroasă, din nefericire, confiscată în scurt timp de eșalonul doi al nomenclaturii bolșevice), nici un torționar, lucrător al Securității, indiferent

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
lor, de la ocupația sovietică pînă în decembrie '89. Procesul comunismului a devenit o iluzie, sînt tot mai puțini cei care îl mai cred posibil. Între timp martorii, victimele vechiului regim dispar, de bătrînețe, de boli, cu pensii mizere, în schimb călăii prosperă, primesc pensii de invidiat, ori sînt (și) prosperi oameni de afaceri, fără a fi bîntuiți de coșmaruri, în care să-și viseze victimele nevinovate strivite, prin tortură, de mîna lor. Ei au primit niște ordine pe care le-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
acestor pagini, lăsîndu-vă să ieșiți din ea direct în libertate. Eu mă simt încă la jumătatea drumului". Mai întîi sîntem datori să subliniem că aceste amintiri au fost scrise, ne spune Ion Ioanid, nu doar pentru victime, ci și pentru călăi, pentru acei care, prin mila Domnului, purtau mască de om, după zicerea lui Petre Țuțea, fără a fi și oameni. Fostul deținut politic consemna, acum zece ani, că se simte încă la jumătatea drumului spre libertate. Nu sînt un sceptic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
Omul da; Românul ba" (Tărîmul Gheenei a apărut în 1993). Și, peste o pagină, Paul Goma subliniază un adevăr care, la scară națională, se încearcă a fi obscurizat, denaturat, desconsiderat, marginalizat pînă la uitare de către cei interesați, mai exact foștii călăi și cei care i-au instrumentat: "Închisoarea comunistă a fost o Gheenă; un Infern; O Casă a Morților iar printre cei care au vărsat sudoare și lacrimi și sînge și pișat, acolo au fost apropiați, rude, chiar părinți ai celor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
cu care "lucrase" l-au refuzat. Un proces al comunismului i-ar fi chemat pe toți la bară. Dar cine să-l facă? Cine are voința politică nu doar puterea politică spre a trece la fapte! Anii trec, victimele și călăii dispar sub apăsarea anilor, se duc... dar ce facem noi, cei care rămînem să purtăm mai departe vina neispășită, neiertată? La Canal mureau cîte 40-50 pe săptămînă, dar ei nu erau mulțumiți că mureau doar atît, că trebuia să moară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
sub semnul autentic al căinței. Toți vor să fie absolviți de păcat, toți vor să fie iertați, dar fără mărturisire, fără a-și cere iertare pentru faptele lor apocaliptice. Tot victimele ar vrea să spună că sînt vinovate de faptele călăilor. Cine intra în secția de psihiatrie nu mai ieșea viu. Țandără o considera "cea mai oribilă închisoare din țara asta. Secția aia acolo a fost cea mai oribilă. Acolo s-a murit cu zile. Și cine intra nu ieșea. Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
copiilor noștri sîntem obligați să-i căutăm și să-i judecăm pe toți! Să-i judecăm nu atît pe ei, cît mai ales crimele lor. Să facem ca fiecare dintre ei să spună cu glas tare: Da, am fost un călău și un ucigaș. Și dacă acest lucru ar fi rostit în țara noastră numai de un sfert de milion de ori (proporțional, să nu fim mai prejos de Germania Occidentală), poate că ar fi de ajuns? În secolul al XX

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
care solicită SRI descoperirea și predarea neîntîrziată doar a Jurnalului lui Gheorghe Ursu, și predarea celorlalte manuscrise confiscate de Securitate, aparținînd lui Petre Țuțea, Ion Caraion, Vasile Voiculescu..., ale tuturor scriitorilor anchetați de amintita instituție. În finalul articolului Victime și călăi, puneam sub semnul posibilului, ca efect al condamnării comunismului, instaurarea Legii lustrației, deconspirarea reală, introducerea în programa școlară, ca obiect de studiu a genocidului comunist... Condamnarea comunismului de către Traian Băsescu, președintele României, de la tribuna Camerelor Reunite, ca un regim ilegitim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
bănuiește că mergeți să spionați, să mergeți, să intrați și dacă veți spune cîte o rugăciune și eu observ, poate mă voi răzgîndi și eu, dar pînă atunci, să știți că nu". Veți fi victimă! Atunci am spus: unde sînt călăi, trebuie să fie victime"". Între persecutații pentru credință au fost și soții Grossu (Cu Dumnezeu în catacombe). După ani grei de detenție și chinuri supraomenești, cei doi se vor exila în Franța, Colette Bruteanu, care semna NicoleValéry-Grossu (autoare a unei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
Condamnarea la moarte a Elisabetei Rizea va fi comutată la douăzeci și cinci de ani de muncă silnică. Cînd era dusă la anchetă se ruga: "Ajută-mă, Doamne, să nu spun nimic", nu se ruga să scape vie din mîinile nemiloase ale călăilor. Ale călăilor care astăzi, cei care mai trăiesc, își duc un trai liniștit, cu pensii consistente și fără ca nimeni să-i tulbure prin a fi chemați în instanță, spre a da socoteală de faptele lor abominabile. "La 14 iulie 1947

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
moarte a Elisabetei Rizea va fi comutată la douăzeci și cinci de ani de muncă silnică. Cînd era dusă la anchetă se ruga: "Ajută-mă, Doamne, să nu spun nimic", nu se ruga să scape vie din mîinile nemiloase ale călăilor. Ale călăilor care astăzi, cei care mai trăiesc, își duc un trai liniștit, cu pensii consistente și fără ca nimeni să-i tulbure prin a fi chemați în instanță, spre a da socoteală de faptele lor abominabile. "La 14 iulie 1947, am fost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
să îți mulțumesc că sînt printre cele bătute și batjocorite și că Tu, în îndurarea Ta, nu m-ai lăsat să fiu printre cei care bat și batjocoresc". Au mulțumit Cerului, ca mulți alții, că nu s-au aflat printre călăi, că au fost victime și nu torționari. Mai putem spera într-un proces al comunismului, atît timp cît crimele torționarilor comuniști asupra deținuților politici sînt tratate prin actuala lege drept crime de drept comun și care sînt prescriptibile! Și au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
acest sens, ca unul trecut prin anchetele securității, după eliberare am stat cîteva zile cu bandaje la cap), simțeau instinctiv că acolo se afla ceva mai puternic decît toată ferocitatea lor". Cel care a promis că îi va neuita pe călăi și se va ține de cuvînt, se întreabă: Ce facem cu cei care au sînge pe mîini? (Te îngrozește cît de mulți, la un sumar recensămînt, s-au aflat în slujba lui Mamona!) Întrebare la care încearcă să răspundă făcînd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
necesare diferențieri și nuanțări: Nu e vorba că toți cei care au fost în Securitate și Miliție neapărat trebuie să li se taie capul. Nu chiar așa, pentru că în primul rînd sînt prea mulți, prea multe capete de tăiat, obosește călăul. Și după aceea nu ar fi drept. Părerea mea este următoarea: trebuie neapărat să fie pedepsiți, o dată, cei care au chinuit, au omorît, au expropriat, au schilodit oameni, au înfometat, au îmbolnăvit oameni nevinovați, bărbați, femei, bătrîni și copii. Știți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
vinovați". Și totuși, singura soluție morală, sigura șansă de resuscitare morală este procesul comunismului, oricît se încearcă amînarea lui, sîntem datori să nu renunțăm asta și doresc toți satrapii vechiului regim. Nu există iertare și nici reconciliere între victime și călăi fără recunoașterea vinei celor din urmă. Zguduitoarea carte a Luciei Hossu Longin se încheie cu episodul "Un ziar de la București la Washington". Petre Mihai Băcanu, ziarist la "România liberă", a inițiat o organizație, Alianța Națională "R", menită să instige la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
noastră de documentare a fost gîndită ca un mixaj între document de poziții orale și cercetare proprie. Așa cum comenta un critic de film: "Istorii personale împletite cu istoria națională. Istoria la timpul prezent și istoria privită reflexiv, retroactiv. Martiri și călăi. O antologie a suferinței, a demnității și rușinii, o antologie de oameni și de neoameni, de martiri și de vinovați, de mari episcopi deveniți măturători la Sighet și de academicieni aruncați în șantierele morții de la Canal". În primele luni de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
în numele legii, a vinovaților. De remarcat este și a cincea solicitare: asigurarea principiului tratamentului egal și al nondiscriminării pentru victimele tuturor regimurilor totalitare. Sîntem încă departe de realizarea acestei egalități. În timp ce victimele holocaustului beneficiază de constantă și vizibilă mediatizare, iar călăii, la atîția ani după căderea nazismului, sînt, pe bună dreptate, în continuare urmăriți și condamnați, victimele gulagului se știe, cu mult mai numeroase sînt și astăzi stigmatizate, iar torționarii acestora se plimbă nestingheriți printre noi, unii sînt și foarte activi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
ale strămoșilor cu bîtă și unelte de piatră. Justiția lor a fost oarbă pentru că și-au acoperit ochii nu cu eșarfa adevărului, ci cu steagul partidului. Din pînza roșie cu seceră și ciocan și-au croit mantie și glugă de călău. Analfabeți și stîngaci la începuturi, s-au rafinat pe parcurs. Au absolvit școli de partid, și-au făcut liceul la seral și facultatea la fără frecvență. Chiar anchetatorul meu, locotenentul-major Constantin Voicu, se vedea pus în situația dezagreabilă de a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
sau Direcția Penitenciarelor, surioara ei bună, nu te angaja. Un om întreg la minte nu se face paznic de închi, cu atît mai puțin într-o închisoare cu deținuți politici. Cînd sînt atîtea profesiuni pe lumea asta, nu te faci călău. Măturător de stradă, da. Căcănar, da. Dar nu ucigaș. Cei ce au îmbrăcat uniforma Securității nu au îmbrăcat-o din milă creștină. Nu o irepresibilă vocație de misionar i-a împins să-și pună pe umăr rușinoasele trese. Dacă sergentul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
nu de crimă împotriva umanității, ci de neglijență în serviciu. Neglijenții, 21 de ofițeri și 14 brigadieri, judecați și condamnați la pedepse modice, au fost răspîndiți în diverse penitenciare, uneori în aceeași celulă cu supraviețuitorii vechii lor activități educative. Coabitarea călăului cu victima nu se putea să nu ducă la conflicte violente, astfel că, printr-o dispoziție reparatorie a ministrului Alexandru Drăghici, ucigașii au fost izolați în închisoarea de la Ocnele Mari, departe de furia celor ce nu își pierduseră încă memoria

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
VREMEA PROLETCULTISMULUI ÎN FLOARE / 81 DESPRE UN PROCES CARE N-A MAI AVUT LOC / 92 TRAGEDIA PITEȘTI / 103 UN CONGRES AL SCRIITORILOR / 112 VICTIME ȘI EROI / 143 LITERATURA ORIZONTALĂ sau PROSTITUȚIA SLOVEI / 175 FERICIRILE MONAHULUI DE LA ROHIA / 185 VICTIME ȘI CĂLĂI / 206 O CONDAMNARE ÎNDELUNG AȘTEPTATĂ / 229 VIEȚI CONTROLATE / 240 VIEȚI ÎNCĂTUȘATE (O ISTORIE CARE ÎNCĂ NU SE ÎNVAȚĂ LA ȘCOALĂ) / 263 TORTURA CEA DE TOATE ZILELE / 307 De același autor : Pornind de la zero versuri, Ed.Junimea, Iași, 1985 ; Zodia nopții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]