2,455 matches
-
nom de l'aviation: le prince Cantacuzène Bizu. Alea jacta est), evocă figura prietenului său Bâzu Cantacuzino și misiunea acestuia de la Foggia. Este remarcabil stilul cald al lui Dan Vizanty, în care se ghicește parcă o lacrimă ascunsă pentru camarazii căzuți, pe care nu i-a uitat niciodată, și disponibilitatea lui sufletească pentru prietenie și admirație. Textele au fost traduse și în limba germană și publicate în "Jagger Blatt". * * * Pentru meritele sale militare, Dan Valentin Vizanty a fost distins cu mai
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Nina”. Casa unde plecase era și mai aproape de pădure, 30-40 de metri de locul unde au căzut cele trei bombe. în casă nu era nimeni, cu toții erau băgați într-un beci, geamurile de la casă erau sparte de cele trei bombe căzute foarte aproape. Am bătut la ușa beciului, s au speriat crezând că sunt cazacii. în pădurea din apropiere se dădeau lupte crâncene. în beci erau numai femei cu copii. Bărbații lor erau la luptă, poate chiar acolo în pădure. Am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să mergem să dormim în casele lor, nu pe cîmp, “doar nu sunteți într-o pustie”, a fost adresarea lor către noi. Am mers și noi să le ajutăm , toată livada era plină, pe jos era un covor de mere căzute, nu aveai pe unde călca. în acel an au rămas în Basarabia sute de hectare de livezi neculese, așa au rămas sub zăpadă. Parcă ne aflam în partea dreaptă a Prutului prin anii 1990-1991, după așa-zisa revoluție, sau ce
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
seamănă între ei românii care și-au găsit de lucru în străinătate? Seamănă între ei, dar ceea ce-i mai interesant e că seamănă, ca frații dintr-o mamă, și cu francezii, cu spaniolii și cu italienii. Au plecat cu fețele căzute, de morți vii, și, în numai un an, doi, le-au înviat privirile, zâmbetul, vorba, sentimentele. În țară, semănau cu disperații cărora le vedem chipurile la televizor la inundații și la cozile de la medicamente compensate. Al naibii ce mai semănau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
japonez care se chema Viață, un funcționar de primărie spunea: „ Ce-ar trebui să aștept de la viață, cu fața asta a mea de cal obosit?“. Într-adevăr, omul avea un chip deformat, alungit, cabalin și niște ochi ploioși, cu pleoapele căzute, de mari și grele ce erau. Cum să nu conteze înfățișarea, dacă atâtea și atâtea persoane trăiesc bine și fac averi cu chipul și cu trupul lor? De un profesor venit pe lume cu imensa povară a unei urâțenii complete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
alegi... Un singur fapt nu am uitat: C-am fost și am rămas colegi! Dar timpul trece peste toate Și vine vremea ca să pleci, Să rămâi nu se mai poate, Așa e viața...dragi colegi! Spre alte zări sunt cei căzuți, Sunt taine ce nu le dezlegi Că mâine fi-vom cei pierduți Din câți am fost atunci colegi! Fost-au bucurii... și fapte Ce mai tarziu le înțelegi, Dar când se apropie o noapte Ne amintim c-am fost colegi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93289]
-
planul evaluării morale. Spre o astfel de eroare era în primejdie să se îndrepte ceea ce se numește „teologia eliberării”. Este un curent de gândire teologică născut în America Latină în perioada anilor ’60; pornind de la învățăturile Evangheliei și de la experiența oamenilor căzuți victime ale opresiunii și jafului marcat de mecanismele economiei libere, unii teologi, preoți și călugări, - aș cita nume ca Boff, Sebrino, Vidales - argumentau că recursul sistematic la violență, nu neapărat la ucidere, este calea necesară pentru a ajunge la eliberarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-și piardă funcția, privilegiile, siguranța materială, întreg modul său de trai, trăgând în același timp după sine tot clanul său și dându-l pradă vieții dezastruos de comune a pedestrimii. Iar aceasta firește că nu-i deplângea prăbușirea. Un ștab căzut era ținut și el la distanță, cu răutăcioasă bucurie, de oamenii de rând. O țară ale cărei granițe sunt păzite cu mitraliere și copoi este o insulă. O mare parte din interdicțiile pe care fiecare le căra după sine erau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din ea cu atâta convingere și smerenie fariseică până ce au căzut cu toții secerați sub sfântul tricolor. "Ardea... ...Arde... Aaaaaa.......aaaa......" Acesta, pleoștit și amărât foarte privea încremenit la grupul de luptători morți pentru patrie, care sforăiau țepeni, unii peste alții, căzuți eroic în apărarea simbolului național. Adevărați eroi, domnule! Cinste lor! Eternă recunoștință! Patria ubi bene! (Patria este acolo unde mi-e bine!) Și lor le era foarte bine. Dormeau somnul nevinovat al întâilor născuți. După un somn reparator, scurt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ai, mârțoagă tebecistă? Te-a pălit somnul, ai? Las' că te scol eu, mortăciunea dracului! Sus! Sus! Și, din mila infinită a bunului Dumnezeu care iubește copii ca un tată de albine, precum și cu binecuvântarea harului Sfântului Duh, corpul meu căzut, slab și înfometat a fost din nou beneficiarul unei cizme bine lustruite direcționată de ochiul atoatevăzător al creatorului suprem către zona postero-inferioară a trupului meu costeliv, dislocându-mă pe cale aeriană la distanța de o sută de centimetri. Noroc de prezența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe ei înșiși că mai trăiesc, după o dezlănțuire atât de violentă și îndelungată a forțelor incontrolabile ale naturii. Era curiozitatea firească și legitimă a supraviețuitorului naufragiat, să inventarieze bunurile rămase la țărm după trecerea unui uragan devastator. Peste zăpada căzută se formaseră cărări ducând la gostat, la cooperativă și la celelalte instituții rurale. Vă spusesem ceva mai sus că peste drum de locuința noastră se afla casa familiei Condor. Când am auzit pentru prima dată rostindu-se numele acesta, gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ochi apoși, pradă me la sei și limbajului flaușat. Mi-am propus, prin urmare, să nu cad în capcană și să adopt un ton firesc în „Lau datio“. Ușor de zis, greu de făcut. Orice idee aplicată e un înger căzut, a scris cândva un poet. Mai simplu spus, socoteala din gânduri nu mi s-a potrivit cu cea de pe foaie, astfel că, în mai 2004, textul apărut în România literară a derapat uneori, în ciuda intențiilor mele, pe miriștea patetismului. Am evitat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
melcilor? Da, domnule, de atacul melcilor! Îmi vine să înnebunesc. Și înnebunit să le urlu cum știu eu: „Porcilor!” - ba nu: „Asasinilor! Jos balele de pe Florida!...” În fiecare an, la vremea asta, când vara moare, voi comemora ziua aceea necunoscută - căzută ca un soldat necunoscut - în care mi-am pierdut umorul; și anume: voi privi în jos, analizându-mi cu un extraordinar interes științific luciul cizmelor. DIAZEPAM - comprimate - ACȚIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: DIAZEPAM este o substanță din clasa benzodiazepinelor, înrudită chimic cu clordiazepoxidul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
veacurile XIII, XIV și XV / B. Țara Românească, anii 1247 - 1500», editată de Academia R.P.R. în anul 1953. Document nr. 145. Originalul există la Arhivele Statului București, A. N. CLV / 1, redactat în limba slavă pe pergament, având pecete atârnată, căzută. Însoțit de o traducere românească din anul 1910. Este consemnat acolo, că o altă traducere românească se află la Arhivele Statului din Râmnicul Vâlcea, «Documente Istorice LXIV / 1». Îl redăm în continuare în traducerea din 1910, spre luare aminte și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu pe toate drumurile, dar oricum... - și, prin urmare, au decăzut din Empireu. Am realizat cu toții că nu erau deloc strălucite și că aveau și ele miros de mortăciune, astfel încît, atunci cînd le fumai, te gîndeai automat la cei căzuți (e drept, eroic) pe cîmpul de luptă. Spulberarea acestui mit nu mi-a picat deloc bine, pentru că mărășeștile se legau de bunicu- meu : el fuma cîte patru pachete pe zi și a murit de cancer pulmonar. Partea proastă era că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
chinuia, nu se putea ridica de la pămînt decît cu vreo două palme. După ce l-a prins, Dănuț a stat cîtva timp pe gînduri. știa de la școală povestiri cu pionieri care construiesc cuiburi de păsări sau care urcă în copac puii căzuți. Parcă vedea dese nul din cartea de citire în care un băiat, suit pe scară, fixa o căsuță pentru păsări și o fată îi întindea un pui să-l pună înăuntru. Ei făceau fapte bune. Dănuț n-avea de unde să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
urcușul pantelor domoale ale Munților Metaliferi. Străbatem câteva sate mici, cu locuințe modeste, multe dintre ele dând semne clare că de mult timp nu mai este nimeni acasă: acoperișuri sparte, pereți ce stau să cadă, bălării până la ferestrele goale, garduri căzute. Unde or fi oamenii locului? Arareori, vedem câte o bătrână la marginea drumului, privind cu nedumerire către șirul de mașini ce stică liniștea locului. După ce trecem peste pasul Vălișoara, coborâm spre valea Crișului Alb și ajungem în orășelul Brad, cunoscut
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
sufocat pentru că nu am masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge fruntea. O femeie vede la picioarele ei o petală căzută și începe să țipe. Lumea o arată cu degetul: e îmbrăcată cu pardesiul peste capot. Trei milițieni o bagă în mașină. În aer plutesc petale mari de magnolie. Una se oprește pe fruntea mea, mișcîndu-se încet, ca o mîngîiere. Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în așteptarea încordată a unei scrisori de la tine. Nimic. Între timp plecările se înlănțuie; au plecat Ina și Alecu joi, Lisette, Piticu și les Negulescu azi dimineață. Vreo treizeci de „vilegiaturiști“ mai stau tolăniți pe plaja mică ?, ? ca niște popice căzute. Eu am cartierul general în barca nouă a lui Riza, unde nu am nici nisip, nici frig, nici prea mare indiscreție. Am izbutit, pentru prima oară, să fac nudism aproape integral. Marți și miercuri a venit în barca de alături
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt cocoane“, a zis el. „Ba da. Ai una chiar în fața ta“. [...] Când am ajuns la Slat[ina], se duseseră cu toții după viza săptămânală (sâmbătă); eram la Rodica, la geam, când i-am văzut prima dată: niște epave, cu umerii căzuți, parcă mai scunzi, chipuri palide, spectrale. Imaginea mi s-a înfipt ca un cuțit în inimă, draga mea. Dar apoi - bucuria aceea din copilărie regăsită după o jumătate de veac, bucuria de a mă alipi de carnea aceea bună, dulce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
măritate sunt obligate să-și radă părul capului”. „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie.” Totuși, „oricât de căzute ar fi În opinia lumii fecioarele Sionului - conchide concesiv Russo -, de multe ori ești ispitit să alcătuiești o parafrază modernizată după Cântarea cântărilor ” <endnote id="(366, pp. 109 și 131)"/>. În fine, tot pe la jumătatea secolului al XIX-lea (1854-1857
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de arta plastică și de teatrul stradal - constă În Înfruntarea teologică dintre două femei, care-și dispută Întâietatea : Biserica triumfătoare și clarvăzătoare, pe de o parte, și Sinagoga Învinsă și oarbă, pe de altă parte. Cu capul plecat, cu coroana căzută, cu o lance ruptă În mână, cu Tablele Legii răsturnate, Însoțită de un animal impur (porc, capră sau măgar), femeia care personifică Sinagoga este Înfățișată legată la ochi, atât În reprezentările tridimensionale, pe portalul catedralelor gotice din secolele XII-XIII (Notre-Dame
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de 30 August și a bravurei arătate de Oștirile Române cu ocasia sângeroaselor bătălii din acea zi. Un atacu pe care turcii au Încercat eri asupra Redutei care se află În posesiunea noastră a fost eroicu respinsu”. Pentru toți cei căzuți, semnatarii telegramei, Prințul Carol și ministrul Kogălniceanu, recomandau (cu valoare de ordin) următoarele: „Înțelegețivă cu clerul a tuturora riturilor Religioase (fără osebire) ca joea viitoare să se celebreze rugăciuni publice pentru oștenii Români și Rosieni, care a căzut morți pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dispare lin dintro lovitură de baghetă, în timp ce la Alfonso începe să se zbată, să ciripească, dispare până la urmă dar magicianul trebuie să folosească tot felul de artefacte să-l ajute: poate muzică să ascundă zgomotul, poate fum să ascundă penele căzute și tot așa... Până la urmă, pot găsi exemple și din viața mea personală: când sunt cu o persoană la care țin din tot sufletul, doar a petrece un timp cu persoana respectivă este suficient, nici nu contează ce facem; dacă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de neutralitate), fiind de aceea imposibil să fie primit ca voluntar pe front. Să observăm însă cum - dintr-un foc - deși susține că nu-și mai amintește mare lucru despre bunicul său, Iliescu îl plasează totuși, strategic, între soldații romani căzuți prizonieri, iar pe tata (viitorul Kominternist Alexandru Iliescu) în ipostaza patriotică de voluntar pe front. În 1995, trei ziariști ai cotidianului Ziua au încercat să reconstituie misterele familiei lui Ion Iliescu, motiv pentru care s-au deplasat pentru o anchetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]