23,403 matches
-
atît de cunoscută și de celebră ca recenzentul e tentat mai ales să nu scrie. Sau dacă o face, să divagheze, să facă considerații inevitabil lipsite de originalitate despre postmodernismul ei, să facă comparații. Întîmplător reciteam în același timp la fel de celebra Jacques le Fataliste și paralela era tentantă, mai ales pentru mecanismul cererii și ofertei de povestire. Dar cred totuși că cea mai îndreptățită atitudine aici și acum ar fi prezentarea pur și simplu a acestei cărți, pentru ca aceia care au
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
a-l aduce din Bolivia pe Camacho, intră în biroul improvizat al acestuia, vede cum lucrează, vede harta Limei și lista de nume copiate din cartea de telefon care-i servește condeierului pentru a-și crea personajele, antologia de citate celebre care constituie unicul bagaj cultural al prolificului scriitor. E un fel de deconstrucție ironică a portretului scriitorului "de forță", care poate crea la nesfîrșit povești senzaționale din materialul aflat la îndemînă, e o caricatură a rețetei literaturii de succes. Povestirile
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
n-ar fi fost "marea generozitate a lui M. Eliade". În Luceafărul a publicat Cioran sub inițialele Z.P., ultimele sale texte scrise în românește. De la Caete de dor încoace, Virgil Ierunca a semnat cu pseudonimul care l-a făcut celebru. Revista a beneficiat de aportul redacțional al lui C. Amăriuței, cel puțin pentru primele numere. Din 1954, Ierunca i-a fost unic redactor. Înainte de a o descrie sumar, Cronicarul ține să amintească și de publicațiile din exil care i-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
aceste ceasuri de durere decît cu ajutorul cuvintelor lui Eugen Ionesco: "Și ființa asta mică pe care am vă-zut-o suferind, (...) pe care am văzut-o iubind, nu va mai fi. Lucrul acesta mă mîhnește mai mult decît distrugerea întregii lumi". * Omul celebru e un om-instituție. Pe ușile lui intră și ies numeroși indivizi pe care, de regulă, nu-i cunoaște și care, deseori, nu-l cunosc decît foarte vag, nesigur, incorect. * A face foc în cuvinte, fără o mare supraveghere, e tot
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
deputat ori senator. Rolul de prim ordin l-a avut, totuși, I.C. Brătianu. Kogălniceanu, om politic lucid, s-a pronunțat constant pentru europenizarea țării și, ca om de știință în ale istoriografiei, a avut o înțelegere lucidă a lucrurilor. În celebrul său discurs de deschidere a cursului de istorie națională din noiembrie 1843 a avertizat că va fi împotriva a ceea ce a numit romanomanie cultivată de învățații ardeleni și nu va limita istoria țării la biografia domnitorilor, ci se va strădui
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
Carp fiind silit să demisioneze, în 1912, din demnitatea de premier datorită afacerii tramvaielor electrice din București, o panama a corupției liberale care înțelegea să se îmbogățească din banul public. Atunci, la bătrînețe (avea 75 de ani), a rostit Carp celebrele discursuri în Cameră și în Senat, înfierînd matrapazlîcurile liberale în fruntea cărora se situa Ioan I.C. Brătianu. (Pe acestea le și reproduce dl Ioan Adam în ediția sa.) A fost cîntecul de lebădă al strălucitului om politic P.P. Carp care
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
să țină, cu greu, lucrurile în loc, neacceptînd intrarea țării în conflagrație decît după ce obținuse un tratat politic cu Antanta care ne garanta teritoriile românești din Imperiul habsburgic și o convenție militară (rămasă, din păcate, neaplicată). Atunci a rostit, într-un celebru discurs, Take Ionescu premonitoria sa declarație de principiu despre "instinctul național" care cere neîntîrziata intrare a țării în război alături de Antantă. Și în timpul războiului, cînd parlamentul, guvernul și Coroana erau în refugiu la Iași și războiul nu ne era favorabil
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
cînd parlamentul, guvernul și Coroana erau în refugiu la Iași și războiul nu ne era favorabil, N. Iorga a rostit în Camera Deputaților de la Iași (marele savant a devenit deputat, în 1907, totuși cu ajutorul esențial al lui C. Stere) un celebru discurs respirînd de optimism, cerînd continuarea bătăliei (apoi au urmat momentele Mărăști, Mărășești și Oituz), care a impresionat enorm conștiința publică românească. Trecînd, din lipsă de spațiu, prea repede la personalitățile interbelice, să amintesc, mai întîi, de personalitatea lui Al.
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
Andreea Deciu Pentru studenții de la Litere, între primele volume de specialitate cu care vin în contact se numără Istoria criticii literare și Teoria literaturii ale celebrului cuplu Wellek și Warren. Cărțile au de-acum o vîrstă venerabilă, de peste jumătate de secol, dar într-o bibliografie care nu se laudă prin actualitate și nici nu aspiră la așa ceva, cu siguranță își au locul. René Wellek este jumătatea
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
cuplu Wellek și Warren. Cărțile au de-acum o vîrstă venerabilă, de peste jumătate de secol, dar într-o bibliografie care nu se laudă prin actualitate și nici nu aspiră la așa ceva, cu siguranță își au locul. René Wellek este jumătatea celebră din acest tandem: numele lui onorează biblioteci și o serie de prelegeri academice cu prilejul cărora an de an se lansează idei noi, sosite din întreaga lume, și care produce publicații de mare valoare. Austin Warren e jumătatea mult mai
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
acest tandem: numele lui onorează biblioteci și o serie de prelegeri academice cu prilejul cărora an de an se lansează idei noi, sosite din întreaga lume, și care produce publicații de mare valoare. Austin Warren e jumătatea mult mai puțin celebră. Probabil deja uitată, dacă numele nu ar rezona ca un ecou de fișă de lectură, agățat în coada celui al mai popularului său colaborator. Volumul lui de memorialistică, Becoming What One Is (Devenind ceea ce ești), publicat în urmă cu cîțiva
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
amănunte poate picante, poate elucidante pentru diverse probleme de istorie literară, anecdote în tot cazul referitoare la viața unei generații de profesori și literați despre care știm prea puține. O generație formată din nume astăzi complet obscure sau dimpotrivă mitic celebre, toate laolaltă. Generația de dinainte de noua critică a școlii de la Chicago, dar sosită după ce ultimele ecouri ale romantismului de secol 19 se stinseseră. Generația anilor 20-30 din veacul trecut. Dar Austin Warren e zgîrcit cu detaliile și nu are farmec
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
spurcă iar în privat te îmbrățișează "cu muci", cum zice Caragiale, sunt preferați cuiva ai cărui pori emană civilitate, politețe, competență, farmec și dorință de a construi o țară la antipodul balcanismului jegos în care ne zbatem larvar. Tony Judt, celebrul analist politic new-yorkez, directorul lui "Remarque Institute", îmi scria de curând o scrisoare plină de cuvinte de-o extremă căldură la adresa tânărului diplomat și intelectual român, pe care l-a avut ca invitat la unul din Forum-urile instituției pe
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
comun cu aceștia personajele din O scrisoare pierdută de Caragiale, citată, în acest context, de autoare? În afară de caricatul Cațavencu, care declară că "nu voi să știu de Europa d-tale", ci numai de țărișoara lui, ce au aceste personaje din celebra piesă de teatru cu mârlănia antieuropeană a lui Bai Ganiu? Ele fac parte din lumea bună a urbei, au studii și pretenții de civilitate. Poate că mai bine ar fi fost de invocat, aici, personajele din Momente ale aceluiași celebru
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
celebra piesă de teatru cu mârlănia antieuropeană a lui Bai Ganiu? Ele fac parte din lumea bună a urbei, au studii și pretenții de civilitate. Poate că mai bine ar fi fost de invocat, aici, personajele din Momente ale aceluiași celebru autor care aduc bine aminte cu trăsăturile balcanismului propuse de învățatul austriac citate mai sus. Dar nu uit de percepția propusă de unii autori, citați de Maria Todorova, că Balcanii constituie periferia unui centru vesteuropean, în care stîngăciile socio-economice nu
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
stabilire a identității naționale pentru țările Europei de Est, cărora le-a oferit rațiunea de a fi. De la această moștenire herderiană Balcanii au fost considerați un Volkmuseum al Europei. Treptat, Balcanii au fost apreciați drept zona subdezvoltării originare. Și azi, celebrul articol al lui Huntington, care împarte Europa după religie (la noi trecînd granița dintre catolicism, protestantism și ortodoxie), preconizează că, în viitor, sursa fundamentală de conflict va fi mai curînd culturală decît economică sau ideologică. Dar și acel politolog opera
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
cehi, croați etc.), al căror catolicism îi salva de categoria totuși de slavi. De fapt, diviziunea culturală a lui Huntington avea scopul de a masca adevărata diviziune, între săraci și bogați. Cînd Churchill, în octombrie 1944, a făcut, la Moscova, celebrul partaj cu Stalin, lăsîndu-i dictatorului de la Kremlin România în schimbul cedării Greciei Occidentului, n-a mai ținut deloc seama de balcanism, nici de ortodoxie. Pur și simplu l-a interesat să transforme Grecia într-un avanpost occidental în Europa de Est. Asemenea s-
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
ideea sinuciderii, dusă la capăt de cei trei frați ai săi; evreu convertit la Catolicism dar avînd puternice înclinații spre Protestantism; exilat vienez stabilit în Anglia, unde declara tututor că e "neamț" pînă în măduva oaselor; misogin, dar magistru al celebrei Elizabeth Anscombe; un om care detesta violența, dar a fost cu toate acesta decorat în primul război mondial; geniu intelectual atras de "cariera" de grădinar în tinerețe, iar apoi de cea de institutor în Austria rurală; apolitic emigrat în Uniunea
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
în relațiile speciale dintre țarina Ecaterina și Diderot sau dintre Flaubert, George Sand și Turgheniev. O tradiție pe care anul 1917 a reușit să o distrugă și pe care Nina Berberova încearcă s-o reînvie scriind despre ea, despre prietenii celebri și mai puțin celebri pe care i-a întîlnit, despre tot ce a rămas valoros în urma unei vieți incredibil de zbuciumate: "Așadar, necesitatea a durat un secol și jumătate, mai puțin decît lepra și mai mult decît ciuma. Nici 1879
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
țarina Ecaterina și Diderot sau dintre Flaubert, George Sand și Turgheniev. O tradiție pe care anul 1917 a reușit să o distrugă și pe care Nina Berberova încearcă s-o reînvie scriind despre ea, despre prietenii celebri și mai puțin celebri pe care i-a întîlnit, despre tot ce a rămas valoros în urma unei vieți incredibil de zbuciumate: "Așadar, necesitatea a durat un secol și jumătate, mai puțin decît lepra și mai mult decît ciuma. Nici 1879, nici 1812, nici 1854-1856
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
de autori. O istorie în mers a unui gen ce și-a lăsat amprenta asupra Festivalului de la Solothurn și care, anul acesta, a fost vedeta a patru programe tematice: albastru sau cinematograful de animație, expresie a imaginarului cineaștilor (printre aceștia, celebrii Gisèle și Nag Ansorge cu "Anima" sau mult aplaudatul "Tablouri dintr-o expoziție" semnat de Clemens Steiger), roz sau despre viață, trăiri și sentimente în filmul de animație ("Good morning Love" de Michel Dufourd, "Ricochet" - Claude Luyet, "Life" - Claudius Gentinetta
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
Cătălin Constantin Marguerite Yourcenar pornește în Povestiri orientale de la mituri, credințe, superstiții și chiar de la un celebru roman japonez de secol XI; toate își au originea - titlul o declară de la început - în Orient. Cele zece povestiri aduc în fața cititorului o lume pe care alte lecturi i-au făcut-o deja familiară: exotismul Orientului Îndepărtat, contrastele Balcanilor și
Fascinația Orientului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16408_a_17733]
-
s-au străduit organizatorii să se explice și să ne explice (într-un comunicat de presă) că acea băbăciune cu pălărie albă și trandafir în ton, care se zgâiește, strâmbându-se la lume, o reprezintă pe Madame Godin, mămica unui celebru - pe meleaguri belgiene - Noël Godin. Dar pentru că suntem la Bruxelles și cordialitatea este o specialitate a casei ("Bruxelles, mon amour"! - după cum spune titlul unui film din Festival), curând micile inconveniente sunt date uitării și ne lăsăm cu toții cuceriți de amabilitatea
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
englez de teatru Stephan Daldry), iar la ceremonia de închidere, sâmbătă 27 ianuarie - Harrison's Flowers (film semnat de francezul Elie Chouraqui, cu o neașteptat de convingătoare Andie McDowell în rolul unei tinere americane, pornită în căutarea soțului ei - un celebru fotoreporter, dat dispărut în timpul luptelor de la Vukovar. Desigur, din festival nu a lipsit nici o "panoramă" a producției contemporane care a lărgit orizontul cinematografic prezentând și filme extraeuropene și care, spre deosebire de celelalte ediții, "a neglijat" filmul american. Căci, anul acesta doar
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
să nu fim de acord cu Al. Cistelecan care, o dată puse întrebările, remarcă malițios: "Scriitorii români nu știu, de fapt, care dintre ei sînt scriitori români-evrei". Lucrul este evident în majoritatea intervențiilor, semnate de scriitori mai mult sau mai puțin celebri. În două intervenții, confuzia e, așa-zicînd, primară: printre românii evrei sînt nominalizați Ș. Cioculescu, C. Țoiu și Bujor Nedelcovici. Nici o notă de subsol nu corectează informația. În alte intervenții, confuzia capătă forme mai subtile, constînd în principal în greutatea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]