3,275 matches
-
cu care se asociază (în unele formule, consacrate de uz, pentru exprimarea orei sau a datei calendaristice, precum și în alte construcții în care se evidențiază procedeul "denumirii numerice"). 2. EXPRIMAREA OREI Primul care mi-a atras atenția a fost numeralul cardinalul folosit în forma doisprezece pentru exprimarea orei, deci în contextul ora doisprezece sau, mai scurt: Ne vedem la doisprezece. Această formulă - greșită, dacă avem în vedere norma actuală a limbii române literare - reprezintă acum uzul cvasigeneral, după cum o atestă și
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
de masculin a tuturor numeralelor, în exprimarea orei. Aceasta cu atât mai mult cu cât există și alte situații în care masculinul numeralelor cardinale cu două forme de gen apare în contextul unor substantive feminine antepuse: "se tolerează chiar folosirea cardinalului în formă masculină după unele substantive feminine ca pagina, loja: pagina unu, loja doi (nu însă și după clasa sau banca). [...] Este greșită însă folosirea numeralelor cardinale în situații ca: războiul doi (în loc de al doilea) mondial, rândul trei (în loc de al
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
la plural selectează prin acord forma de feminin a numeralului-adjectiv care le precedă și le este subordonat), indiferent de genul substantivului care urmează după numeralul compus: douăsprezece mii de fete, douăsprezece mii de băieți. Nu există niciun motiv ca numeralul cardinal doisprezece/douăsprezece, cu valoare adjectivală, să devină invariabil (adică să aibă forma unică doisprezece și pentru masculin, și pentru feminin/neutru). Dacă ar fi așa, mă gândesc că titlul unei piese de Shakespeare ar deveni "A doisprezecea noapte" (pentru că, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
cifre, arabe și/sau romane. În vorbire, pentru indicarea lunii se folosește întotdeauna numeralul ordinal, iar pentru an, numeralul cardinal; pentru indicarea zilei însă, se folosesc ambele tipuri de numerale: numeralul ordinal masculin pentru prima zi a lunii, dar cel cardinal pentru toate celelalte zile ale lunii 9. Astfel, 1 III 2008 sau 01.03.2008 se citește [întâi a treia două mii opt], iar 7 III 2008 sau 07.03.2008 se citește [șapte a treia două mii opt]. Până de curând
[Corola-publishinghouse/Science/85025_a_85811]
-
tristețe În el... Nu era om rău, da’ avea o tristețe În sufletul lui... Acolo ne-au băgat și la izolare. Ce făceam la izolare? O pregătire spirituală. Era rugăciune, era meditație, erau discuții. Aveam o cărticică de rugăciuni a cardinalului Todea, Noul Testament..., și așa, pe furiș, mai citeam. Și scriam pe dosul gamelei, cu săpun, rugăciuni, poezii de Radu Gyr... Era o atmosferă de Înălțare sufletească, ca și Într-o mănăstire, ca să zic așa. Acolo mai și posteam față de mâncarea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Gheorghe 74 Teodoreanu Al. 162 Teodoreanu Păstorel 162 Teodorescu Filip 222 Timaru (deținut) 187 Timur 109 Tismaneanu Vladimir 7 Tisu Cornel 125 Tito (Iosiv Broz) 44, 58, 333 Tivadar Vasile 179, 189 Toader Ion 281 Tocher Nicolae 111-112 Todea Alexandru (cardinal) 133 Tolan Ion (Nelu) 41-42 Toldișan Vasile 33, 34 Toma D’Aquino 22 Toma Mircea 142 Tomescu Gheorghe 370 Tomescu Pilu 304 Tomuța Octavian 230-231, 234 Torosian Costică 333-334 Trandafirescu (căpitan) 307 Troacă Ion 337, 340 Troțki L.D. 106 Tudora
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
croitoresele, fostele sale tovarășe de muncă, spre a ascunde această culoare neconvenabilă. O eminență cenușie, vă trag atenția, acționează din umbră, confundându-se cu ea (ca să nu fie descoperită) și de aceea i se și zice gri, nu pentru că fostul cardinal Richelieu umbla în gri, căci nici nu umbla, că era cardinal și avea chiar culoarea asta, iar Mazarin era mai slab ca Richelieu ca să poată deveni eminență cenușie. Doamna Elena poate fi cel mult eminența ce nu știe! Hai că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
subțire stilul cronicăresc ceremonios și afectat, nuvela Potop (1948) e o fantezie narativă care pretinde, cu haz cvasidetectivistic, a reconstitui după unele hrisoave condițiile în care un papă din secolul al XV-lea ar fi fost tras pe sfoară de cardinalul Marcianus Lombardus; toată afacerea are ca efect o psihoză colectivă declanșată de ideea, la modă atunci, a iminentei Apocalipse. Deși datează din aceeași perioadă, Calul lui Moș Eftimie (1950) și Memoriile agentului electoral Teică Pasăre (1950) nu ies din schema
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
pân îl birui foamea și nimeri la niște păcurari, unul săcui, altul muntean”. Prefăcându-se a-l ajuta, ciobanul secui încalcă legea ospeției și-l ucide. Apoi, cu nădejdea de a obține o răsplată bună, îi duce voievodului Mihai capul cardinalului ucis. Indignat de gestul trădătorului (deși Báthory îi era dușman), „Mihai vodă zise de tăe capul păcurariului, altul așa să nu mai facă”. Atitudinea lui Mihai nu poate fi atribuită neapărat influenței Alexandriei, ci se încadrează pedepselor aplicabile supusului „hiclean
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
privilegiu prin care aceștia nu puteau fi judecați decât de o instanță ecleziastică. În 1209, Universitatea nu era încă recunoscută ca atare, așa cum rezultă din bula pontificală ce autoriza Universitatea să-și aleagă un reprezentant legal în fața autorităților. În 1215, cardinalul Robert de Courçon parafează un statut al universității pariziene. Se menționa că „nimeni nu poate preda ’artele’ dacă n-a împlinit vârsta de 21 de ani și dacă înainte n-a urmat un învățământ regulat de 6 ani”. Acest statut
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
au înființat Universitatea din Cambridge, și apoi din alte orașe. Universitatea din Montpellier Uneori se afirmă că prima universitate din Franța a fost cea înființată la Montpellier în 1180. Din punct de vedere oficial, însă, întemeierea ei a urmat edictului cardinalului de Fürstenberg din 17 aprilie 1220. Există numerose dovezi, însă, că, înaintea acestei date, sub influența magiștrilor din Salerno (care puteau călători pe mare fără mari dificultăți), la Montpellier apare o puternică școală medicală. De altfel, față de Universitatea din Paris
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
de "propaganda catolică prin presă". Acest termen de origine latină a fost folosit pentru prima dată de Papa Grigore al XV-lea în 1622, când s-a constituit Sacra Congregazione de Propaganda Fide (Sfânta Congregație pentru Propagarea Credinței), formată din cardinali care aveau ca misiune răspândirea credinței catolice în lume. Principiul comun care a stat la baza diferitelor definiții 42 ale acestui fenomen este folosirea deliberată a informației în diferite scopuri (politice, militare), în vederea ralierii opiniei publice sau a anumitor grupări
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nouă dialoguri scurte și un apendice. Personajul principal era un preot, don Eusebio, care încerca să clarifice îndoielile celor doi nepoți ai săi (avocatul Mario și inginerul Alessandro) legate de jurnalismul catolic. Apendicele includea o scrisoare a Secretarului de Stat (cardinalul Merry del Val) în care acesta mulțumea pentru primirea cărții (pe care o lăudase în numele Sfântului Părinte), o scrisoare de-a Papei către episcopatul lombard și o scrisoare deschisă către marchizul Filippo Crispolti, cu titlul Due tipi di giornalismo cattolico
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sociale, tehnologice sau politice, așa cum s-a întâmplat și în alte domenii. Au apărut instituții pentru distribuirea presei de calitate, au existat creștini cu prestigiu care au sprijinit publicațiile catolice, s-au înființat școli pentru instruirea jurnaliștilor. Don Alberione și cardinalul Ferrari în Italia, sau cardinalul Herrera Oria în Spania au încurajat un mod propriu de comunicare, folosindu-se de congresele organizate de către asociațiile profesionale catolice 167. Erau modalități dezvoltate în jurul unui fenomen aflat în plină evoluție. Nu pretindeau că au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
s-a întâmplat și în alte domenii. Au apărut instituții pentru distribuirea presei de calitate, au existat creștini cu prestigiu care au sprijinit publicațiile catolice, s-au înființat școli pentru instruirea jurnaliștilor. Don Alberione și cardinalul Ferrari în Italia, sau cardinalul Herrera Oria în Spania au încurajat un mod propriu de comunicare, folosindu-se de congresele organizate de către asociațiile profesionale catolice 167. Erau modalități dezvoltate în jurul unui fenomen aflat în plină evoluție. Nu pretindeau că au o formă teoretică definitivă, ci
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
crea un ziar catolic cu distribuție națională au avut loc abia la sfârșitul secolului, mai întâi cu El Movimiento Católico (1888-1899) și apoi cu El Universo a lui Ortí y Lara, fondat în 1900. Acesta din urmă a primit încurajările cardinalului Sánchez y Hervás, episcopului de Salamanca, augustinului Tomás Cámara și marchizului de Comillas, care a contribuit economic la dezvoltarea publicației. Pe lângă aceste încercări, s-au aprobat măsuri preventive, precum lectura și distribuirea ziarelor în seminarii și printre preoți, motivarea ziariștilor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
asemănătoare s-au dezvoltat în toată Spania: în Pamplona, a luat naștere "Biblioteca Catolico-Propagandistă" (1887) pentru a împărți cărți de calitate în diferite medii sociale. Instituții de aceeași natură au luat ființă în Sevilia, Bilbao, Valencia, Zaragoza, Logroño. În 1894, cardinalul Sánchez Hervás a fondat o asociație cu scop similar. Semnificative au fost și inițiativele cardinalului Spínola (1835-1906), precum și cele ale lui Antolín López Peláez (1866-1918)181. La Sevilla, cardinalul Spínola a promovat și le-a recomandat enoriașilor săi El Correo
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pentru a împărți cărți de calitate în diferite medii sociale. Instituții de aceeași natură au luat ființă în Sevilia, Bilbao, Valencia, Zaragoza, Logroño. În 1894, cardinalul Sánchez Hervás a fondat o asociație cu scop similar. Semnificative au fost și inițiativele cardinalului Spínola (1835-1906), precum și cele ale lui Antolín López Peláez (1866-1918)181. La Sevilla, cardinalul Spínola a promovat și le-a recomandat enoriașilor săi El Correo de Andalucía (1899). Acest ziar a susținut o "Cruciadă a presei bune", formată din asociații
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au luat ființă în Sevilia, Bilbao, Valencia, Zaragoza, Logroño. În 1894, cardinalul Sánchez Hervás a fondat o asociație cu scop similar. Semnificative au fost și inițiativele cardinalului Spínola (1835-1906), precum și cele ale lui Antolín López Peláez (1866-1918)181. La Sevilla, cardinalul Spínola a promovat și le-a recomandat enoriașilor săi El Correo de Andalucía (1899). Acest ziar a susținut o "Cruciadă a presei bune", formată din asociații locale de laici, care adunau într-un sediu central mijloacele de informare imprimate. În
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
El Noticiero de Zaragoza. Unele dintre ele foloseau serviciile agenției catolice de știri "Presa Asociată" (1909). Numeroase publicații (212194) au participat la "Congresul presei catolice", care a avut loc la Zaragoza în 1908 și la care a fost prezent și Cardinalul Merry del Val, Secretar de Stat al Papei Pius X. Presa catolică oficială era minoritară, deoarece calitatea ei lăsa de dorit, iar cititorii cumpărau ziarele consacrate, tradiționale, care erau tot catolice, dar care nu-și manifestau explicit confesiunea. A avut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
acceptate de ambele părți. Colaborarea dintre liberali și catolici s-a reflectat și în presă, unde a apărut un tip de jurnalism "pătrunzător", numit astfel deoarece urmărea să ajungă la elita politică. Un exemplu a fost L'Unione susținut de cardinalul Ferrari și așa-numitul "trust", constituit în 1907 la inițiativa contelui Grosoli, ultimul președinte al Opera dei congressi. SER (Società editrice romana civile per azioni) a fost înființată cu scopul ca punctul de vedere al Bisericii să fie perceput și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ca Partidul Popular Italian (PPI) să facă front comun cu partidele de dreapta (inclusiv cu fasciștii), pentru a opri avântul forțelor de stânga. Majoritatea ziarelor catolice au sprijinit candidaturile unice pentru PPI, cu excepția cotidianului L'Italia (Milano), prin intermediul căruia însuși cardinalul Ferrari sugerase coaliția. In ciuda acestui fapt, partidele de stânga au câștigat în acea zonă, deși la mică diferență, iar PPI a fost chiar atacat de presa catolică (Corriere d'Italia) în 1923, deoarece dăduse afară din partid opt candidați
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
trei sedii episcopale sufragane (Oradea, Gherla și Lugoj) corespunzătoare geografiei politice a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului. Un element de noutate a fost acela de schimbare a jurisdicției noii forme de administrație teritorială ecleziastică ce până în acel moment ținea de cardinalul Primat al Ungariei, cu sediul la Esztergom și trecerea sub jurisdicția directă a Sfântului Scaun (prin Congregația De Propaganda Fide)257. Vaticanul a adoptat și promovat principiul canonic de susținere a ierarhiei autohtone, fapt îndeplinit prin crearea unor ranguri ecleziastice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
episcop in partibus 261. O altă modificare majoră a modului de organizare a comunității catolice din România a fost decizia de înființare a noilor structuri instituționale ale Bisericii Catolice, adoptată la 3 martie 1883, în sesiunea nr. 55 a Consistoriului Cardinalilor; aceasta hotăra crearea unei Arhiepiscopii de București cu două dieceze sufragane: la Iași și Galați 262. La 27 aprilie 1883, prin Scrisoarea apostolică a Papei Leon al XIII-lea Praecipuum Munus 263, Vicariatul apostolic al Valahiei devenea Arhiepiscopia de București
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
parte, să se facă unele concesii statelor contractante, fără însă a "se aduce vreo atingere funcției specifice a Bisericii"282. Aceste două planuri expuneau politica concordatară a Papei Pius XI283. Un rol important în această viziune l-au jucat și cardinalii Pietro Gasparri și Eugenio Pacelli, secretarii de stat ai Vaticanului în perioada 1917-1939. Impulsurile pentru negocierea și încheierea acestor tratate nu veneau doar din partea Vaticanului, ci și în unele cazuri din partea guvernelor statelor care doreau să intre în legătură cu o mare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]