2,283 matches
-
localitate cu case din piatră lipite de peretele muntelui, cu o străduță între ele și pârâul care curge alături. Mă impresionează profund acest pâlc de case la parterul cărora se află restaurante, baruri, magazine mici cu tot felul de produse. Cătunul acesta este cu totul diferit de localitățile de la câmpie sau deal. Are o frumusețe arhitecturală și a peisajului înconjurător care mă fascinează și nu mă mai satur să-l admir. Este plin de turiști și aproape că nu ai pe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
paralel cu șoseaua principală care te duce la Tarbes. Sunt puține mașini pe aceste străduțe laterale, așa că liniștea interioară și cea exterioară sunt asigurate. Timpul trece și mi se face foame, iar sandvișul primit dimineață doar îmi amăgește foamea. Toate cătunele prin care trec, liniștite, curate, toate sunt lipsite de orice magazin alimentar sau de orice altă natură. De fapt, aceasta este o problemă de care te lovești foarte des în Franța pe drumul de pelerinaj. Intrucât drumul ocolește localitățile, sau
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
toate sunt lipsite de orice magazin alimentar sau de orice altă natură. De fapt, aceasta este o problemă de care te lovești foarte des în Franța pe drumul de pelerinaj. Intrucât drumul ocolește localitățile, sau trece adesea mai mult prin cătune, ești constrâns să-ți iei provizii pentru o zi, iar acestea atârnă greu, mai ales apa, ceea ce îngreunează mult rucsacul și-ți face mersul mai lent și mai greoi. Iar pe caniculă, nici șase litri de apă nu-ți sunt
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Mai rău este cu apa: mai am câteva picături într-o sticlă de jumătate de litru. Dimineață, nu mi-am luat apă căci eram convins că voi găsi în aceste localități, fără să-mi dau seama că, de fapt, sunt cătune, unde nu-i niciun fel de magazin. Dar plouă, și apa de ploaie este bună de băut, așa că nu mă necăjesc prea tare. Cu aceste gânduri, ajung în alt cătun, Talazac, iar la ieșirea din el aud de departe râsete
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
localități, fără să-mi dau seama că, de fapt, sunt cătune, unde nu-i niciun fel de magazin. Dar plouă, și apa de ploaie este bună de băut, așa că nu mă necăjesc prea tare. Cu aceste gânduri, ajung în alt cătun, Talazac, iar la ieșirea din el aud de departe râsete și muzică. Apropiindu-mă, văd un cort în curtea unei case. Imi fac curaj și intru, salutândui pe comesenii ce stăteau la o masă lungă plină cu mâncăruri și băuturi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sărbătoare. In primele ore ale după amiezii ajung la Gayan, unde este o gîte d'ètape și unde telefonasem prevenitv pentru un loc de cazare. Constat că aici e pustiu, sunt doar câteva case și, la fel ca și în cătunele prin care trecusem, nici urmă de magazin. Intrucât este cam devreme, îi telefonez părintelui Mihai Percă de la Lourdes, rugându-l să mă ajute să găsesc un loc de cazare la Tarbes, care nu-i chiar prea departe. Tocmai când vorbeam
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aici. Las apoi strada principală și mă înscriu pe un drum secundar D 25, ce trece mereu prin pădure și mici zone de pășune, ceea ce înseamnă liniște și încântare a privirii și uitare cumva a oboselii acumulate. Seara ajung în cătunul L'Hôpital St. Blaise, un grup de case, unde am găsit un loc să dorm într-un mic han pentru pelerini, nou, cu opt paturi supraetajate. Biserica de aici este mică, dar importantă istoric și cultural, având o frumoasă arhitectură
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Biserica de aici este mică, dar importantă istoric și cultural, având o frumoasă arhitectură hispanicomaură. Nu există niciun magazin de unde să poți cumpăra ceva; în schimb, există două restaurante, și nu cred că sunt destinate celor 80 de locuitori ai cătunului, ci turiștilor și pelerinilor. Din fericire, într-un sat anterior, la Saint Goin, am cumpărat de mâncare pentru mâine. In dormitor mai sunt alți doi pelerini francezi, care cred că s-au dus la restaurant, lăsându-mă singur. Ca și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de turism întâlnesc o frumoasă biserică în care mă reculeg puțin, cerându-i lui Dumnezeu puterea de a ajunge astăzi până la Saint Jean. Urmând strada D 918 până la Saint Just Ibbare, pe o distanță de 19 km, mai întâlnesc un cătun, Musculdy, la fel, fără niciun magazin. Noroc că am provizii în rucsac. De la Saint Just, urmez aceeași stradă D 918 până la Larceveau, unde intru pe șoseaua principală D 933, ce trece prin cătunul Gamarthe și apoi prin localitatea Saint Jean
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
distanță de 19 km, mai întâlnesc un cătun, Musculdy, la fel, fără niciun magazin. Noroc că am provizii în rucsac. De la Saint Just, urmez aceeași stradă D 918 până la Larceveau, unde intru pe șoseaua principală D 933, ce trece prin cătunul Gamarthe și apoi prin localitatea Saint Jean le Vieux, unde îmi întremez forțele pentru a rezista încă câțiva km. Seara ajung la Saint Jean Pied de Port, care îmi dă impresia unei Mecca a pelerinilor. Astăzi a fost drumul cel
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
atât de periculos. O mulțime de alte întrebări i se înghesuiau în minte dar se simțea prea sfârșit ca să mai vorbească atunci. Ileana îl luă de mână și porniră încet spre poalele Muntelui Rău. 17 Moș Calistrat locuia într-un cătun situat la numai doi kilo metri de Baia de Sus. Drumul îngust de pământ se termina brusc într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la îndemână, iar acolo unde regulamen tele aveau lacune, improviza pe loc. Era foarte priceput la asta, un adevărat maestru, cum îi plăcea lui să spună, iar superiorii săi se arătaseră mulțumiți de fiecare dată. Văzuse lumina zilei într-un cătun uitat de lume de pe malul stâng al Nistrului. Fără să fie o capacitate, trecuse ușor prin școală după care plecase la liceul din Tiraspol pe care îl absolvise patru ani mai târziu. Imediat ce terminase școala primară și începuseră să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
membri purtau robe negre și aveau mână liberă să îi anihileze pe toți dușmanii țarului, fără a mai fi judecați. Crimele și torturile fără precedent au aruncat Rusia într-o baie de sânge. Teroarea cuprinsese țara până în cel mai mărunt cătun, de la o graniță la cealaltă. Boris Fiodorovici Godunov, fiul unui mărunt nobil scăpătat, și-a început cariera militară ca arcaș în armata rusă. La numai un an după ce participă la campania de la Serpeisk, devine membru activ al temutei Opricina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din munții pe care îi cunoșteau foarte bine, dispărând în subteran, după care apăreau în cu totul altă parte. E drept că se bucurau și de sprijinul masiv al populației din cătunele pierdute printre stâncile montane, care de multe ori îi ascundeau în casele lor. Godunov rămăsese în Afganistan până la retragerea finală a sovieticilor. Odată întors acasă, la fel ca foarte mulți dintre veterani, nimerise într-o altă lume, diferită complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă de-a lungul așezării. Oamenii trăiau într-o liniște desăvârșită, întinată de larma copiilor, care se întorceau, în fiecare după amiază, de la învățătura dascălului Ioan, de la mănăstirea aflată nu departe de marginea cătunului. Satul se anima la trecerea carelor spre iarmarocul de Sf. Ilie, de la Lespezi, când toată suflarea aștepta cu mâncăruri alese și băuturi meșteșugite oaspeții care adăstau în acel loc feeric, desprins parcă din scrierile evlaviosului călugăr Zagavei, despre viața de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau laolaltă, clătinânduse în bătaia ușoară a vântului. Unul ascundea o trompetă aurie în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră, toată noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept, Maxim. Și așa se întâmplă. Părintele a hotărât, drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în prima seară
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
totuși subțiri, sârguincios epilate și a chiloților tetra de un alb strălucitor. Trebuie să adaug însă că picioarele nu erau de aceeași lungime cel stâng rămăsese mai scurt și mai îngust, de unde trăseserăm concluzia că suferise de poliomelită în cine știe ce cătun moldovenesc unde-i fusese dat să se nască și că avusese mare noroc (și noi pe lângă ea) că scăpase cu viață. Se înțelege că, din această cauză, șchiopăta. La noi în bloc era cunoscută după porecla „Veronica Șchioapa“ sau pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dispărut în mijlocul unui vârtej de fum. Viorela, speriată de moarte, împreună cu prietenul, cățelușul Codiță și cu tatăl ei se îndreptau către casă, fericită dar cu jurământ că nu va mai face răutățile de până atunci. VISUL LUI NOROCEL Într-un cătun ce aparținea unui sat, nu departe de Cristinești, cu mulți ani în urmă, trăia o mamă cu al ei băiat, pe nume Norocel. Din cauză că tatăl băiatului nu și-a găsit de lucru în sat, a plecat să lucreze în mină
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
numărul li se înjumătăți, o dată și încă o dată. Când intrară în munții de lângă Katsunuma, toată armata mai număra doar două sute de oameni, dintre care nici măcar douăzeci nu erau călări, inclusiv Katsuyori și fiul său. Ajunși, cu chin cu vai, la cătunul de munte Komagai, Katsuyori și însoțitorii lui descoperiră că singurul om pe care contaseră se răzgândise pe neașteptate. — Refugiați-vă în altă parte! Blocând cărarea alpină spre Sasago, Oyamada Nobushige împiedica grupul lui Katsuyori să treacă. Katsuyori, Taro și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case ale tăietorilor de lemne. Totuși, avertismentul de la comandamentul central fusese strict și imediat se trimiseră patrule în zona drumului care cobora spre colinele de la poale. — Unde mergeți? Până-n vale, să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
drumul fără să se oprească. Cei cincisprezece mii de oameni ai lui Hideyoshi se aflau la Muntele Tagami. Kinomoto era doar un popas pe drumul care ocolea panta răsăriteană a muntelui. O divizie a armatei de pe pisc era postată în cătun. Chiar lângă satul Jizo, oamenii construiseră un turn de observație. — Unde ne aflăm? Cum se numește satul ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și brusc, din galop calul, cu frâul strâns în mână. — Este satul Jizo. — Suntem aproape de tabăra din Kinomoto. Răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scuturat zăpada de pe ghete și a pornit spre casă. Luni, spre asfințit, în târg au sosit două sănii, din care, înghețați, au coborât câțiva inși. Negustori plecați după mărfuri cu peste o săptămână în urmă. Au povestit că într-un cătun apropiat cineva împușcase un lup alb. Un animal neobișnuit de mare, îl văzuseră; lat în ceafă și în spate, cu labe puternice. Părea un câine uriaș, de stână. Dar nu, era un lup alb! Câinii ciobănești erau lățoși, cu boturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai băgaseră și cu jandarmii. Pendula n-avea decât să bată cât o vrea. Și Ceasornicarul s-o fută pe mă-sa! Un descreierat! Proști că se vârâseră... Târgul devenise loc de pelerinaj încă de pe vremea lăcustelor. Veneau curioși din cătune și din orașe, mereu mai mulți. Tăietori de lemne, păstori și schimnici; pescari dintr-un port îndepărtat; studenți și jurnaliști. Doi poeți și un romancier; pictori; dintr-o țară învecinată soseau grupuri organizate. Cele trei hanuri s-au dovedit neîncăpătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
am făcut prieteni noi și fiecare zi părea o fi o nouă aventură alături de cei care mă susțineau. Ciobanu Simona-Sorina, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Speranțe spulberate Ziua s-a retras după Dealul Cătunului, târându-și ultimele dâre de lumină. Mohorâtă și aspră, toamna biciuia cele câteva redute verzi cu care pădurea înfrunta inevitabilul. Sfârșitul lunii octombrie era mai friguros ca de obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îndrepta după zile de ploi lungi și obositoare, sau de câte ori dădea prima zăpadă și își făcea de lucru în târgurile învecinate. Și iubita lui se ivea întotdeauna de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]