3,105 matches
-
bursa din Berlin pentru răscumpărare, d-lui Brătianu nu-i mai rămân în perspectivă decât două mari alianțe. Alianța cu grecii, pentru a le da moșiile statului, cu Rusia, pentru a le ceda Moldova. Și, precum știm, agentul panslavismlui și ceata sa sânt capabili de orice. [30 noiembrie 1879] ["S-APROPIE ÎNCEPUTUL SFÎRȘITULUI"] S-apropie începutul sfârșitului. De acum, după ce și răscumpărarea drumurilor de fier e terminată după pofta inimei d-lui Brătianu și după ce d-nii deputați au dat dovezi splendide
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să producă ceva, a contractat toate nevoile societăților avute prin producția lor, neapărat că trebuie să se găsească o mulțime de asemenea indivizi nemernici. Aceia însă cari, după metoda și preceptele lui Machiavelli, s-au pus să organizeze într-o ceată regulată această adunătură, învățîndu-i industria și specula patriotismului, democratismului și naționalismului, sânt în cea mai mare parte străini, străini din toate punctele de vedere, precum o vom dovedi în curând. [16 ianuarie 1880] ["NU-ȘI CREDE CINEVA... Nu-și crede
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
totalitatea locuitorilor e abia de șase ori mai mare. Și acest neam care se grămădește cu atâta putere în centrul statului nostru și al culturei noastre cuprinde în sine pe lângă o seamă de oameni onorabili și buni patrioți și o ceată de orientali pur sang, precum am descris pe unul mai deunăzi, apoi un roi de gazetari internaționali fără de patrie, apoi câțiva potentați bănoși cosmopoliți - căci casa Rotchschild cu toate câte se țin de ea nu va susține nimenea că e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atât de bogat ca cel românesc are datoria de-a se închina exigențelor secolului. Străinii voiau război cu Turcia, de îndată această luptă nefastă se botează "război al independenței". Străinii vor voi anexarea, și se vor găsi și în viitor cete de masalagii cari să alerge ulițele și să strige "Trăiască cutare ori cutare formă a pieirii Romîniei". Evident e un lucru. Poporul de mult nu mai participă la toate panglicăriile acestea. Recăzut în fatalismul raselor nefericite, el a pierdut de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
exterior viața. Ceea ce are ca spectacol. Asta li se întîmplă lor, dar nu mi se va întîmpla mie. Eu stau doar în pat sau în scaunul teatrului și cinematografului și citesc sau privesc cu pasiune de spectator. Iată, apare o ceată de ticăloși, mânuitori de pistoale, care terorizează o regiune îndepărtată de pe pământ, apare însă și un tip inteligent și abil care nu dă nimănui de bănuit că posedă și alte calități decât ale acelora, apărător înnăscut al ordinii și al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de a respinge amestecul în care am fost ispitiți să intrăm, așa cum un ficat sănătos aruncă bila în sânge când îi trimiți, prin stomacul care primește orice, o fleică grasă și râncedă. Pentru că nici măcar nu putem să spunem contemplând o ceată de ticăloși în toiul unui chef, asemeni poetului în fața stârvului asaltat de viermi, că păstrăm totuși în noi esența divină a solidarității noastre descompuse. (Celor care au revelația absurdității existenței nu le-ar strica munca dură într-o mină de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și din peninsula Italică: "Ca să nu rămâe acea țară pustiită și pentru ca să aibă tari și credincioși oameni, carii despre părțile acelea ale varvarilor să fie zid și apărare împărăției, din Roma și din Italiia, din toată starea și din toată ceata, boiari, ostași, cetățeni și coloni au așezat în Dachiia împăratului Traiian" (Micu, 1995, p. 36). Maior reiterează originea italică a primilor coloniști romani (Maior, 1990, p. 32). Desigur, calitatea umană a coloniștilor cu care s-a refăcut deficitul demografic este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prea multe reticențe diplomatice naționalismul propovăduit de Roșu ca expunând "doctrina bâtei". Nici N. Ionescu (care a preferat rolul de inspirator din umbră), nici N. Crainic (în ciuda numeroaselor articole publicate în diferitele "foi huliganice), "n'a[u] izbutit să dea cetelor de bătăuși o doctrină. Drept vorbind, aceste cete nici nu doreau așa ceva. Tinerii cu frunți înguste, cu ochi întunecați și cu fălci late băteau foarte bine, fără doctrină. Pentru aceasta aveau nevoe numai de ghioace, bâte, boxuri și, uneori, de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca expunând "doctrina bâtei". Nici N. Ionescu (care a preferat rolul de inspirator din umbră), nici N. Crainic (în ciuda numeroaselor articole publicate în diferitele "foi huliganice), "n'a[u] izbutit să dea cetelor de bătăuși o doctrină. Drept vorbind, aceste cete nici nu doreau așa ceva. Tinerii cu frunți înguste, cu ochi întunecați și cu fălci late băteau foarte bine, fără doctrină. Pentru aceasta aveau nevoe numai de ghioace, bâte, boxuri și, uneori, de revolvere" (Teodorescu-Braniște, 1936, p. 10). Această futilă sarcină
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Memorii (1991), Nostalgia paradisului (1994), Puncte cardinale în haos (1996) sau Ortodoxie și etnocrație (1997). Recuperarea a continuat și după 2000, prin publicarea sa la edituri creștine, care au retipărit scrieri de-ale sale în titluri precum " Fiecare în rândul cetei sale": pentru o teologie a neamului (Editura Christiana, 2003) sau Teologie și filosofie: publicistică (1922-1944) (Editura Episcopiei Giurgiului, 2010). În privința literaturii religioase care a irumpt pe piața cărții în perioada postdecembristă un inventar exhaustiv este aproape imposibil de întocmit. Cert
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
duhul și Dumnezeu îi iubește pe oamenii ca tine! — Și Dumnezeu iubește asemenea oameni, reluă fraza funcționarul. — Iar tu, scârța-scârța, hai cu mine, îi spuse Rogojin lui Lebedev. Coborâră toți din vagon. Lebedev sfârșise prin a-și atinge scopul. Curând, ceata gălăgioasă se îndepărtă, îndreptându-se spre Voznesenski Prospekt. Prințul trebuia să pornească spre strada Liteinaia. Era frig și umezeală. Interesându-se la trecători și aflând că avea de străbătut vreo trei verste, se hotărî să ia o birjă. IItc "II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
curiozitate, încât, dacă nu v-aș satisface-o, v-ați supăra probabil pe mine. Nu, glumesc, adăugă el repede, zâmbind. Acolo... acolo aveam în preajmă numai copii, tot timpul mi-l petreceam numai cu copiii. Erau copiii satului aceluia, toată ceata care învăța la școală. Nu că eu m-aș fi ocupat de învățătura lor; o, nu, pentru asta satul îl avea pe învățătorul școlii, Jules Thibaut; de fapt, îi și învățam, însă cea mai mare parte a timpului am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de pe atunci începuse să tușească cu sânge. Zdrențele ei ajunseseră într-un hal fără de hal, încât îi era rușine să se arate în sat; de când se întorsese, nu mai umbla decât desculță. În aceste zile, mai ales copiii, cu toată ceata - și erau vreo patruzeci și ceva de școlari -, au început s-o necăjească și chiar să arunce cu noroi în ea. Ea s-a rugat de un păstor s-o lase să păzească vacile, dar păstorul a alungat-o. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îngrozitor de rușinată. După ce am terminat, mi-a sărutat mâna, eu am luat-o imediat pe-a ei și am vrut să i-o sărut, însă ea a smucit-o de îndată. Atunci, în acel moment, m-au văzut copiii, toată ceata; abia mai târziu am aflat că mă pândeau de mult. Au început să fluiere, să bată din palme și să râdă, iar Marie a luat-o la fugă. Am dat să vorbesc cu ei, însă au început să arunce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să fie atât de prost îmbrăcată și să nu aibă pantofi. Imaginați-vă, i-au făcut rost și de pantofi, și de ciorapi, și de lenjerie, chiar și de ceva îmbrăcăminte; nu-mi dau seama cum s-au descurcat, toată ceata s-a pus pe treabă. Când îi întrebam, doar râdeau veseli drept răspuns, iar fetele băteau din palme și mă sărutau. Uneori mergeam și eu pe furiș să mă întâlnesc cu Marie. De-acum boala i se agravase și mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot timpul am simțit nevoia să fiu printre ei. Când, la începutul șederii mele în satul acela, deci atunci când plecam să tânjesc singur în munți, când rătăceam de unul singur și, mai ales la amiază, mă întâlneam uneori cu toată ceata aceea zgomotoasă de copii ieșiți de la școală, cu trăistuțele și tăblițele lor de ardezie, cu strigăte, cu râsete, cu jocuri, atunci tot sufletul meu începea brusc să năzuiască spre ei. Nu știu de ce, dar am început să încerc un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă îmbrățișa tare și fierbinte, cum nu făceau mai înainte. Unii veneau la mine pe furiș, ferindu-se de ceilalți, numai ca să mă îmbrățișeze și să mă sărute între patru ochi. Iar când am pornit la drum, toți, cu întreaga ceată, au ținut să mă conducă. Stația de cale ferată era cam la o verstă depărtare de satul nostru. Încercau să nu plângă, dar mulți nu se puteau stăpâni și plângeau în gura mare, mai ales fetele. Ne grăbeam ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de cale ferată era cam la o verstă depărtare de satul nostru. Încercau să nu plângă, dar mulți nu se puteau stăpâni și plângeau în gura mare, mai ales fetele. Ne grăbeam ca să nu întârziem, dar câte unul țâșnea din ceată, mă îmbrățișa cu mânuțele lui mici și mă săruta, făcând tot alaiul să se oprească; iar noi, deși ne grăbeam, ne opream cu toții și așteptam ca el să-și ia adio. După ce am urcat în vagon și trenul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o voce era a lui Rogojin și cealaltă a lui Lebedev. Ganea rămase ca trăsnit în pragul salonului și se uita tăcut, fără a se opune intrării lui Parfion Rogojin și a celor zece sau doisprezece oameni care îl urmau. Ceata era extrem de variată și se remarca nu numai prin diversitate, ci și prin diformitate. Unii intrau așa cum fuseseră pe stradă, în paltoane și cojoace. Ce-i drept, nici unul nu era beat de tot; în schimb, toți păreau bine chercheliți. Păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
schimb, toți păreau bine chercheliți. Păreau să aibă nevoie unul de altul ca să intre; luat în parte, nici unul dintre ei nu ar fi avut suficient curaj, așa că se îmbărbătau reciproc. Până și Rogojin pășea cu băgare de seamă în fruntea cetei, însă avea o anumită intenție și de aceea părea posomorât și îngrijorat până la iritare. Ceilalți alcătuiau doar corul sau, mai bine zis, banda care avea menirea să-l sprijine. Pe lângă Lebedev, mai era aici și crețul Zaliojev, care își aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
alături de Ptițân și Ferdâșcenko; dar situația pe care o putuse crea forța dragostei fusese, în sfârșit, învinsă de sentimentul obligației, de conștiința datoriei, a rangului, a propriei importanțe și, îndeobște, de respectul de sine, care-i dicta că Rogojin și ceata lui n-au ce căuta aici, în orice caz nu în prezența Excelenței Sale. — Ah, generale, îl întrerupse Nastasia Filippovna de îndată ce el i se adresă cu această declarație, uitasem! Dar fiți convins că în legătură cu dumneavoastră am prevăzut totul. Dacă vă simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generalul să-i șoptească lui Toțki, oare nu cumva a înnebunit? Adică fără alegorii, în sensul veritabil, medical al cuvântului? — Doar v-am spus că a avut întotdeauna predispoziția asta, se eschivă cu abilitate Afanasi Ivanovici. — Pe deasupra, are și febră... Ceata lui Rogojin era aproape în aceeași alcătuire ca și dimineață; i se alăturaseră doar un bătrânel destrăbălat, care la timpul lui fusese redactorul unei gazete demascatoare, pentru cheflii, despre care circula anecdota că și-ar fi amanetat și băut dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
te-apropia! zbieră frenetic Rogojin, văzând-o pe Daria Alexeevna înaintând spre Nastasia Filippovna. E a mea! E toată a mea! Regina mea! Gata! Se sufoca de bucurie; umbla împrejurul Nastasiei Filippovna și striga la toți: „Nu te apropia!“. Toată ceata lui se înghesuia acum în salon. Unii beau, alții strigau și râdeau, toți erau cât se poate de întărâtați și degajați. Ferdâșcenko începu să se dea bine pe lângă ei. Generalul și Toțki dădură iarăși să plece iute. Și Ganea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dau în deplină proprietate, ca recompensă pentru... orice-o fi! Spuneți-i. Și banii lăsați-i acolo, lângă el... Rogojin, marș înainte! Rămâi cu bine, prințe, pentru prima oară am văzut și eu un om! Adio, Afanasi Ivanovici, merçi! Toată ceata lui Rogojin, cu zgomote, cu tropăituri, cu țipete, se repezi prin camere spre ieșire, urmându-i pe Rogojin și pe Nastasia Filippovna. În vestibul, fetele îi ținură blana: bucătăreasa Marfa veni în fugă de la bucătărie. Nastasia Filippovna le sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
numai din lăudăroșenie, beat fiind, arsese la lumânare bilete ale ultimului împrumut de loterie în sumă de exact șapte sute de mii de ruble. Dar toate aceste zvonuri se potoliră curând, lucru la care au contribuit foarte mult împrejurările. De pildă, ceata lui Rogojin, și în aceasta se aflau mulți inși care ar fi putut povesti ceva, a plecat grămadă la Moscova, cu însuși șeful ei în frunte, aproape peste exact o săptămână după grozava orgie de la Gara Ekaterinhof, la care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]