4,822 matches
-
pe-alocuri de atâta spălat. Părul moale îi cădea dintre cârpe și îi atârna înstrăinat ca un lucru al altcuiva. Îi văzu pe pat așternutul, cu însemnul încovrigat al spinării: murise cu genunchii la gură. Pe cearșaf, stăruia ca în ceară urma chinului ei final, cu picioarele strânse, ca un animal prins de friguri. — Câți sunteți din familie? întrebase infirmiera. Nu-i nicio femeie cu voi? Tată-său clătinase din cap: „Sunt doar eu cu băiatul... Pe femei nu le-am
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de frig“, venea tot mai rar către nord, mai ales că neveste-sii nu-i plăceau azerii. Când i se născu un nepot, hotărî să îngroape săbiile: merse el pân’ la Teheran să îi ducă băiatului sticla cu pecete de ceară, în care se afla vinul lui. Terciuise el însuși sub tălpi boabele de struguri ca sângele și gândi c-au să bea din licoare la nuntă. Se dusese vestea că la Godun un „harap“ dormea în mansardă. În pustietatea din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și a făcut reparații. A învățat portul, mergând pe jos ori ducându-se cu mașina până la vechea rafinărie, dar și-a petrecut răsăriturile la docuri și între vânzătorii de pește, de unde o văzuse că își cară proviziile. Ea a fost ceara îmbălsămată care a umplut crăpăturile dintre el și Ghazal, miezul dulce și acru al sfârșitului tinereții. Chiar era o preoteasă a martirilor, așa cum crezuse, dar fusese sigheh pentru un mullah. Când s-a săturat să o aibă, propovăduitorul Coranului a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Și inelul scump îl scoate de pe degetul cel mic. Denumirea de auricular trebuie legată, în primul rând, de auricula/ureche”, datorită faptului că acest deget servea la destuparea dopurilor de ceară din urechi. Gestul nu a trecut neobservat de cei vechi, deoarece acest contact frecvent și direct între organul ascultării (urechea) și cel al pipăitului a dus la credința că degetul cel mic devine un important vehicul al informației, un fel
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
mâni și-n codru piere. Luna ese dintre codri, noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre peste giulgiuri de zăpadă Și mereu ea le lungește și suind pe cer le mută, (165) Parcă fața-i cuvioasă e cu ceară învăscută; Și cu neguri îmbrăcate-s lan, dumbravă și pădure, Stele galben tremurânde mișcă-n negurile sure, Intră-n domele de nouri argintii multicoloane, De-a lor rugă-i plină noaptea, a lor dulci și moi icoane 28 {EminescuOpVI 29
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vad - așa serbare. Fui și eu... Dar cum făcură o ulcică cu papară, Mi-au bătut căciula-n creștet și m-a dat pe uș - afară. Mă-nciudai urât. În grajduri pusei mâna pe-un cal graur, 720Cu picioarele de ceară și cu șeaua numai aur, De fuior îi era coada, capul lui era curechi, Avea ochii de neghină și gândaci avea-n urechi, Ș-am pornit pe-un deal de cremeni... picioarele se topeau, Coada pîrîe - ndărătu-i, ochi-n capul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pătrunde iarăși în a ei odaie, Preface-n tânăr sufletu-i divin: 255El stă frumos sub bolțile ferestii Purtând în păr cununa lui de trestii. Blond e - azi și părul lui de aur moale Pe umeri cade îndoios, îmflat; Ca ceara-i palid... buza lui cu jale 260Purta un zâmbet trist, nemângâiat. El o privește... sufletu-i s-adună În ochiul lui albastru, blând și mat... Ș-astfel cum sta mut înger din tării Părea un mort frumos cu ochii vii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n lumina blândei lune El văzu frumoasa fată, Dulce, mândră, o minune, De fereastă rezimată. El la ea genunchi-și pleacă: Ca amorul meu să-ți placă Părăsii părinți și țară; Ea tăcea... privirea-i sacă, Fața rece, ca de ceară. Ah, gândi el, cum nu-i bună, Cum nu zici: bine-ai venit. Atunci ea zâmbi în lună Și șopti: bine-ai venit. Și-n palat atunci s-aprinse Mii lumini sclipind ca ninse, Ea-l luă de braț și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cei doi plopi Din țarina de la popi Și bate și pe cei doi Din țarină de la noi. 161 Când va fi pe la ogină Să te - aprinzi ca o lumină, Când va fi de cătră sară Să te topești ca o ceară, Când va fi de mieză-noapte Ajungă-te dor de moarte, Când va fi de dimineață Să treci, mândră, din viață. 202 {EminescuOpVI 203} 162 Frunză verde ca iarba, Rău m-a blestemat maica, Rău m-a blestemat ș-o plâns
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
blăstăma: Să-ți trimeată Dumnezeu Nouă boale ș-o lungoare Ș-o păre de frigurare. Din arat pîn-în carat Pice-ți părul de pe cap; Din cântecul cucului Pîn-în storsul vinului, Când îi fi în primăvară Să fii ca turta de ceară. De ți-oi fi gândită rău Să-ți trimată Dumnezeu Ce-ți voiesc, mândruță, eu. 170 Taci, puică, nu zice - așa, Că așa te-oi blestema De luna pe cer a sta, Stelele că vor pica Și pământul că s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tine Da mai jele mi-i de mine, Că mă duc în țară strină Și mă duc unde nu-i bine, Unde nu cunosc pe nime Ș-oi muri în țară strină Făr - o leacă de lumină, Fără lumină de ceară, Fără om dintr-a mea țară, Fără om din satul meu, Fără lumină de seu. 183 Pe drumul de Orădie, Trimisu-mi-o badea mie Cipcă neagră să-l jălesc, Că-i catană - mpărătesc. Dar în cipc - așa mi-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
moarte bună, Ci-oi muri în cătănie În bătae la Frănție. Dar popă cine mi-o fi? Horniștii și tamburii. În loc de colac de grâu Fi-mi-a sânge până-n brâu, Sânge de-a voinicului Până-n pieptul calului, În loc de lumină de ceară Fi-mi-a drumul cel de țară Și în loc de copârșeu Fi-mi-a plumbul din adeu. Când adeul slobozea Frumoși feciori prăpădea, Altul mintenaș muria, Altul capul ridica Și din gură cuvînta: Maică, măiculița mea, Când tu, maică, m-ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fată că merea Și, zo, el așa zicea: - Stinge-ți, fată, lumina Că la catană i-i dată El să șadă ne - ngropată 217 {EminescuOpVI 218} Până bătaia se gată, Fără copârșeu făcut, Numa-n paie - nvăluit, Fără lumină de ceară, Fără om dintr-a lui țară. Când bătaia să găta Pe cătane că-i stringea, Tot în paie - nvăluiți Și de cioare toți scobiți Și cu var îl presăra Să nu se - mpută lumea. 186 Frunză verde de lemn scris
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o lună. ................................. Grăi frate cătră frate Hoi, și frate dragu meu Dacă-i vede că ți-i greu Tu te trage la fântână Că-i muri făr-de lumină; Fără lumină de său Fără om din satul tău, Fără lumină de ceară Fără om dintr-a mea țară. Nici nu-i sapă nici arșeu, Nici scânduri de copîrșău, 220 {EminescuOpVI 221} Nici nu-i sapă nici lopată Nice-i om să-ți facă groapă, Copîrșăul mi-i de brazi Da nu-i pânză
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n casă pân-la mine, Dacă țărcuești a rău Du-te-n vale la pârău Și te-nchină și bea apă Și te du în deal de crapă. 238 D-oi place-mi pădurea rară Că-s făt amu ca de ceară. {EminescuOpVI 244} O. BACHICE 239 Place-mi mie-n crîșm-a be Tot pe calul altuie, Dar pusei picioru-n scară C-oi be Joi de cătră-n sară. 240 Strugurii se coc în vie, Vinul se bea-n Veneție Cu nanele ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunei, ea părea muiată într-un aer de aur. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur și dintr-un fuior de o lână ca argintul torcea un fir de o mătase albă, subțire, strălucită, ce semăna mai mult a o vie rază de lună, ce cutreera aerul, decât a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i clădi un pat, în care-o așeză ca-ntr-un cuib. Soarele eșind din răsărit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci și rotunde, fața ei de-o paloare umedă ca ceara cea albă, mînile mici și unite pe piept, părul despletit și răsfirat pe fân, ochii mari, închiși și adânciți în frunte, astfel ea era frumoasă, dar părea moartă. Pe acea frunte netedă și albă, Făt-Frumos presură 320 {EminescuOpVI 321} câteva
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o ulcicuță de papară și m-o dat pe uș - afară. Da mie mi-o fost ciudă, și m-am dus în grajd și mi-am ales un cal cu șeaua de aur, cu trupu de criță, cu picioarele de ceară, cu coada de fuior, cu capul de curechi, cu ochii de neghină, ș-am pornit p-un deal de cremene: picioarele se topiau, coada-i pârâia, ochii pocnia. Ș-am încălicat pe-o prăjină și ți-am spus o minciună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te văz subțirică Mă cuprinde-o mare frică. No. 34 Puică, cum te-am iubit eu Să te - ajungă dorul meu, Să te arză cu mânie Să nu te mai văz eu vie Și să crăpi și să plesnești Ca ceara să te topești; Că eu, puică, te iubeam, Gurița ți-o sărutam, Ca pe un pom ce înflorește Și la vreme se pîrguește. Pomul că s-au scuturat 439 {EminescuOpVI 440} Pe mine m-ai ofticat, În inima mea s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ordonanța le tăia o găină, se închidea în dormitor toată ziua. Ronțăia șocolată și plângea. Dacă nu insistam la telefon, n-ar fi venit. E vina mea... Melania Lupu prăbușită în fotoliu privea printre gene. Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
da... Duceți-vă, mormăi Cristescu. Pilotul o zbughi pe ușă. Ascultară pașii care alergau în curte împrăștiind apa din băltoace. Apoi zvonul streșinilor acoperi totul într-un susur neîntrerupt. Azimioară se uită la maior și se înfioră. Un cap de ceară cu ochi goi fără expresie. * Se strecuraseră în locuință fără să-i vadă nimeni. Vecinii căruntului, o familie de medici, erau plecați pentru doi ani în Iran. Pășeau totuși în vârful picioarelor. Scarlat cu degetul la buze solicita liniște. Alcătuiau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la început arhivei nu i se dăduse, poate, prea mare importanță, cu vremea devenise o veritabilă magazie cu dinamită. Unii, îndeosebi Domnul Andrei și Siminel, pretindeau că și istoria Bătrânului se găsea în arhivă, într-un plic special, sigilat cu ceară roșie, dar cei mai mulți, auzind asta, zîmbeau: "Basme". În orice caz, pentru acest ipotetic secret fuseseră întreprinse, cu ani în urmă, singurele tentative de forțare a arhivei. "Odată, când Arhivarul zăcea bolnav ― mi-a povestit Domnul Andrei ― Mopsul a reușit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în azil, în schimb le rămânea golul lăsat de trecutul de care se despărțiseră; el era hrană vie pentru imaginația lor. Puteau să-și dea frâu liber închipuirii, să mintă, să viseze, să-și remodeleze amintirile, de parcă timpul era de ceară, și se fereau cu grijă să se mire de alții pentru ca la rândul lor să fie crezuți. Numai când apărea Arhivarul deveneau reticenți și stânjeniți, stricând, atunci, totul. Antipatia pe care mi-o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să reușești să fii cât de cât nesimțit. După aceea lucrurile merg mai bine. Îți capeți o liniște relativă și scapi de neplăceri. 3 februarie Am intrat într-o biserică. Am aprins două lumânări. M-am uitat apoi cum scădeau ceara și viața. 4 februarie Sânt bolnav și ușor îngrozit. Gripă cu complicații de respirație. Augusta e foarte enervată de boala mea. Pare din ce în ce mai sâcâită. 5 februarie Citesc o carte despre rolul delațiunilor în timpul Inchiziției și mă gândesc că uneori victimele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a început să plângă. Dar nici plânsul ei nu m-a înduioșat. Mi se părea că plângea numai ca să mă silească să ies din ascunzătoare. Apoi m-ar fi silit să-l sărut pe bătrânul acela cu obrazul ca de ceară și cu buzele însîngerate; era tot ce reținusem din trupul bunicului meu. Și n-am răspuns. Mama a făcut o criză, tînguindu-se, cum nu plânsese nici în casă lângă bunicul. Asta m-a mulțumit, că plângea mai tare pentru mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]