2,531 matches
-
întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să fiu plictisită! Atât de plictisită încât să casc! Anda râdea în prag, hohotea de râs, cu o poftă dezlănțuită. — Ce prostie! Ori am îmbătrânit, ori m-am scrântit la cap
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să fiu plictisită! Atât de plictisită încât să casc! Anda râdea în prag, hohotea de râs, cu o poftă dezlănțuită. — Ce prostie! Ori am îmbătrânit, ori m-am scrântit la cap! Mi-am adus aminte de jocurile noastre care ne țineau mereu în priză și atunci, pe loc, mi-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tine, să te văd! Sau, de fapt, să te iau la întrebări! Ce dracu’ cauți aici, că văd că te-ai pus pe picioare. Chiar arăți mai interesant, cu semnul lui Zorro pe obraz! Ce dracu’ faci toată ziua aici? Caști ochii la mironosițele de pe plajă? Hai înapoi cu mine duminică! Sau mâine... Sau chiar azi... Acum! Cu taxiul ăsta care mă așteaptă! Da, da, hai să fugim cu taxiul! bătu ea din palme. La lumina din hol, chipul Andei îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-se la ea ca prin sticlă. — E vremea de plecare! rosti Clara cu gravitate. Eu nu vin cu voi, adăugă, răspicat. Glasul îi suna băiețos și răgușit. Vreau să ne despărțim. Ion zâmbi, încă somnoros: — înțeleg, e normal, spuse el, căscând, e plecarea prea de vre me. Vrei și tu să mai tălălăi pe-aici. Dacă ții morțiș, mai stai câteva zile, n-ai decât. Dar o să te plictisești, ascultă-mă pe mine! Va trebui să vii acasă cu trenul și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prind de mână și să-l extrag din pericol, dar n-am reușit a-l desprinde și a-l mântui de cablul cel foarte încâlcit, încât bușteanul cel purtat de sforul apei negre l-a tras cu el Cu ochii căscați de groază l-am urmărit, privindu-l neputincioși pe Cărare, cel căruia i se spunea "francul și pasul", fiind scump la mers, cum se ducea, înaintând vijelios, zbătându-se între buștenii întunecați, tot mai departe și mai departe Și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la cale, ne-am aciuat și noi, iarăși, care pe unde putea: unii pe geamblacul sondei, alții iar în scrânciob, curmându-și spinarea în frânghii Iar în tăcerea, cu foșnet de ape și de catran, l-am auzit pe Braiu căscând mai tare decât toți și socotind a nu fi înțeles, decât de noi, cei care divănisem daravera cu Armata noastră mititică, a mormăit, printre căscaturi Zicându-mi: don Căpitan de la Armată, dați comanda de voie pentru stingere, că soldatul Braiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prăpădit, într-o amară primăvară. A scuturat din cap și întorcându-se la masă, cu mersul lui de estropiat, completă vinul din pahare, umplându-le ochi: La voia dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând a somn... ...A doua zi-dimineața, o ciocănitoare harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit în ogradă. Deși avea pe el și vestonul și caftanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dereticăm prin convicțiuni, rânduindu-ne viața pe făgaș bun, să optăm pentru impulsuri originare, autentice. Acesta era ennui-ul tinereții lui, care se spulberase, sufocat în torentele de nămol ideologic ale epocii trecute... Zoe turna cafeaua aburindă în cănițele de porțelan, căscând și frecându-se pe ochii somnoroși, înainte de a se plânge de insomnia-i fără leac: -Tu! nu știu cum poți, tu, să dormi ca butucul. Stau în pat, mă uit la tine ore în șir și tu nici măcar nu te întorci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nerăbdarea și intempestiva lui inițiativă. Adăugă o altă lămurire, precizând: Azi, mă fac băiat cuminte: nu mai amestec băuturile. Dacă nu te superi, dragul meu amic, am să mă abțin de la toate celelalte. Rămân numai și numai la whisky. Bleotu căscă zdravăn, neavând nimic de obiectat. Văzând cum Vladimir revarsă pe gât, într-o șuviță continuă, ditamai paharul de Bourbon , clătină admirativ din cap și, fără să-i pese de somnul chefliilor din sala mare, explodă în specificele lui hohote zgomotoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Celebrul animal Vai! zise Mangogul căscând și frecânduse la ochi, simt că-mi plesnește capul. Să nu mai aud că mi se vorbește vreodată de filosofie; conversațiile de acest gen sunt nesănătoase. Ieri m-am dus la culcare cu capul plin de idei găunoase, și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Leac nu se uită la mine, nu zice nimic. Se apucă din nou să curețe cioburile din tocul geamului, pe Îndelete, cu două degete, de parcă asta ar fi treaba lui acolo, În momentul acela. Nu se uită la mine, eu casc ochii și nu reușesc să spun nimic. Trec câteva clipe, prea multe. În spărtură apare chipul lui Adelin, unde naiba o fi fost pân-acum? Adelin e scund, de-acolo de unde stau nu-i văd decât ochii galeși și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Așa că m-am decis să mă duc lângă el, fentând un pic, fiindcă pe o canapea alăturată lui era Alexi cu țiganca amatoare de sex anal. Am intrat În vorbă cu ei, părăsindu-mi viviana, apoi, prefăcându-mă surprins, am căscat ochii și-am exclamat: - Domn’ profesor, ce mai faceți? Ce să facă? Îi vine să intre-n pământ. Nu-i pică bine să fie recunoscut Într-un așa local. Dar mie nu-mi pasă, mă apropii și mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Început! Cetățene Pârvu Avram, acum ai ocazia să spui câteva cuvinte În apărarea ta. Ai asigurările noastre că vei fi ascultat cu atenție. Pârvu Își dă din nou capul pe spate, Îl vede În sfârșit pe prietenul meu În cagulă, cască ochii mari, rămâne așa câteva clipe, apoi Începe să râdă. Se zguduie grăsimea sub sfoară. Râde omul, râde, are și de ce. Oare când și-o fi compus Andreea textele? Cum de i-au ieșit În halul ăsta, doar a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fum care marchează locul unde este răsturnată mașina se îngroașă rapid. Vântul fierbinte aduce un miros greu, de benzină și cauciuc ars. Marius aleargă la locul impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul exploziei se cască larg, într-o latură a șoselei. Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage afară, cât mai departe de mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate. Tencuiala căzută lasă să se întrevadă cărămida veche, de culoare pronunțat gălbuie. Pe zidul de la intrare cineva pictase cu vopsea roșie: "ROMÂNI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cele multe din urmă, în locul odihnei atât de necesare apar din nou coșmarurile. Bunăoară masa. Mâncarea pregătită în silă și servită așișderea degrab' îmbolnăvește. Nevasta ce crede că gătitul e robie, aia nu-și iubește bărbatul dar nici copiii. Să caști bine ochii atunci când te-nsori, că dacă dai peste una care-i mai mult cu zăbava cu aia nu intră bunăstarea în casă, căci, așa cum spunea bună-mea, fata tre' sa fie bună și la rugă și de fugă...adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neobservat. Nimeni nu-i remarcase momentul de slăbiciune. "Mai bine așa. Ce ar spune oamenii despre comandantul lor dacă ar afla că cel care în clipele tensionate ale luptelor inspiră calm și hotărâre, nu este în realitate decât o epavă?". Cască nervos. Își bagă mâinile înghețate în buzunarele mantalei lungi de iarnă. Degetele sale întâlnesc marginile rotunjite ale portofelului din piele unde-și ține actele. Scoate fotografia Smarandei, roasă pe la colțuri și crăpată pe mijloc. Într-o scurtă de blană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trupul fostului locotenent Dussek. Fața desfigurată și tumefiată nu mai are nimic uman. Nasul e doar o masă informă de carne în care se văd două găuri, mandibula ruptă atârnă grotesc într-o parte iar orbitele goale ale ochilor se cască hidos și halucinant. Începând din spatele urechii nu mai are scalp, jumătate din păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră. Duhoarea cu iz iute a unor axile abundent transpirate izbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în rană, în ritmul respirației chinuite, prelingându-se sub umărul sfâșiat, din care ies cioturi de oase sfărâmate. Cu un glas ușor stingher, Menzel îl strigă din spatele unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede când ajunge face să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște paie uscate, o tânără femeie îl privește cu ochi calmi, întrebători. Poartă pantaloni albaștri vătuiți și bocanci cu talpă groasă. De sub flaneaua lălâie de lână verde se vede gulerul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
duce la buzele lui un mic bidon metalic. Soarbe câteva înghițituri, apoi revine la starea de dinainte. Sergentul se întoarce către Marius. Nu avem apă, dar am topit puțină zăpadă. E la fel de bună. Arată cu degetul gaura neagră ce se cască sub fundația clădirii. Acolo am găsit asta, lângă un seif. Ridică o bucată de catifea maro murdară și zdrențuită, dezvăluind un patefon englezesc. Alături, câteva plăci cu binecunoscuta emblemă a câinelui care ascultă goarna unui gramofon și textul cu majuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimeni în serios), că în zona Vrancei, după nu știu ce calcule ale lui, după o anumită periodicitate a cutremurelor cu epicentrul acolo, distanța de la un cutremur la altul se va micșora din ce în ce mai mult și Bucureștiul va fi ras, pământul se va căsca, și un fluviu va țâșni peste ruinele lui... Cică a întocmit și un fel de hartă cu imobilele care se vor prăbuși la cutremurul apropiat (printre care și blocul în care domnul Nicolau poseda un vast apartament) și a depus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
venirii mele în casa ei. Lungile noastre plimbări din timpul celor doi ani cât durase divorțul, plimbări încărcate de farmec care se sfârșeau acasă la mine în îmbrățișări pasionate, încetaseră cu totul. Acum, în timpul corespunzător al acelor ore, Matilda, obosită, căsca și adormea cu o carte în mână după nici un minut de lectură. Această oră, nouă seara, devenise treptat ora înstrăinării ei totale de mine, parcă nici nu mai mă cunoștea, ea la ora aceea trebuia să se culce, parcă intra
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
euforia mea, care se stingea încetul cu încetul și mă trezeam iarăși singur. Cum, mă întrebam, de ce nu ghicește că am lucrat bine și măcar în asemenea clipe să renunțe la ea însăși, să fie alături de mine și să nu caște cu nepăsare, sau să-mi spună în cel mai fericit caz o prostie, cum ar fi, ce e cu tine, ai băut ceva? Nu știa deci că nu cunosc plăcerea de a bea? Nu știe nimic despre mine, gândeam cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și pe neașteptate între scriitori și I.C. Era curios, în acei ani nașterea și moartea erau evenimente care loveau mai puțin conștiința cuiva decât o mare ședință; spiritul intra mai ușor în criză în astfel de înfruntări decât în fața pământului căscat în care unul dintre noi trebuia să dispară. Iar o despărțire era un lucru lipsit de interes, o chestie personală fără semnificații adânci... Erau evenimente eterne puțin importante. Nou și pasionant era ceea ce se petrecea într-o ședință. Nu vroia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decât noi și o luați în serios. Vitale, da, dar nu în spirit, unde produceți numai dezordine." " Și voi nu produceți. Războaiele le facem noi!" "Războaiele le face Dumnezeu și se clocesc și în ura dintre bărbat și femeie." Matilda căscă îndelung și cu mare voioșie. "Mă dor picioarele, zise, hai să intrăm undeva și să bem o cafea, continuăm acolo!... Orice ași fi crezut, zise ea apoi după ce intrarăm într-un mic bar și ne așezarăm, că poți să ajungi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]