20,803 matches
-
un dialog continuu" - după cum el însuși se definește, Gabriel Dimancea este în continuă căutare (nu mută, ci locvace) a căilor de a realiza principiul intensității: "o concordanță totală între act, inteligență și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală totul capătă lentoare bolnavă, creează impresia de epuizare și sfârșeală. Din "timpul băltit" al vipiei de august nimic nu se poate smulge, nici un sens nu pare să poată străpunge. Ispitirile abătute asupra gazetarului și profesorului Gabriel Dimancea, survenite prin grija satanicului Maltezi
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
al lui Ion Mihalache. Acestea sunt reperele politice ale perioadei, foarte estompate în roman. Printr-o convergență a mijloacelor artistice, căldura își răsfrânge dogoarea și asupra cuvântului, care devine moale, printr-un reflex al temei la nivelul expresiei. Limbajul (frământat) capătă moliciunea de cocă și element genezic, încât penița se împotmolește năclăită. Cuvântul aburind se supune de îndată oricărei deformări, oricărei presiuni din afară: Dumnezeu e zeul Dumne, calamburul e asinambur, contemplativul - contemplagiu, dăscălia - puericultură, vârful - vârfete, Parlamentul - Parlavrament, gazetarii - osârduitorii
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
anului 1934, o dată cu reintroducerea stării de asediu este suspendată apariția ziarului Cuvântul și se introduce cenzura. Pentru a primi dreptul de difuzare, fiecare carte avea nevoie de o aprobare specială. Romanul lui Eliade, după un stagiu de o lună, a căpătat permisiunea să apară, aflându-se în librării la 9 februarie 1934. Motivele "carantinei" au fost de ordin politic și moral. Cenzorului (din 1934) nu i-au fost pe plac prezența într-un roman, atât a grevelor de la Grivița, cât și
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
de la Bonn, un program pe parcursul căruia colaborarea cu dirijorul Misha Katz a fost una inspirat stimulatoare; a inițiat un demers în adevăr salutar antrenînd implicarea participativă a membrilor filamonicii brașovene. Sub bagheta sa, Simfonia 1-a, în do major, a căpătat o imagine coerentă, de sensibilă, de pozitivă structurare. La București, la Ateneu, aceeași Fantezie... beethoveniană a fost susținută de Valentin Gheorghiu cu energia, cu o spectaculozitate a jocului pianistic condiționat dramatic, o energie hrănită din zona telurică și condusă spre
Beethoven... sau prestigiul unui brand by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9455_a_10780]
-
de pozitivă structurare. La București, la Ateneu, aceeași Fantezie... beethoveniană a fost susținută de Valentin Gheorghiu cu energia, cu o spectaculozitate a jocului pianistic condiționat dramatic, o energie hrănită din zona telurică și condusă spre nivelul în care bucuria comuniunii capătă valorile de înseninare ale spiritului. Este un traiect pe parcursul căruia întâlnirea cu dirijorul Cristian Mandeal a beneficiat de vibrația demersului unitar constituit. Pe parcursul aceluiași concert două mari opus-uri simfonice, Eminesciana III, de Pascal Bentoiu și suita simfonică Planetele, lucrare
Beethoven... sau prestigiul unui brand by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9455_a_10780]
-
lume, iar între ele se produce o fuziune. În ce privește creația, ea se aseamănă visului, care continuă să intervină în viața personajului-narator, dar nu furtunos ca odinioară. În Aripa dreaptă, pentru prima oară probabil în marile proze cărtăresciene, ideea de viață capătă câștig de cauză în competiția cu visul. Deși imaginația rămâne luxuriantă și poematică. Orbitor este pus sub semnul fluturelui, simbol al necontenitei metamorfoze, al trecerii de la greutate la har. Totul este fluture: "Emisferele cerebrale erau un fluture, boțit și-nghesuit
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
eliminarea fluctuației între parte și întreg. În cea de-a doua etapă, ansamblul însuși este pus în discuție. Forța de coeziune a elementelor slăbește în interiorul compoziției,iar direcțiile centrifuge înlocuiesc, pe nesimțite, arcimboldeștile direcții centripete și interstițiile devin vizibile și capătă funcții structurale. În cel de-al treilea moment, elementele nu se mai supun necesităților imaginii prestabilite, ele își asumă o deplină autonomie și încep să circule în libertate, asemenea electronilor vagabonzi care au scăpat de sub determinarea gravitațională a nucleelor. Este
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
acțiuni ucigașe din URSS, din China populară și cele al khmerilor roșii din Cambodgia în seria genocidelor. Ele țin de o logică diferită, ele nu vizează o exterminare totală." (p. 104) Antiamericanismul europenilor izvorăște din frustrarea unor oameni care au căpătat evidența unei realități deloc măgulitoare: puterea lumii nu se mai află în Europa. Acestei frustrări i se adaugă cortegiul de acuze pe care îl știm cu toții: cauza terorismului mondial nu sunt arabii, ci americanii, cu politica lor de protejare a
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
Blochmann au o dublă calitate. Prima este că te ajută să-l vezi pe autorul lucrării Ființă și timp într-o triplă ipostază: ca om, ca pedagog și ca gînditor. Iar dintre cele trei fețe din a căror îmbinare poți căpăta chipul biografic al lui Heidegger, cea a gînditorului are o vădită întîietate. Ea este cea care, dominîndu-i viața de la un cap la altul, i-a împrumutat toate acele trăsături pe care ochii contemporanilor le-au reținut în forma lor vie
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
căreia, dînd atenție unor calități în dauna altora, schimonosești portretul real al omului, proslăvindu-i imaginea prin intermediul unui portret construit. În realitate, elementul distinctiv al fiului paracliserului din Messkirch a fost o anumită Stimmung, o dispoziție sufletească a cărei undă, căpătată de timpuriu, i-a influențat întreaga existență. Dispoziția aceasta stranie și totuși atît de caracteristică, căreia neamțul, plimbîndu-se prin împrejurimile Freiburgului, obișnuia să-i spună Gelassenheit ("a lăsa lucrurile în voia lor" sau, cum preferă Cătălin Cioabă, lectorul de specialitate
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
Daniel Cristea-Enache Capitolul 4 din Amantul Colivăresei capătă, în curgerea și economia simbolică a masivului roman, rol de pivot. În funcție de culisarea lui se vor modifica nu numai traiectoriile eroilor, ci și coordonatele lumii ficționale în care ei evoluează. Inițial, micșorarea vitezei narative și schimbarea unghiului de expunere îl
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
o artă autentică de a trăi și iubi (o artă cu rădăcini sacre). Romanciera pune la bătaie toate trucurile romanului de veac XIX, inclusiv eroinele ce trec prin încercări extreme. Marioritza, de pildă, supraviețuiește unor grozăvii (traume) psihice, de pe urma cărora capătă puteri suprafirești. Narațiunea recurge (și bine face) la dese schimbări de decor și la aparenta naivitate specifice tehnicii lui Eugene Sue, cu senzaționale lovituri de teatru, travestiuri și gadget-uri mecanice (recuzita scenariilor polițiste), ceea ce nu exclude reculegerea monologică în
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
mea (deci speranța e dorință fără putere). În fine, nu numai că nu pot să-mi realizez speranța, dar nici măcar nu știu dacă ea se va realiza vreodată (deci speranța e dorință fără cunoaștere). Din aceste motive, fericirea nu o capeți decît dacă dai la o parte aceste piedici, străduindu-te să te bucuri de împlinirea acelor dorințe care depinde de puterea și de cunoașterea ta. "Doar cel care nu speră la nimic este e deplin fericit; doar cel care este
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
labirint în care singura ieșire trece prin descifrarea șaradei sfinxului, și anume aflarea celui care ești cu adevărat. Pas cu pas, întîi entuziasmat, apoi terifiat, Sparrow intră într-un mind game, cum ar zice Ioan Petru Culianu, în care totul capătă sens și totul gravitează în jurul numărului 23. Filmul amintește întrucîtva de romanul incitant și bizar al lui Thomas Pynchon, Strigarea lotului 49. Cele două lumi, cea a ficțiunii livrești și cea a cotidianului, se amestecă, iar Walter Sparrow intră în
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
inconfundabil. Nimic nu poate fi extras din Amantul Colivăresei pentru a fi plasat în alte contexte și ansambluri compoziționale. Masiv și mărunt bătut în pagină, romanul, desfășurat pe spații ample, se ține la nivelul fiecărui fragment. Cu cât derularea evenimentelor capătă viteză, cu cât centrifuga ficțională tinde să împrăștie faptele în toate direcțiile, cu atât se fac mai bine observate un ritm al narațiunii și o coerență a ei. Furturi și cafturi, partide de box în ring și în afara lui, episoade
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
în mi minor - lucrare a clasicismului italian datorată lui Severio Mercadadante, flautistul Matei Ioachimescu impresionează prin natura sculpturală a sunetului pe care îl dezvoltă, prin seducția firescului cu care sunt investite traseele melodice ale lucrării. Expresia relativ convențională a muzicii capătă o motivație a sensurilor cărora tânărul muzician le conferă veridicitate, și, în plus, farmec inspirator. Și acum, ca și în alte situații, în cazul violonistului Alexandru Tomescu claritatea construcției Concertului mozartian, al patrulea, în re major, se sprijină pe limpezimea
Tineri performeri by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9550_a_10875]
-
mai mult sau mai puțin strategice, ale partidului de stânga, o asemenea poziție devine, într-o democrație normală, inexplicabilă, cu consecințe suicidare pentru autorii ei. O asemănare cu mișcările de modernizare din democrațiile tradiționale în care polarizarea stânga-dreapta tinde să capete alte nuanțe (cum se întâmplă în Franța, unde guvernul de dreapta al președintelui Sarkozy a inclus pe "devianții" din Partidul Socialist) este falsă. PSD-ul susține guvernul PNL, afirmând concomitent că nu renunță la nimic din programul său socialist. Adevărul
Stânga și dreapta by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9535_a_10860]
-
frustrări colective și comentatorul istoriei imediate. Convențiile estetice dispar una cîte una și în locul lor se instalează gesturile obișnuite, traumele vieții de zi cu zi. Pînă și ideea agresiunii pe care viața socială o exercită asupra individului și asupra grupului capătă expresii directe. De multe ori artistul își construiește deliberat un scenariu agresiv al cărui obiect este propriul său corp. De la suferința abstractă, încorporată într-o creație simbolică, el trece la o suferință propriu-zisă pe care și-o provoacă singur în timp ce
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
de o agresiune oarbă, de o barbarie imposibil de explicat și cu atît mai puțin de justificat, spectacolul ei oferă nenumărate posibilități de lectură. Chiar dacă reprimarea și umilirea celor identificați ca adversari sînt singurele ei scopuri, întreaga desfășurare de forțe căpătă dimensiuni ceremoniale. Se urmărește cu strictețe un scenariu și se încearcă acreditarea unei anumite mitologii. Pentru ca efectul să fie maxim și acțiunea convingătoare, se fac machiaje, se folosește o recuzită și se impune obligativitatea costumului. Acești actori improvizați, cu fețele
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
o simili-lume, dar mutația cu adevărat semnificativă mi se pare că ar consta într-o inversare a accentelor: dacă multă vreme pe primul loc s-a situat toposul "jocul ca lume", în ultima vreme "lumea ca joc" pare să fi căpătat o anvergură considerabilă. Distincția dintre aceaste dimensiuni este bine exploatată și nuanțată în capitolul consacrat lui Nichita Stănescu (unde sunt identificate trei mari deschideri ludice - jocul în lume, jocul lumii și jocul ca lume), însă ar fi meritat poate extinsă
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
Ion Minulescu trăiește mai puțin în realitatea simbolistă a epocii și mai mult în convenția ei, că Adrian Maniu încearcă o adevărată voluptate când vine vorba de a-și deconspira, parodic, propriile înscenări sau că, la reprezentații avangardei, deschiderea ludică capătă o importanță crucială. Cu precizarea că, în cazul acestora din urmă, fiind vorba cu precădere de exploatarea funcției negatoare a ludicului, se ajunge, în cele din urmă, la instaurarea unui regim al absurdului, înrudit cu ceea ce Alan Wilde a numit
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
găunos este spiritul acestei religii și cît de înapoiată poate să-i fie viziunea, într-o epocă în care nu ai decît de cîștigat dacă arăți cu degetul obtuzitatea învățăturii biblice, într-o asemenea epocă, oficina propagandei împotriva lui Hristos capătă gir academic și laurii patalamalei doctorale. Aproape că nu te mai poți număra printre intelectualii rafinați dacă nu plătești tributul obedienței față de curentul dominant: denigrarea creștinismului și înveșmîntarea lui Hristos în zdrențele unui profet lovit de sminteală. De aceea, sub
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
inițiatorul vestitelor școli din Mica Romă ardeleană. Scriitorul mărturisește că nu poate adăuga ceva semnificativ la elogiul temeinic făcut de istoricii acestui vlădică întemeietor și martir. Și totuși - începând cu fraza: "Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani..." rândurile capătă vibrație de imn, postulând adevăruri pe care istoria literară românească nu poate să le ignore, culminând prin caracterizarea Școlii Ardelene drept o mișcare culturală eroică și jertfelnică, identificată "cu însuși geniul neamului din care face parte".
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
pe alt plan, are a face cu ontologia. Într-un fel se pune problema compromisului sau a rectitudinii în gazetărie și în critica literară, cu totul altfel în artă. De văzut cum conceptul de sinceritate în domeniul creației artistice a căpătat interpretări abuzive. Observă Sebastian că spiritul scriitoricesc din vremurile cele mai apropiate ține prea mult de perspectiva vechii foiletonistici, pentru a se putea sincroniza cu noile imperative ale moralității și ale conștiinciozității meșteșugarului literar sau altfel. Unghiul de vedere al
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
coincizând cu cel al fracturismului. Anume că literatura e o formă de jurnalism de cursă lungă, în care mediul politic sau social condiționează direct mesajul, că artificiile livrești trebuie eliminate atâta vreme cât obturează autenticitatea. Dintr-un ase-menea punct de vedere, scriitorul capătă profilul neobișnuit al unui psihoterapeut care se oferă pe tavă sau al unui foarte empatic entertainer de nișă. Un alt răspuns posibil, decurgând tot de aici, dar oarecum pe marginea problemei, este acela că Dumitru Crudu nu se limitează să
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]