16,722 matches
-
urât mirositoare care mă privesc amenințător de peste tot. „ Ca să te bucuri de-o băiță trebuie să treci întâi de noi și n-o să-ți fie moale !” pare că-mi spun, fâțâindu-și tulpinile prin marea tulburată. Dar nu vreau să cedez așa ușor .Doar pentru apă am venit,ca să mă bucur de fiecare strop și să uit de grijile de fiecare zi. Înaintez agale prin multimea de copii care se stropesc cu bucurie unii pe altii până într-un loc de unde
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
mizeze! Fură de acord, în speranța că sorții li se vor schimba, devenindu-le prielnici. Reluară jocul. Tot el câștigă. Ei pierdeau și iar pierdeau, iar în vâltoarea stranie creată, nici nu observaseră ciudățenia ce li se întâmpla: cei trei, cedând ani, trăiau cu rapiditate și regresiv vârstele, iar câștigătorul, încărcându-și umerii cu... timp, se scofâlcea, devenind o adevărată epavă umană cu fiecare clipă. Deși începuseră a desluși, cât de cât, schimbările, le puneau pe seama febrei jocului devenit, credeau ei
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
casa pe care ți-ai clădit-o cu greu și la care ai de achitat rate scadente, pe care ai amenajat-o după gustul și posibilitățile familiei, numai să te simți bine în ea și apoi să pleci în necunoscut, cedând munca ta altora pe niște hârtii bancare care cu timpul își pierd din valoare? De fapt ginerele meu a pregătit pentru familia sa totul din timp. Veștile ce le primea zilnic din țară nu-i erau pe plac, așa că în
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
Nu iubito! - adăugă prinzând-o în brațe. Dezlegă lădița de pe șaua calului. Acesta necheză bucuros, că într-adevăr stăpânul își aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase bijuterii. Elena rămase nemișcată, cu gura căscată de strălucirea lor. La rândul său Pătru nu le atinse de teamă ca acest vis frumos să nu se destrame
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
Ți-ai aplecat crengile grele Din ceruri, apăsând pe creștet, Să-mi fie mintea-n mod discret, Cuprinsă-n pasiuni rebele. Și-apoi cu fulgere m-ai animat, Umplându-mi gândul cu extaz, Iar eu m-am dăruit fără zăgaz, Cedându-ți, corpul tu mi-ai posedat! Ți-am strâns în coapsele-mi fierbinți Setea de-amor și adierea-ți dulce, Lasăndu-ți tâmpla să se culce, Pe pântecu-mi zvântat de rugăminți... Codrule, îți va fi dor, Sau dorul meu îți va
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
le amețea de colo colo. Norii se adunau, nehotărâți, pe cerul de un albastru obsedant. Tăcuseră și vrăbiile. Doar zgomotul pașilor grăbiți pe alei mai brăzda fonic liniștea amiezii. Primele fulgere, intense, străbătură plafonul cenușiu ce înainta amenințător. Albastrul seninului cedă, fără luptă, în fața unei astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându-le la pământ. Liniște. Primele lacrimi se prelingeau pe streșinile încinse peste zi. Ritm sacadat
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
și ea destul de ușor. Observase și schimbări în răspunsul pe care i-l dădea fizic corpul său. Tahicardie necontrolată, când se aștepta mai puțin, dureri de cap la orice supărare, cât de măruntă. Își construise o armură, dar acum aceasta ceda, cu fiecare nouă zi. Obosise să mai fie puternică pentru a-i ajuta pe ceilalți. Acum avea ea nevoie de cineva care să o țină de mână și să îi spună că totul va fi bine... Ne pregătim de când ne
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
Poeme > Sentiment > BĂIERILE DURERII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea-și tăiase limba. Călare pe cumpăna zilei-surcea, dracii, schimbaseră zăbala timpului cu căpestre de frânghie, să-mi încerce băierile durerii, ceda-voi, ori ba? Mă dibuiseră mulți, dar nu-mi știa durerea niciunul. Plângeau pereții de mila-mi, strângându-mă la piept, cu surde-gemete-mi mângâiau în alint fruntea. Eu, însă, fulg de pământ, mă topeam. Rănile-mi plângeau astă-noapte-n palma ta
BĂIERILE DURERII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382389_a_383718]
-
ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă, Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare, Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, Și-ți pedepsește sânii far' pic de indurare, Ce-s
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
seceră tot ce iubești tu mai tare Și-apoi, Și-apoi să cădem din dureri câte doi Peste marginea frunzei aplecate de ploi Așa-ndurerați. Așa-ndurerați că mai suntem în barcă Numai unul din doi și prea repede parcă Cedăm. Cedăm obosiți de atâta-ntrebare De atâta deșert la ceasul în care Iubim. Iubim? Ce iubim? Și pe cine ? Și când ? Durerea aceasta care urcă plângând E numai tăcere. Tăcere și rouă. Beție și fum Și cantecu’acesta se stinge
DINTR-O TAINĂ DE FATĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382478_a_383807]
-
tot ce iubești tu mai tare Și-apoi, Și-apoi să cădem din dureri câte doi Peste marginea frunzei aplecate de ploi Așa-ndurerați. Așa-ndurerați că mai suntem în barcă Numai unul din doi și prea repede parcă Cedăm. Cedăm obosiți de atâta-ntrebare De atâta deșert la ceasul în care Iubim. Iubim? Ce iubim? Și pe cine ? Și când ? Durerea aceasta care urcă plângând E numai tăcere. Tăcere și rouă. Beție și fum Și cantecu’acesta se stinge acum
DINTR-O TAINĂ DE FATĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382478_a_383807]
-
ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă, Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare, Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, ... Citește mai mult Cu o privire ce foamea dorinței o
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
ardă,Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem,Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem...Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă,Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda,Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă,Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea...Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare,Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit,...
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
vezi la volanul ei am știut că plecările s-au încălțat și așteaptă nerăbdătoare la ușă la urma-urmei iubitele se pot înlocui ca maneta schimbătorului de viteză cumpărat de pe net ca jențile vară-iarnă de pe un logan pe altul pe când elevatorul cedează strivindu-ți o ultimă inimă ce-ar fi să fii tu poeta altcuiva îmi spui bye-bye girl show must go on cuvintele astea nu-s de os domnesc sunt dintr-o viață fără roată de rezervă un cernobâl care-a
INIMA DIN ELEVATOR de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382502_a_383831]
-
a dăruit sângele lumii de ieri, de azi și de mâine, au plâns inimile nătângele de bucurie, căci pentru suflet au primit apă și pâine. Somn albastru în pat suspendat ca și reperul dinlăuntrul meu, în el îngerul morții a cedat ca să creștem întru' Dumnezeu. CÂINELE MUȘCAT DE OM Câinele mușcat de om bucuros se-ascunse după baloții de paie și iși zise: „Ei! E bine să te lași mușcat de om te inoculează cu omenie!” Săracul a cam făcut-o
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
reproșat cuvintele scrise la adresa ei: -Nu vreau să-ți primesc declarațiile de iubire, sunt femeie bătrână. -De unde ști? Te-ai uitat în oglindă, sau în buletin? -Ce legătură are una cu alta? Sunt bătrână. Doamna era hotărâtă, să nu cedeze. -Simți că ești bătrână? Nu vreau să cedez, vreau să o provoc, mi-e dragă, nu mă pot, despărți de ea ușor. -Nu simt, dar ce importanță are? Mi-a zis azi cineva : ”pensionaroooo!” -Nu ești pensionară? -Ba da sunt
IUBIRE PENTRU...IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382529_a_383858]
-
-ți primesc declarațiile de iubire, sunt femeie bătrână. -De unde ști? Te-ai uitat în oglindă, sau în buletin? -Ce legătură are una cu alta? Sunt bătrână. Doamna era hotărâtă, să nu cedeze. -Simți că ești bătrână? Nu vreau să cedez, vreau să o provoc, mi-e dragă, nu mă pot, despărți de ea ușor. -Nu simt, dar ce importanță are? Mi-a zis azi cineva : ”pensionaroooo!” -Nu ești pensionară? -Ba da sunt, dar asta nu înseamnă, că sunt bătrână. Azi
IUBIRE PENTRU...IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382529_a_383858]
-
data, când ne-am născut. Dar inima, inima noastră ce arată , ce spune, ce strigă. Strigă iubire, se luptă cu rațiunea, cu acest cerber rece care dictează, fără să cerceteze. Cine îi dă voie rațiunii, să dicteze inimii? Iubirea nu cedează, poate aduce toate argumentele din lume, toate cad în fața dragostei , în fața eternei chemări a iubirii. Ura pălește, dușmănia moare, ranchiuna se transformă în prietenie, toate sunt posibile, când iubirea se instalează. Din senin s-a pornit o furtună, norii negri
IUBIRE PENTRU...IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382529_a_383858]
-
galeșă oricând mă simte slabă, necăjită... de-a cărui prezență mă simt consolată... a cărui lipsă o deplâng, căci vorba-i îmi atinge nu doar urechea, ci și sufletul... Înaintea lui, cinismul purtat drept platoșă amar de vreme începe să cedeze... Și totuși... o strângere de inimă... Vocea lui! Seamănă cu-a prietenului meu imaginar, paznicul nălucirilor de copil mai răsărit și de adolescentă, care-mi fusese frate și sfătuitor în ceasuri de nehotărâre... Al lui e glasul! Fără nici o îndoială
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
Sentiment > PLOAIA Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Vreau să alergăm prin ploaie, Să curgă pe noi șiroaie, Lacrimi când voi scăpăta, Să le uști cu buza ta...! Inima îmi va ceda, Ploaia-n perle va cădea, Va cădea o ploaie rară, Dulce dar în plină vară; Strânge ploaia fără teamă, În căldură ta din palmă! Ia sămânța dintr-o iarbă, Să încolțească și să fiarbă. Dragostea să dea pe-afară, Răul
PLOAIA de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383900_a_385229]
-
Da, da! Aerul și țuica de prună, adică palinca, am fost eu de acord. - Ei, de ce ești rău? Nu observi că se bea bere acolo? - Se bea, dar... au luat o țuiculiță, mai întâi, la plecarea de acasă, n-am cedat eu la părerea mea. - Atunci, hai că se apropie ora de masă! Avem și noi țuică de prună. Ai uitat? - Hm! Asta-i bună! Cum să uit, dragă, de așa ceva? Ne-am îndepărtat cu destulă părere de rău de acele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
încât îmi trecea orice chef. Atunci la munte, când m-ai apărat de ordinarii aceia...el nu a vrut sa iasă din cameră invocând oboseala zilei. Nu m-a lăsat nici pe mine, dar la insistențele Laurei, colega blondă a cedat cu mare greutate. A fost foarte nervos când i-am povestit de întamplare și m-a acuzat tot pe mine că m-am îmbrăcat provocator, dar sunt și eu tânără...cum să mă îmbrac...ca o babă?? Off...și câte
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
amplă a cărții - ...Și despre iubire - vine cu o lirică în care simplitatea bucuriilor erotice este generată de sentimente nealterate. Chiar dacă deschiderii curcubeului împovărat de cromatica fericirii îi stă mereu în cumpănă închiderea prin neîmplinire recurentă, cine e îndrăgostit nu cedează, ci unifică cioburile redând imaginea „jumătății” sale. Efortul creator amintește de iubirea tânărului Pygmalion pentru Galateea, copila sculptată de el în fildeș, de care s-a îndrăgostit: „te caut, din amintiri te recompun/ prin șapte culori de curcubeu”, „te-am
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
timpul, momentele ceremoniei, decorațiunile, totul... Îi cunoscuse personal pe toți cei implicați direct în reușita petrecerii. Dar ce o făcuse pe Mira să se minuneze era felul în care fata ei îmbinase fantezia cu cele aflate în călătoriile prin occident, necedând extravaganței. După o scurtă călătorie prin țară ce urmase nunții, Renée revenise la casa părintească, deși fusese achiziționat un apartament semimobilat în care avea să locuiască doar partenerul - așa îi propusese - până la definitivarea mobilării și decorării. El tărăgănase lucrul. O
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
-ne și umilindu-ne. Țăranii, plecând fiecare pe la casele lor, își dădeau fiecare cu părerea, îngrijorați, în legătură cu cele întâmplate, întrebându-se suspicioși care din ei va urma și la ce represiuni vor mai fi supuși pentru a fi determinați să cedeze . Gheorghe Enea, născut în comuna Goiceni, deținătorul a cincisprezece hectare de teren, etichetat chiabur, supus permanent hărțuielilor din partea organelor locale, se săturase de birurile umilitoare, se săturase să fugă permanent din calea perceptorului și a colectorului de produse care îi
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]