2,024 matches
-
într-un registru tematic și formal foarte larg. Amplei nuvele Nostalgii secrete, subintitulată Schițe pentru un tablou de familie, de fapt un roman concentrat, în tablouri dense, pe tema reunirii familiei, îi corespund, la polul opus, „exercițiile pentru mâna stângă”, „capriciile” epice, prozele miniaturale, în care, părăsind tehnica observației, prozatorul reface, cu mijloacele sugestiei, ale reinterpretării mitului și ale parabolei, stări difuze, deschideri spre insolitul din cotidian, proiecții în fantastic și mister (Acvariul, Dispărând într-o bună zi, Ninge pe contrabas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
prin județul Neamț (aflat în Moldova, pe versantul estic al Carpaților), am început să mă gîndesc din ce in ce mai mult la soarta regelui Lear. Pădurile Neamțului mi-au evocat imagini înfățișînd un Lear nebun, deposedat de întreaga-i avere și aproape abandonat capriciilor naturii și sălbaticiei. Spre deosebire de rege, ajuns pustnic fără voie și fiind victima a propriilor sale planuri egocentrice, schimnicii și sihaștrii veniți acum două sute de ani în aceste locuri au avut scopul de a se purifica spiritual. Dezamăgirea amară și mînia
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
extremei modernități. Vremelnicie pierdută e o literatură lucrată „bine, la gherghef”, cum observă Eugen Simion. Oralitatea este un atribut definitoriu și e obținută printr-o meșteșugită transfigurare lingvistică, întemeiată pe o atentă „ascultare a vocilor”. Sub aparențele colocvialității și ale capriciului asociativ, se desfășoară o compoziție bine arhitecturată, prin îmbinarea unor cicluri ori filoane narative, dintre care cel mai frecvent ilustrat se află sub un singur titlu - Amintiri prefăcute. Plin de seva concretului, Vremelnicie pierdută e totuși un text antirealist, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
reprezintă însă un tip uman care a invadat masiv lumea autohtonă, după 1989: e vorba de cineva care își adcă toate circumstanțele în interes propriu, care se slujește pe sine în orice împrejurare scoțînd tot ce se poate scoate din capriciile vremii. Mona Muscă nu a crezut în socialism și nu a vrut să facă servicii Securității. Și-a dat doar seama că, în condițiile date, viața era mai ușoară și linia carierei mai dreaptă, dacă știai să faci concesii oportune
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Desperado, prezentul ei, e o falsă claritate: dacă Woolf, Joyce, Eliot aveau un plan ce putea fi descifrat într-un final, autorii Desperado își exasperează lectorul pentru că nu par să aibă un plan. Narațiunea se despletește după bunul plac al capriciilor acestui prezent gânditor, care nu știe altceva decât să se interpună între lectură și trecutul eroilor pe care îi creează. Navigăm printre amintirile pictorului din An Artist of the Floating World (Ishiguro) fără să înțelegem clar ce urmărește autorul. Abia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și rafinată, actul sexual determinând armonizarea yang-yin. Cei care posedau haremuri erau în primul rând împărații și aveau ca loc special Curțile alăturate sau interioare. Haremuri aveau și prinții și înalții dregători. Unele împărătese și prințese își rezervau plăcerea și capriciul de a se desfăta în haremuri masculine. Femeile care intrau în sfera preferințelor împăratului, prințului sau înaltului demnitar se bucurau de privilegii deosebite: primeau pavilioane, aveau servitori, bani, haine somptuoase, bijuterii. Cele care ofereau suveranilor moștenitori băieții erau preferați, ocupau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îmbrace cu gust, să rostească vorbe gingașe privindu-le în ochi, să știe a se face plăcuți, să nu se ferească a lăuda femeilor chipul, să nu fie zgârciți în promisiuni, ele atrag femeile. Să fie abili în a respecta capriciile femeilor, să le fure sărutări, să fie atenți și să bareze perfidia femeilor. Cum să păstreze tinerii femeile? Substituit lui Amor / Cupidon, autorul îi sfătuiește pe tineri să fie plăcuți, să adauge trupului frumos și îngrijit darurile sufletului prin instruire
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
romani Tacitus, Suetonius, Juvenal, Plinius cel Bătrân, Dio Cassius au scris despre ea lucruri adevărate dar și exagerate. O încondeiau ca fiind senzuală, desfrânată, lacomă, crudă. Cei mai mulți se refereau la viața ei desfrânată. Valeria își schimba cu ușurință amanții, după capricii și interes. Prefera gladiatorii a căror companie o căuta în taverne și în lupanare. Țesea intrigi și genera persecuții și crime la adresa celor neagreați sau a celor în care vedea pericole. La insistențele ei filosoful Seneca a fost exilat în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-o pe frumoasa concubină cu daruri scumpe, i-a organizat ceremonii spectacole fastuoase, i-a amenajat un palat, Palatul Longevității și Plăcerii, pe o insulă în mijlocul unui lac artificial. Seducătoarea concubină l-a incitat pe împărat cu tot felul de capricii și mofturi, l-a captivat cu numeroase fantezii erotice. Într-una dintre fantezii, participanții se grupau în două armate: a bărbaților, conduși de împărat, și a femeilor, conduse de Yang Guifei. Armatele, cu "soldații" îmbrăcați sumar, se înfruntau, învinșii erau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
suferințele, a scris Triste și Pontice și a așteptat zadarnic iertarea împăratului. Aici, printre geți, a și murit. Frumoasa, senzuala și răsfățata Corina este soția unui demnitar vârstnic care, din nevoia amorurilor multiple cu bărbați de condiții diferite și din capriciu, îl menține pe amantul său poetul îndrăgostit (autorul elegiilor) în continuă tensiune. Temperamentala Corina trăiește în lux, prețuiește cadourile costisitoare, frizează prin acceptarea relațiilor de intimitate, primejduite de cenzurile cutumiare și legice sau prin respingerea lor, stârnește suferințe și se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dansatoare, cântărețe, curtezane. Femeile din preajma lui stabile ori ocazionale erau frumoase, senzuale, pătimașe, dornice să-l cucerească pe marele mandarin și să se mențină în sfera atracției lui. Unele erau sincer îndrăgostite de el, altele simulau iubirea, unele îi tolerau capriciile, altele se revoltau și sufereau nefericite, dezamăgite, disperate. Dornic de petreceri, și-a făcut favorite ocazionale din cântăreața Wu / Argint, curtezana Laur ce va fi adoptată, la dorința lui, de Doamna Luna, prima soție. Alte preferințe repetate s-au îndreptat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sinucis. Berneretta Alfred de Musset, Frederic și Berneretta Poetul, prozatorul și dramaturgul francez Alfred de Musset (1810-1857) este autor al unor frumoase poeme ca: Rolla, Nopțile, Dupont și Durand, O seară pierdută, al unor piese cu subiecte delicate: Lorenzaccio, Fantasio, Capriciile Marianei, Cu dragostea nu-i de glumit, al romanului autobiografic Confesiunile unui copil al secolului, al nuvelelor: Mimi Pinson, Frederic și Berneretta. Această din urmă nuvelă prezintă, cu delicatețe, unele evenimente din viața tânărului Frederic Hombert ce a cunoscut-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
caracter, pentru a scăpa de ea, a înscenat apropierea ei de un coleg, apoi i-a reproșat și i-a cerut să plece la părinții ei. N-a vrut să se ducă. Era convinsă că Likhonin a luat-o din capriciu din bordel, pentru a-și bate joc de prostia ei. Ajunsă în stradă, îngrozită de foame, a acceptat relațiile cu un bătrân care a gratificat-o pentru serviciile sexuale cu o rublă, cu un tânăr care a abandonat-o într-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cum o numește autorul, ieșită din rămășițele spulberate ale populației grecești din Fanar, este o frumusețe perfectă ce se remarcă prin inteligență și prin gusturi rafinate. Îi place luxul și se menține în atenția celor din jur prin extravaganțe și capricii. Atrage ca un magnet privirile bărbaților și are talentul de a se face dorită. Un timp a fost credincioasă postelnicului, dar a început să răspundă celor ce-i făceau ochi dulci. Un tânăr calemgiu de la visterie (funcționar) s-a simțit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în 1830 este un eșec usturător. De aceea poetul întoarce spatele scenei, creând Un Spectacol într-un fotoliu, pe care îl rezervă plăcerii lecturii, fără să-i pese pentru moment de reprezentație. De-abia în 1847, cu succesul lui Un Capriciu, la Comedia Franceză, unele din operele sale dramatice obțin în fine consacrarea meritată. Dacă Hugo triumfă cu Hernani, a cărei premieră provoacă celebra "bătălie", și cunoaște un oarecare succes cu dramele următoare, el renunță la scenă după eșecul cu Les
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apa este totuși un lichid uluitor: are o serie de anomalii. Pentru apă parcă n-ar exista legi; este "ceva altfel" în lumea substanțelor. În natura și în experiențe ea nu se comportă la fel ca alte substanțe. Dar, datorită capriciilor ei, viața a putut să se dezvolte și să existe în apă. Prima anomalie: dacă ținem seama de structura ei chimică și de categoria de substanțe din care face parte, apa ar trebui să se topească și să fiarbă la
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
nicicum de ființa celui stăpânit. Puternic în sine nu este decât acela a cărui ființă rămâne intactă chiar dacă obiectul stăpânirii lui dispare. Iar cel puternic în sine poate fi, din această pricină, și singur. La el manifestarea puterii este un capriciu sau risipirea unui moment de plictiseală. Puterea lui poate tot atât de bine să nu se manifeste. Deoarece ființa lui nu depinde de nimeni, el poate tot atât de bine să rămână impasibil, să ocrotească sau să nimicească. El poate să se obiectiveze în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-l Iorga", comenta reputatul critic literar Pompiliu Constantinescu, "afirmă o idee în care nu crede, în sensul că nu o respectă". În aceeași prefață asistăm la o remarcabilă schimbare de ton: "și (prin opera lui Iorga) se poate observa inutilitatea capriciilor anumitor bărcuțe de hîrtie, indiferent de cine le-a lansat. Acestea (bărcuțele de hîrtie) vor (putea) naviga, conduse de copilăroșii lor autori în apele puțin adînci de la marginea trotuarelor, dar, cînd curentul va deveni mai puternic și apa mai adîncă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Berlinul postbelic au fost The Gold Rush (Goana după aur) al lui Chaplin și The Maltese Falcon (șoimul maltez) (turnat În 1941, dar vizionat În Europa abia după sfârșitul războiului). America nu domina Însă cinematograful european postbelic numai dintr-un capriciu al gustului popular. Exista un context politic: filmele americane „pozitive” au inundat Italia exact În momentul crucial al alegerilor din 1948; Departamentul de Stat a Încurajat studiourile Paramount să relanseze În acel an Ninocika (1939) pentru obține un maxim de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un grup. Dar În anii ’70 atenția a fost monopolizată de măsurile concrete. Au apărut partide și mișcări cu „deziderat unic”, a căror bază electorală era descrisă de o geometrie variabilă a intereselor comune: deseori limitate, uneori chiar de ordinul capriciului. Campania pentru Bere Adevărată (CAMRA) din Marea Britanie, remarcabil de reușită, este un exemplu reprezentativ: inițiată În 1971 pentru a contracara moda berii „lager”, gazoasă și omogenizată (și a cârciumilor „modernizate”, la fel de omogenizate, În care ea se vindea), acest grup de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doctrinale. Ca să scape de povara propriei istorii și să se impună drept mișcare(a) democratică a stângii, comuniștii occidentali ar fi trebuit să renunțe nu doar la „dictatura proletariatului” și alte formule retorice aruncate În cursul anilor ’70 pe rugul capriciilor ideologice. Ei trebuiau să se dezică public de orice legătură cu comunismul sovietic - gest de care nici măcar Berlinguer sau Carrillo nu erau În stare. Eurocomunismul era așadar o contradicție În termeni. Identitatea primă a oricărui partid comunist era subordonarea față de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan și își lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu mai are nimic din acea frumusețe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei rituale de viață și luptă, dintr-o perspectivă tragică. Gluma este gravă, ironia are ton liturgic, simbolul nu mai este anecdotic, ceremonialul izgonește pălăvrăgeala. În tabăra lui Mahomed domină hazardul, arbitrariul, oamenii sunt mutilați, decapitați În chip absurd la capriciul tiranului. În tabăra lui Țepeș, moartea este un sacrificiu, ca asumare a destinului tragic. Obiceiul de a muri ca dintr-o simplă răceală este moștenit din moși strămoși. Eroii se duc pe rând „să moară puțin” ca să renască În urmașii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
București, 1982; Caiet pentru..., București, 1984; Petreceri cu gândul și inducții sentimentale, București, 1986; Dimineața devreme, București, 1987; Seara târziu, București, 1988; ed. București, 1998; Într-o dimineață de toamnă. Cinci sau chiar șase personaje în jurul unui autor, București, 1989; Capricii și treceri cu gândul prin spații, București, 1994; Caragiale, București, 1996; Oameni și umbre, glasuri și tăceri, București, 1996; ed. 2, postfață Matei Călinescu, Iași, 2003; Șapte povestiri fără una, București, 1997; Întâlniri, București, 1997; În istorie, în politică, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]