6,191 matches
-
în întuneric. Eram eu mic pe când el era o cruce de flăcău, înalt, lat, cu chimir la brâu, mereu cu biciul în mână. Avea doi cai de ziceai că sunt zmei, ieșeau scântei de sub copitele lor când trecea Tache cu căruța pe stradă, el în picioare, ținea hățurile cu o mână, învârtea biciul cu cealaltă, chiuia și caii atingeau țărâna cu burțile, așa alergau, aveau nările cât pumnul (jarul se mișca în zigzaguri scurte, sacadate, lăsa dare de lumină pe retina
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
pe retina mea, puteam să desenez povestirea tatei!) și pufăiau ca locomotiva! Se fereau femeile, copiii intrau în curți, bărbații ridicau mâinile a mustrare de parcă ar fi zis “hoo, nebunule, o să omori pe careva!” dar n-avea cine să audă, căruța lui Tache era deja departe, doar praful se ridica spre vârful salcâmilor, să se uite dincolo de sat, spre zarea largă, doar-doar s-o vedea vreun nor cu burta doldora de ploaie... Jarul zburător s-a mai domolit, se apropie de
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
nu se rupă ușor, am dat cu ea și prin vie, știu să ocolesc o cracă, un mușuroi... - Ai grijă să nu îți dai cu ea în picior, zice nea Tache, întinzându-mi coasa. Apoi s-a urcat, chinuit, în căruță, a scos din traistă pâinea, brânza și sticla cu apă și a început să mănânce, cu ochii fixați pe mine. Vaca păștea pe lângă capră, măgarul stătea ca o statuie din bronz, vara se întindea, leneșă, peste pădurea ce era verde
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
mălai pe zi, mălai pe care mama, bunică-ta, îl fierbea seara imediat, cu puțină sare și atât, noi stăteam pe lângă ea ca puii de rândunică în cuib, cu ciocurile căscate... Tot satul gemea numai Tache râdea cu hohote în căruța lui, de parcă nu-i păsa de nimic. Tata avea doi boi care arătau ca doi pisoi jigăriți, numai coaste, era în stare să le dea lor mălaiul, zicea el că o gospodărie fără boi se topește ca zăpada primăvara, tata
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
păreau morocănoși, supărați, numai Tache, cu o mână la chimir și cu biciul în cealaltă privea de sus, ca vătafii... Într-o noapte fără lună venea de la crâșmă, crâșma lu’ nea Ilie, vecinu’ lu’ Tache, Stoian. Mai-mai să dea peste căruța oprită pe cărare, lângă poartă. - Care ești, mă? A zis nea Stoian. Din căruță - nimic! Parcă ar fi auzit horcăieli, parcă nu. - Care ești, mă? Repetă nea Stoian și aprinde un chibrit. În lumina slabă a văzut doi ochi holbați
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
cealaltă privea de sus, ca vătafii... Într-o noapte fără lună venea de la crâșmă, crâșma lu’ nea Ilie, vecinu’ lu’ Tache, Stoian. Mai-mai să dea peste căruța oprită pe cărare, lângă poartă. - Care ești, mă? A zis nea Stoian. Din căruță - nimic! Parcă ar fi auzit horcăieli, parcă nu. - Care ești, mă? Repetă nea Stoian și aprinde un chibrit. În lumina slabă a văzut doi ochi holbați, fixându-l. S-a repezit în curte, strigând la geam “nea Ioanee, hai că
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
auzit horcăieli, parcă nu. - Care ești, mă? Repetă nea Stoian și aprinde un chibrit. În lumina slabă a văzut doi ochi holbați, fixându-l. S-a repezit în curte, strigând la geam “nea Ioanee, hai că e Tache mort în căruță”! S-a aprins lampa în casă apoi nea Ion, în izemne, se repede la poartă. Tache era rupt tot, picioare, mâni, dinți sparți, mort, ce mai... Ani de zile a zăcut, oblojit cu buruieni, cu alifii, i-a făcut popa
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
în zori să meargă cu prietenele ei la râul ce se varsă în mare, ca să spele hainele fraților ei mai mari și să le gătească de nuntă. Și Nausikaa i-a dat ascultare zeiței și și-a înhămat catârii la căruțele pline cu haine, a coborât din casele tatălui ei de pe deal și și-a făcut, vrednică, toată treaba. Iar acum, când a apărut din senin străinul acesta magnetic, așteaptă să se usuce straiele la soare. Construcții aberante de imperfect, cârduri
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
o oblig să abereze. Să își dorească să ajungă la Arad pe autostradă, la fel ca la Iași, Cluj sau Craiova. Să ne plimbăm cu viteză potrivită pe drumuri naționale perfect marcate, cu sate cochete, care au drum separat de căruțe și în care locuitorii în stare de ebrietate stau la ei pe canapea, nu călare pe bicicletă în mijlocul drumului. Mă așez lângă ea și o rog, cu lacrimi în ochi, să își dorească drumuri pe care cățeii, pisicile sau copiii
Ce-ți spune mașina ta dacă știi să o asculți () [Corola-blog/BlogPost/338027_a_339356]
-
facultatea de Silvicultură”, spune Hanzu despre pădurea din Săliște. Costul social al unei astfel de tăieri este mult mai mare, iar cel care îl vor plăti sunt oamenii obișnuiți. „În timp ce ei nu au drumuri, nu au canalizare și aduc cu căruța câte un lemn de pe pășunile lor împădurite alții fură milioane de euro din pădurea localității”, remarcă doctorul în silvicultură. Anii de comunism în care pădurile au fost în proprietatea statului i-a îndepărtat de aceste pe oamenii care nu le
Românii schimbării. „Semnează, inginere, că, dacă nu, îți fac rău!” Doctorul în silvicultură care s-a luptat cu mafia lemnului ca să apere o pădure din județul Sibiu () [Corola-blog/BlogPost/338066_a_339395]
-
aceștia sunt astăzi curați. O dată pe săptămână, trecem și le luăm hainele, fiindcă e un sat aflat la patru kilometri de Țibănești, dar dacă au nevoie să spele mai devereme decât bucla regulată a circuitului își pun sacii într-o căruță și vin singuri. Copiii au câștigat în materie de stimă de sine si nu sunt marginalizați din cauza hăinuțelor murdare. Vă puteți imagina un tată bolnav să întrețină igiena hainelor și lenjeriei a patru copii?”, spune Raluca Laffaille, care adaugă că
O spălătorie comunitară le redă oamenilor demnitatea, în țara în care „rufele murdare se spală în familie”. „Copiii nu mai sunt marginalizați pentru că au hainele murdare” () [Corola-blog/BlogPost/338117_a_339446]
-
ce lăsăm în urmă. Vorbim acum despre un nou ciclu de finanțare. Rata de absorbție devine acum o obsesie puțin prematură. Toată lumea spune că rata de absorbție (n.r. pe noul ciclu de finanțare) este zero și că iar rămânem de căruță. Realitatea este următoarea: suntem la începutul acestui exercițiu bugetar, care se întinde pe șapte ani. E drept că suntem în urmă cu procedura de desemnare, de acreditare a autorităților de management și a organismelor intermediare. V-aș da niște cifre
ministrul Sănătății și cel al Fondurilor Europene lucrează la un proiect care va pregăti „controlori de igienă” în spitale () [Corola-blog/BlogPost/337787_a_339116]
-
interesul. Închei cu o anecdotă întâmplată la început de secol 20 în satul Taia (Petrila), istorisită de părintele Traian Moșic. O familie din sat avea un mort. În ziua cu înmormântarea, preotul se lăsa așteptat. Oamenii au pus mortul în căruță și au mers la preot acasă. - Părinte, te-așteptarăm șî nu mai viniș. - Apăi mă loai cu treaba șî-mi uitai. Las c-oi găta șî vin mediat. Sătenii au dat sicriul jos din căruță și i-au spus preotului
Dărâmați Catedrala Neamului și o voi ridica în trei zile () [Corola-blog/BlogPost/337864_a_339193]
-
Oamenii au pus mortul în căruță și au mers la preot acasă. - Părinte, te-așteptarăm șî nu mai viniș. - Apăi mă loai cu treaba șî-mi uitai. Las c-oi găta șî vin mediat. Sătenii au dat sicriul jos din căruță și i-au spus preotului: - Noa păi treabă avem șî noi. Lasăm mortu-aci șî-l îngropi metali când ei ave timp.
Dărâmați Catedrala Neamului și o voi ridica în trei zile () [Corola-blog/BlogPost/337864_a_339193]
-
niciun motiv, si coborâsem pe vale. - Păi unde vă grăbiți? - Ies, băăă, la brânză, și n-am gasât nicion tătari să-l ieu agiutori. Is care-ncatro. N-are, băăă, cinie-mi scoate oile-n strunga, șî-s de mireazu lumii... Căruță era plină cu desagi; peste ei, șeile căilor. Semeț, cu daplaiele-n mâna, Unchiu dădea impresia că merge, de fapt, la război. - Înculță-te, băăă, nu mai sta. De dohănit dohăni? Și-a dus mâna la buzunarul de la piept al cămășii, a
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
Binie faci! Ase trăbuie! mi-a încuviințat hotărârea. Na, mi-a întins pachetul, ia, pipa și bagă-le-n bozonari. Foc ai? Felul în care vorbea, cu vocea groasă și râzând în același timp, m-a făcut să sar în căruță fără să stau pe gânduri. Unchiu Culiță avea o carismă cum n-am văzut pe nimeni să aibă. - Nu, n-am brichetă. - Cum, băăă, să n-ai? Ce om i-ahăla fără foc, fără brișca și fără ceas? Ce om să
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
scrumul întregii țigări ușor curbat dar intact. Pe drumul leneș până la Slavei, trebuie c-a fumat jumate de pachet. Aveam impresia că, la fiecare țigară arsă, mi se ardea mie, în piept, o tristețe. În clipa când am coborât din căruță, eram atât de ușor ca mi-aș fi luat zborul. - Băăă, pe lume-ntăi șî-ntăi mi-o fost dragi oile. După aia muierile, după aia caii și după aia cânii. Pe alceva n-am pus preț. Din școala nimica nu mi-
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
cineva că, într-un astfel de complex, au început să se vândă locuințele în avans încă de când s-a pus fundația. Unele blocuri se înalță super repede. La un moment dat, am dat de niște țigani care sortau plastice cu căruța, între niște blocuri în construcție. Mi-au zis să nu le fac poză, că îi fugăresc paznicii și a rămas să vin altă dată. Peste o lună, când am ajuns înapoi, n-am mai recunoscut locul fiindcă se înălțaseră blocurile
stâne, drone și ghetouri pentru clasa de mijloc () [Corola-blog/BlogPost/337889_a_339218]
-
Arad” cu miezul zaharat dulce și cu sâmburi puțini și mici nu găseai decât în Piață Ferentari. Ea era situată la capul liniei tramvaiului 7, aproape la ieșirea din oraș. Aici veneau țăranii, de multe ori bulgari sau sârbi, cu căruțele lor mari încărcate cu pepenoaice de Arad. Mai aveau și pepeni galbeni, de cei parfumați zaharisiți. Ca să mă dau mare și să-i arăt nevesti-mi ce scula grozavă e bărbatu-su, m-am dus și am cumpărat vreo cinci pepenoiace
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
negocieri prelungite, s-au îndreptat spre Bran pentru a lua picnic-ul acolo. „La intrarea în sat, soția mea, rememorează Randall întâmplarea, care conducea foarte încet, de altfel, a claxonat ca să-l avertizeze pe un țăran care mergea alături de o căruță trasă de un cal. În loc să se dea la o parte, el a pășit drept în fața mașinii, fiind trântit la pământ. Morgan și cu mine ne-am dat jos să vedem dacă era rănit. Se ridicase deja și în mod cert
ROMÂNIA & SUPUŞII MAJESTĂŢII SALE – „ON NE FAIT PAS DE ROMANS ICI...” de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344362_a_345691]
-
trei și o să plece acasă. Așa i-a promis mama, că stă aici o săptămână. Cel mai greu îi era noaptea; plângea. Ziua îl apuca dorul, atunci își făcea de lucru prin grădină să nu-l vadă baba. Uite o căruță! Parcă ar fi nenea Gheorghe - vecinul lor care face cărăușie. Da desigur este el, deși nu se vede, îi cunoaște calul, are motocei roșii la urechi. - Bârrr! Chiar pe tine te căutam, Radule. Du-te și-ți ia bagajele și
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
o sticlă de băutură într-o mână și cu un pahar în cealaltă. - Mulțumesc Gheorghe că l-ai adus! Tu - spre băiat - ia-ți bagajul și du-te înăuntru lângă ceilalți. Radu nu stă pe gânduri, ia bagajul, sare din căruță și repede în cimitir; acolo, poate îl așteaptă mama. În urma lui bărbatul toarnă un pahar de alcool și-l întinde spre nenea Gheorghe: - Să fie de sufletul moartei! Nu intri și dumneata? - Bogdaproste! Dumnezeu s-o odihnească! Să-i fie
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
de deținut la Erfurt a lui Grigore, singurul care deținea un asemenea document, risipi nedumerirea celor din preajma copiilor. Desigur, au fost lăsați să se descurce singuri în drumul lor spre casă.. Pe drumul din șesul Pașcanilor i-a ajuns o căruță, chiar a unui socean, încărcată cu fân din lunca Siretului, în care au fost suiți cei doi copii mai mici - Mihai și Ilie. Grigore și Ion, nerăbdători, au pornit-o înainte, spre satul în care tatăl lor se pregătea să
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
a prăbușit la pământ. Eu am sărit gardul din sârmă și m-am dus la el, iar când și-a revenit, prima lui întrebare a fost : <Unde-s Mihai și Ilie? >. Și n-a crezut că vin și ei, în căruța lui Ion Sasu”. * Despre evoluția ulterioară a lui Grigore, liderul fraților soceni, supraviețuitori ai lagărelor naziste, aflăm că, susținut de un preventoriu social, a urmat Școala Normală (la Iași, finalizată la Bacău) și Facultatea de Istorie (Secția arheologie) a Universității
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
nenorociții ăștia, cu ăștia care-i luaseră pământul? își zicea retoric de câte ori se vorbea de aderarea cuiva știut la P.C.R., cu ăștia ce-i deschiseseră porțile, ca să iasă pe ele toată agoniseala de-o viață: vitele, caii, secerătoarea, treierătoarea, carul, căruța, șareta... Și, unde mai pui, îl trecuseră forțat ca membru la Întovărășire, apoi la C.A.P. ?! Bunicul, își aminti Mira, nu fusese o singură zi la Colectivă, cum i se zicea C.A.P.-ului, nu! Atunci când băiatului îi fusese respinsă
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]