2,267 matches
-
8 iunie 1456 cu denumirea Sancăuți și Zamcăuți". S-ar putea sa-i dăm crezare afirmației lui V. Nicu, pentru că și V. Gajos în continuare, menționează aceste denumiri. Mai mult, se constată că pe locul s. Cotiujeni, au fost cîteva cătune, posibil, cu aceste denumiri, dar cu anii ele s-au contopit, formînd un sat mare. Pe aceste locuri, însă, au trăit băștinașii în timpuri foarte vechi, din care cauză satul prezintă un mare interes arheologic. Străvechea siliște Cotiujeni se afla
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
coroană murală cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: Împărțirea scutului în două semnifică unirea vechii așezări Crihana și a noii vetre Vâlcova, prima remarcându-se din vechime prin stăpânirea de câmpuri și pășuni întinse, iar a doua fiind un cătun de pescari situat pe malul bălților. Cele două cârlibane încrucișate, ambele având mânerele tradiționale în chip de stindard dacic: capul de lup și coada de balaur, semnifică atât una dintre ocupațiile străvechi de bază ale locuitorilor satului, cât și legătura
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
să fi oprit în apropierea lor pe trecători, luând de la ei o parte din vânat, pește, carne și silindu-i să se așeze aici cu traiul spre a-i asigura în continuare cu produse pentru hrană. Astfel, a luat naștere cătunul (aulul) cu denumirea Tartauulî, care mai tîrziu modificându-se, a devenit toponimul Tartaul. Documentele de arhivă atestă începând cu anul 1723 și până în 1925 denumirea de ,Tartaul de Larga.Și e firesc, deoarece satul este așezat pe ambele maluri ale
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
de sud a Republicii Moldova, în valea largă a râului Ialpugel, afluent de dreapta al Ialpugului, la o distanță de 4 km de șoseaua Cantemir-Comrat. La nord, moșia satului se mărginește cu moșia satului Congazcic, mai exact, peste pădurea de lîngă cătunul Dudulești. În partea de este se învecinează cu moșiile satelor Chirsova și Congaz, iar în cea de sud-cu moșia satului Taraclia, care face parte din componența comunei Sadâc și dincolo de care se află satul găgăuzesc Cârlăneni (numit în perioada
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
octombrie prin care Mihai Racoviță domn al Moldovei întărește lui Iordache Roset satul Bălăbănești din vecinătate. Așa apare satul Malîi Tohatin căruia localnicii neputânduse obișnui cu denumirea rusă au zis simplu malu (astăzi Mălăiești). Pe aceași moșie Bălăbănești apare și cătunul Coada Malului, pe care îl aflăm în 1825 cu denumirea de Bălăbănești din același ținut al Lapușnei, astăzi din raionul Nisporeni. În cel deal doilea război mondial au participat 100 bărbați tineri, dar la vatră s-au întors 45, iar
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
1 ponomari și un mazil; La categoria "G" erau: 84 gospodării, 7 vădane și 18 burlăci, în total 106 bărbați și 7 femei (enumarati erau numai partea bărbăteasca și femeele care trebuiau să plătească impozit) Aici au fost incluse și cătunele din jur. Dacă să comparăm cu satul vecin Sărată- avea 150 gospodării. La acea vreme moșia s. Scumpia aparținea mănăstirii Sf. Sava din Iași. Paminturi arabile, finețe și pășune erau în deajuns. Satul mai avea trei iazuri pentru adăpatul vitelor
Scumpia, Fălești () [Corola-website/Science/305172_a_306501]
-
Glodeni-Răuțel, în regiune de mici coline. Pe moșia localității se conturează 7 movile funerare, ce vorbesc despre lupta înverșunată a strămoșilor noștri în adîncul istoriei cu hoardele păgîne, care năvăleau din stepele asiatice. La început satul se numea Leonardovca, deoarece cătunul apăruse pe moșia boierului Leonard, îl fondaseră țărani și țigani șerbi înămiți să lucreze pămîntul. Anul întemeierii e considerat 1824 - asa afirmă „Dicționarul statistic al Basarabiei" din 1923. O perioadaă de timp i s-a mai zis Odaia Limbeni, județul
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
Noi cu 1.072 ha de pămînt confiscat din moșia boierului Leonard. Peste un an în sat au fost înregistrate 280 de case. Satul avea școală primară, dar administrativ se supunea primăriei din Limbenii Vechi. în toamna a. 1940, împreună cu cătunul Panteleevca, Limbenii Noi numărau 1.141 de locuitori. Potopul de foc, dezlănțuit peste un an, a mistuit din acest sat viețile a zeci de bărbați. Primul recensămînt de după război a însumat în Limbenii Noi 948 de locuitori. în 1965 cătunul
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
cătunul Panteleevca, Limbenii Noi numărau 1.141 de locuitori. Potopul de foc, dezlănțuit peste un an, a mistuit din acest sat viețile a zeci de bărbați. Primul recensămînt de după război a însumat în Limbenii Noi 948 de locuitori. în 1965 cătunul Panteleevca s-a contopit definitiv cu Limbenii Noi. în 1979 Limbenii Noi numără 700 de bărbați și 758 de femei, în 1989; recensămîntul din oct. 2004 a fixat aici 1.674 de cetățeni. Către 1 oct. 2007 populația satului crescuse
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
în Răuțel erau 326 de vite cornute mari. În 1895 printre proprietari sunt consemnțai Carabet și Agop, iar în 1896 sătenii aveau și 180 de porcine. La începutul secolului XX făcea parte din volostea Slobozia-Bălți. Pe atunci Răuțel era un cătun din 19 case, cu o populație de 72 persoane, țărani români. Proprietarii Focșeneanu poseda 1287 desetine, iar Popovici, 2030 desetine. Între anii 1914 și 1917 la marginea satului este construită linia ferată Bălți-Ungheni. La 27 martie 1918 Sfatul Țării votează
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
care se adăpau bourii și căprioarele în tihnă, a poposit un cioban pe numa Ciuciulea cu turma sa de oi. Mai târziu când acesta și-a dat duhul, feciorii lui s-au așezat cu traiul aicea, unde au format un cătun și la acest cătun au dat denumirea după tatăl lor. Peste o vreme, a sosit un pâlc de răzeși aduși de Ștefan cel Mare care se întorcea de la o luptă cu tătarii de pe Nistru. În amintire victoriei a fost ridicată
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
și căprioarele în tihnă, a poposit un cioban pe numa Ciuciulea cu turma sa de oi. Mai târziu când acesta și-a dat duhul, feciorii lui s-au așezat cu traiul aicea, unde au format un cătun și la acest cătun au dat denumirea după tatăl lor. Peste o vreme, a sosit un pâlc de răzeși aduși de Ștefan cel Mare care se întorcea de la o luptă cu tătarii de pe Nistru. În amintire victoriei a fost ridicată Mănăstirea Capriana, situată în
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
un pâlc de răzeși aduși de Ștefan cel Mare care se întorcea de la o luptă cu tătarii de pe Nistru. În amintire victoriei a fost ridicată Mănăstirea Capriana, situată în vecinătatea acestor locuri. Iar răzeșii s-au statornicit aici păstrând denumirea cătunului. O altă legendă despre formare satului este despre un drumeț Ciuciulea care făcuse un drum lung și nu găsise apă de băut nicăieri până a ajuns la Șipot (cișmea de pe suta II). Bând apă pe săturate a rămas și peste
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
Ruseștii Noi este un sat-reședință de comună din Raionul Ialoveni, Republica Moldova. Împreună cu cătunul Ruseștii Vechi formează comuna Ruseștii Noi. Potrivit documentelor în care se conține cea mai timpurie dată cu privire la existența satului, acesta a apărut la începutul secolului XIV și anume la 10 aprilie 1524. În cele mai vechi documente satul apare sub
Ruseștii Noi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305185_a_306514]
-
treia domnie a lui Gheorghe Duca (1678 - 1683), satul aparținea lui Miron Costin, vestit cronicar. Satul a avut o moșie mult mai mare decât astăzi. De-a lungul anilor pe această moșie au mai apărut (apoi au dispărut) și alte cătune și priseci, dar centrul a rămas vatra satului de astăzi, care pînă la 5 februarie 1986 s-a numit Curleni. Potrivit legendei, pe locul unde este situat azi satul, cândva, ”"pășunele bune și apa gustoasă i-au atras pe niște
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
când pământurile moldovenești erau ocupate de hoardele tătărești, acest ținut era împânzit de păduri. Adesea oamenii căutând să se apere de cotropitorii străini, își părăseau vatra și luau calea codrului. Odată un gospodar hotărî să nu se mai întoarcă în cătunul pârjolit și pustiit, ci să-și facă o nouă casă cu barda pe care o avea la îndemână - întrebuințată la cioplitul lemnului, dar și ca armă de luptă. Era meșter iscusit acest Bărdar, căci locuința lui le-a plăcut și
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
tragicul an 1812, sturdzeștii fiind promotori ai intereselor imperiale rusești în Basarabia. În 1817 Iancu Sturdza avea pe moșia sa din Cazangic 107 familii de țărani liberi, 32 de burlaci, 3 văduve și 2 preoți. Moșia Cazangicului mai cuprindea și cătunele Brașoveanu și Tudoroaia. În 1816, conform ordinului generalului rus Karl Hartingh, numit guvernator al Basarabiei, peste 80 de bărbați din Cazangic s-au înrolat în așa numita slujbă de călărași în speranța că astfel vor fi scutiți de anumite impozite
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
autoritățile țariște i-au dăruit aici o moșie lui Manuc-bei ca recunoaștere a rolului său în actul de anexare de către imperiul țarist a Moldovei dintre Prut și Nistru la 16 mai 1812. S-ar putea ca mai vechea denumire a cătunului să fie una dintre cele două denumiri - Brașoveanu sau Tudoroaia, pe care le aveau cătunele ce făceau parte din comuna Cazangic la finele sec. al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea. Aceeași presupunere e valabilă și pentru satul Seliște
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
în actul de anexare de către imperiul țarist a Moldovei dintre Prut și Nistru la 16 mai 1812. S-ar putea ca mai vechea denumire a cătunului să fie una dintre cele două denumiri - Brașoveanu sau Tudoroaia, pe care le aveau cătunele ce făceau parte din comuna Cazangic la finele sec. al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea. Aceeași presupunere e valabilă și pentru satul Seliște, a cărui creștere are loc în anii ‘60 ai secolului trecut. În localitate sunt 309
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
în codrii de peste lunca mlăștinoasă, acoperită de hățișuri imense și stufării. La începutul veacului al XIX-lea în sat rămaseră numai 88 de familii. O parte din populație își găsi azil în bordeiele de la viile din codru, punând astfel temelia cătunului Sărătenii Noi. În 1803 boierul Costache Sturza obținu de la Ioan Cantacuzino întreaga moșie, dar peste 14 ani, în 1817 ea deveni în părți egale proprietatea Ecaterinei Rosset și a lui Constantin Ghica. În 1834 se strămută cu traiul la Horești
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
afla în colonia evreiască Căprești. La o distanță de 1,5 km de sat trece calea ferată construită în anii 1887 - 1895 de către ingineri francezi. În trecutul îndepărtat pe meleagurile unde acum se află satul Pohoarna se afla un mic cătun pe nume „Bodești”. În cătun a fost construită o biserică. Data despre apariția acestei localități datează din anul 1588. In timpul războiului al II - lea mondial pe hartă era însemnat satul Bodești. În prezent, Bodeștiul este o mahala a satului
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
La o distanță de 1,5 km de sat trece calea ferată construită în anii 1887 - 1895 de către ingineri francezi. În trecutul îndepărtat pe meleagurile unde acum se află satul Pohoarna se afla un mic cătun pe nume „Bodești”. În cătun a fost construită o biserică. Data despre apariția acestei localități datează din anul 1588. In timpul războiului al II - lea mondial pe hartă era însemnat satul Bodești. În prezent, Bodeștiul este o mahala a satului Pohoarna. În anul 1735 s-
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
au hotărit să construiască o nouă biserică din piatră care în anul 1828 a fost sfințită sub denumirea de "„Adormirea Maicii Domnului”" în prezent ea poartă denumirea de „Sfînta Treime”. În partea de nord a satului Bodești au apărut două cătune prin anul 1748, cătunul Harbuțcani și o așezare de oameni liberi Răzeși, care făceau parte din oastea domnitorului Moldovei - Nicolae Mavrocordat. Răzeșii fiind oameni liberi arendau pământ de la boieri și dezvoltau gospodăriile particulare. Ei primeau la muncă țărani fugiți din
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
o nouă biserică din piatră care în anul 1828 a fost sfințită sub denumirea de "„Adormirea Maicii Domnului”" în prezent ea poartă denumirea de „Sfînta Treime”. În partea de nord a satului Bodești au apărut două cătune prin anul 1748, cătunul Harbuțcani și o așezare de oameni liberi Răzeși, care făceau parte din oastea domnitorului Moldovei - Nicolae Mavrocordat. Răzeșii fiind oameni liberi arendau pământ de la boieri și dezvoltau gospodăriile particulare. Ei primeau la muncă țărani fugiți din alte sate dându-le
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
o regiune de coline și văi, cele mai mari înălțimi avînd altitudini de 190m, 240m și 250m deasupra nivelului mării. Documentele evocă apariția localității în anul 1907, însă oamenii susțin ca acest loc a existat și anterior sub forma unui cătun, populat de un număr mic de oameni. Într-un catalog al așezărilor umane din Basarabia anului 1913, acest sat este trecut în componența volostei Bravicea din județul Orhei, împreuna cu Bogzești, Ghetlova, Săseni, Hoginești și Țibirica. Aceeași subordonare administrativă se
Bahu, Călărași () [Corola-website/Science/305227_a_306556]