16,527 matches
-
au izbucnit în cântec:Și-aruncă-n vale unda cristalină,Ce-n șipot proaspăt, clar se răsucește,Apoi din piatră-n piatră tot șopteșteUn cânt de drag, de viață și luminăCa un descântec.În vale, satul fumegă departe:Sunt rugurile-aprinse după datini;Căsuțe se-ntrevăd în zare, albe,În zarzăr înfloresc florile dalbe,Să stai să tot privești, golit de patimiCare-s deșarte.Întind fetele pânze să se-albeascăDe in sau borangic, țesut cu dragFlăcăi ce trec, să vadă, să le-admireCă poate
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
observat că avea toiletă publică și am mers înăuntru să mă spăl pe față cu apă rece, ca să mă înviorez: In parcare, se mai aflau doi bătrâni cu o casă mobilă și un câine: Bătrânii, stăteau pe scaune afară, lângă căsuța lor cu motor, iar câinele, un Pitbul maroniu solid, se plimba liber în jurul lor. Tocmai ieșisem răcorit din toiletă și mă îndreptam spre mașina mea când, aud un lătrat scurt și întorc rapid capul spre bătrâni! Văd câinele lor venind
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
la apucat pe bătrân de gamba piciorului, încât, bietul om era să cadă jos: Intre timp și soția lui s-a apropiat alergând și amândoi, strigând puternic la animal, au reușit să-l potolească! Câinele, s-a retras încet spre căsuța lor mobilă, iar eu m-am dat repede jos din mașină, cu arma în mână, gata să omor „javra”, dacă mai revenea! L-am sprijinit pe bătrânul care se clătina și gemea de durere: Din piciorul mușcat îi curgeau șiroaie
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
știu că ești obosit, mergi mai încet, eu te aștept să ajungi la mine la orice oră, mă sfătuia ea. - Mă grăbesc încet draga mea, i-am răspuns eu, ca să o liniștesc: Sper să ne vedem cu bine acolo în căsuța noastră, „cuibușor de nebunii”... - Te aștept eu ca să vii... a complectat ea rar, cu vocea tremurândă, conform cântecului atât de bine cunoscut, al lui Gică. Începuse să se însereze când am oprit la o stație de benzină, ca să fac ultima
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
Otilia: Eram amândoi emoționați de posibilitatea cunoașterii noastre directe! - Cum e vremea pe la voi, am întrebat-o eu, bănuind că pe acolo în nord, lângă granița cu Canada, încă mai era frig și zăpadă: - Este frig, dragul meu, dar în căsuța noastră este cald și bine: Te aștept să vii: Vino! - Te iubesc draga mea, voi veni în curând! Am închis telefoanele din nou târziu, în seara aceea și ne-am culcat. A doua zi l-am vizitat la birou pe
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
înguste și ea, zăboveau un șir de oameni pentru a intra. Era până în prânz și nu erau mulți. Grosul vizitatorilor poposea după oră sosirii cursei locale. Asta și multe altele le află de la îngrijitoarea ce mișuna între bisericuța și o căsuță liliputana la fereastra căreia tronau, ca într-o vitrină închipuita ad-hoc, cărticele inscripționate „SANTA SARĂ”. Cum avea multă lume înainte, își lua broșură. Pentru câțiva cenți avea să afle legendă bisericuței. Se așeza la rând, incepand să citească. Află că
SANTA SARA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374292_a_375621]
-
fost ocupat de doi porumbei. Bunicii mi-au zâmbit când m-au văzut. Au crezut că am venit să mă joc prin grădină cum făceam și altă dată, dar când au aflat ce doresc, să mă mut în umila lor căsuță, s-au întristat. Erau bunicii din partea tatălui. Ei o iubeau pe sora mea, fiica mamei mele vitrege, ce a rezultat din căsătoria cu tatăl meu. Pe bunicii mamei mele bune nu i-am cunoscut. Au murit cu mult timp înainte
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
în sat. Deși era încă în zori de zi, se duse întins la casa Monei. Privi spre geamurile întunecate ale casei. Nicio lumină prin casă. Atunci gândi că e mai bine să se ducă mai întâi acasă la el, la căsuța părintească, unde îl putea regăsi pe fratele său mai mare. Ciocăni ușor la geam. Fratele se trezi și scrută spre fereastră să vadă cine era. Când îl văzu pe Nerun îi descuie de îndată ușa și-l cuprinse în brațe
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
înghețată. Astfel, povestea despre noi continuă, alunecând spre adâncimi noi, nebănuite, cu aceeași ușurință și naturalețe cu care am vorbit de fiecare dată. Ne mărturisim senzațiile pe care le trăim și ziua continua cu o plimbare printr-un sat cu căsuțe desprinse parcă din poveste. Locuințe vechi, pastelate, pline de povești și istorie, cateva încă în picioare, restaurate și salvate de urgia vremurilor. Povestea mea și a lui Marius, povestea colecției lui, povestea lui Marius și a iubitei lui, povestea familiei
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > VIS PRINTRE RÂNDURI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Căsuța noastră, umbră-ncercănată Clădita pe fundație de ceară, Ca mugurii încearcă să răzbată Și dreptul la zidire să își ceară. O mai înalt cu mâinile și pasul Cinzeci de ani mereu am ridicat-o... Tot ascultându-ți prin unghere glasul Din
VIS PRINTRE RÂNDURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373497_a_374826]
-
Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Orb. Erai cu o șurubelniță în mână. Rețeță: se iau la întâmplare muzici și imagini din realitate, se petrec până la o ușă, se permută numerele și căsuțele șotronului, se face un semn discret cu mâna. back back back " Pe lângă plopii cei cu soț Ce se înalță maiestuos În satul mic și luminos Treceam și ieri și trec și azi... Ah, dragoste, inima-mi arzi!" Am rupt manuscrisul
CREATIONEM II de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373581_a_374910]
-
atunci îngerașul nostru începu să salte și să se bucure și să facă tumbe în aer. Și cum privea la mama care nu știa de unde să înceapă, și ce să strângă mai întâi, îi ceru degrabă ajutorul măicuței sale, căci căsuța mamei ei, unde se afla la acea vreme, era modestă și prin urmare nici nu erau foarte multe de lustruit. Dar deodată, cum privea la micuțul bălăior ce gângurea liniștit începu să plângă cu lacrimi mari, angelice. Da. Să plângă
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
pe care doar bunătatea unei inimi curate o poate provoca. Pentru că bunătatea unui om , a unui preot și a casei sale transformă și casa aceasta care credea că nu mai are speranță. Dar uite, bunătatea, credința și dragostea, schimbă mica căsuță și-și înălță ochii umezi către cerul de unde venise, și-i mulțumi Bunului Dumnezeu că, oamenii pe care i-a creat sunt doar cu puțin, cu foarte puțin mai prejos de îngeri. Era atât de fericit! Se apropie de copilașul
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
ai cerului, veghindu-l cât mama și bunicuța lui trebăluiau cântând prin casă. După ce totul fusese pregătit, mama se apropie de copilul ei drag și șopti o rugăciune pentru ca îngerul păzitor să îl apere și două zâmbete au înflorit în căsuța aceea mică aducând lumină de rai, zâmbetul îngerașului și zâmbetul copilașului...În câteva clipe a sosit părintele și cu un glas blând, de adevărat părinte, o întrebă cum îl cheamă pe băiețel: - Părinte, m-am gândit mult ce nume să
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
fost și ea copil ... Acum ținea micuțul băiețel atât de strâns în brațe, aproape că simțea la rândul ei respirația mamei de demult. Și cât de strâns la piept se țineau , așa cum își ține și ea copilul, dar fiecare în căsuța ei. Dar într-o zi respirația nu a mai fost aproape de ea, nu a mai fost nici nici tata, și mai apoi nici mama, iar ea a părăsit căsuța copilăriei pentru lumea cea mare. Lumea cea mare în care l-
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
se țineau , așa cum își ține și ea copilul, dar fiecare în căsuța ei. Dar într-o zi respirația nu a mai fost aproape de ea, nu a mai fost nici nici tata, și mai apoi nici mama, iar ea a părăsit căsuța copilăriei pentru lumea cea mare. Lumea cea mare în care l-a întâlnit pe el. Se întâlniseră nu foarte de mult, printr-o conjunctură de împrejurări care nici acum nu-i erau destul de clare, prin intermediul unei prietene dragi, care și
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
știut cum să-și crească și să-și educe copii, astfel încât să ajungă cu schelele acolo sus, sus, pentru a-și vedea prunci fericiți și împliniți ... Acum micuța blondă creață cu ochi albaștri, devenită o femeie frumoasă, avea și ea căsuța ei, a lor, nu doar alături de iubirea ei, ci și alături de un prunc micuț și frumos tare. Nu poate să uite însă că, în clipa încreștinării băiețelului ei gândul îi fusese atât de împărțit și se ruga cu lacrimi mari
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
meu protejat, cât și pe îngerașul acestui vrednic părinte. Deși sunt nou, și încă învăț permanent lucruri noi despre acestă lume ce nu contenește a mă uimi, pot spune totuși că, nu am văzut până acum atâta bucurie în această căsuță cum este cea pe care a adus-o aici venirea ta și a celui pe care tu îl ai în pază.Să dăm slavă lui Dumnezeu spuse îngerul tatălui lui Dragoș-Vasile, și mamei sale Mariana, să dăm slavă lui Dumnezeu
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
-și lase din nou capul pe umărul soțului așteptând duioasă adierea aripilor îngerașului ei...Era așa de fericită! Începu să murmure un cântecel, pe care îl știa din copilărie ... Auzind vocea blândă a firavei mămici, îngerașii păzitori pentru toți din căsuța aceea au înmărmurit. Era poate pentru prima dată când au apărut lacrimile de înger...lacrimi de bucurie care răspândeau în jur miros de mir...Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera." (Ps. 125. 5) ...spune unul dintre îngeri
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
acceptase plecareași răzbătea împreună cu ei prin legende)de-atâta moarte mi se zbate sufletul prinînchisorile lumiiaștept un fulger să nască snopi aurii peîntinderea albastră... XX. VIS PRINTRE RÂNDURI, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Căsuța noastră, umbră-ncercănată Clădită pe fundație de ceară, Ca mugurii încearcă să răzbată Și dreptul la zidire să își ceară. O mai înalț cu mâinile și pasul Cinzeci de ani mereu am ridicat-o... Tot ascultându-ți prin unghere glasul Din
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
scufundă, Pe visul meu se așezase seara- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Și dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide între două rânduri... Citește mai mult Căsuța noastră, umbră-ncercănatăClădită pe fundație de ceară,Ca mugurii încearcă să răzbatăși dreptul la zidire să își ceară.O mai înalț cu mâinile și pasulCinzeci de ani mereu am ridicat-o...Tot ascultându-ți prin unghere glasulDin liniștea pe care mi-
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Ochii căprui de căprioară Se deschid într- o clipită; Mierea- i fină se strecoară În a dragoste- i ispită... Ceasul ticăie secunde, Cucul cântă pe perete... Faur chipul își ascunde, Printre blondele ei plete... Zorii deapănă lumine Prin fereastră, la căsuță Și prin ușoarele suspine, Se depărtează de mândruță. Oare pentru a câta oară, După iarna din simțire, Vine iarăși primăvară Pentru o clipă de iubire...? Emilian Oniciuc- 02.03.2017 Referință Bibliografică: Faur de primăvară... / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
a privit mirat,apoi s-a ridicat grăbit și-a dispărut în noapte.Așa cum am dorit.... Am urcat curva în jeepan și-am demarat în trombă către Buftea. Nu ca s-o fac vedeta, ci pentru că îmi cumpărasem acolo o căsuță pe malul lacului ca să mă dau cu barca.Pe drum,pupam când sticlă de coniac când buzele roșii,stridente, ale damei de consumație. S-a încins atât de tare încât la un moment dat și-a scos bluză ,iar priveliștea
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
fapt „škoda” însemna în slovacă „păcat”, expresia „aka škoda!” însemnând „Ce păcat!” Dacia era întreaga așezare, unde anumiți cetățeni dețineau mici suprafețe de teren, atribuite de către stat, sau mai bine spus de către municipalitatea orașului, pe care ei și-au construit căsuțe pentru petrecerea weekendului în natură, în mijlocul grădinițelor cu legume și flori amenajate pe lângă ele. Era o frumusețe să privești cât de îngrijite și frumoase erau acestea, mai ales că zona unde era amplasat acest sătuc de weekend, se bucura și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Toate Articolele Autorului Într-o frumoasă livadă de pruni, pe un deal cu pantă lină, își făcuse cândva sălaș o colonie de melci. Cât era ziulica de mare, puteai vedea la umbra frunzelor, prin roua ierburilor mărunte, cum dormitau în căsuțele lor, zeci de melci. Mici, mijlocii, mari, subțiri sau grăsuni, nu făceau altceva decât să lenevească. Când trebuiau să-și mute căsuțele din calea soarelui, se mișcau atât de încet, încât mai repede ajungea umbra copacilor la ei decât ei
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]