8,191 matches
-
Cuib, Circulare și Însemnări de la Jilava, va cunoaște un legionar, nu autofăcut, ci pregătit în școala legionară și confirmat de ierarhia legionară prin faptele sale, căci a fi legionar nu înseamnă a îmbrăca cămașa verde și a te încinge cu centură și diagonal, va găsi adevărul. Căpitanul spune: „Cine nu a cunoscut și nu a dat nici examenul durerii, nici examenul bărbăției, nici examenul credinței... nu poate fi legionar.” Deci, cine va parcurge acest material arătat mai sus, placă turnantă, va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a apărut un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se vedea de la o poștă că este „tatăl companiei”. Burtă pe care cu greu o stăpânea vestonul peste care treceau centura și diagonala. Ceafă groasă și mers legănat. S-a oprit în fața celor sosiți și, cu picioarele larg desfăcute - ca să-și poată ține echilibrul - li s a adresat: ― Din câte știu, cei mai mulți dintre voi au făcut armata de drept aici. Așa că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
țava puști’, da’ saracu’ infanteristu’!... Ci sî faci el când nu ari macar o beldie dupî cari sî sî adăposteascî? ― Mă! Da’ tu nu făcuși instrucție de infanterist? Făcuși. Așa că, înainte de a pleca la atac, îți fixezi lopata Lineman în centură, ca să-ți apere inima. Apoi, când ai făcut saltul înainte și te-ai adăpostit, nu te rostogolești spre dreapta sau spre stânga, ca să nu te lovească inamicul care te-a văzut unde te-ai întins la pământ? ― Am făcut, bre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii din „Viscolul” lui Alecsandri. Și adio baterie! - l-a luat la vale „țârcovnicul”, cum l-au poreclit pe cel care acasă era cântăreț bisericesc. ― Dacă mă leg de tun, omătul care mă acopere
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vileag vreo informație existentă doar în dosarele lui Lesnick, păstrând intactă alternativa manipulării subtile. Îngrijorător era faptul că un polițai atât de isteț ca irlandezul luase atât de personal un atac indirect, după care îl lovise pe partenerul său sub centură. Pendejo. Speriat. Iar Dudley Smith o știa. Ajuns acasă, Mal profită de faptul că toată lumea era plecată, se debarasă de hainele asudate, făcu un duș și își puse pe el un tricou și niște pantaloni lejeri, înțepenind apoi în fața biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rezista ca polițist - sau dacă va rezista cât de cât. Apoi a plecat acasă de Crăciun - un polițist boboc de douăzeci și trei de ani, speriat de atmosfera din ghetoul negrilor. La masa de Crăciun a apărut în uniformă: cu centura Sam Browne, fluier suflat cu argint și pistol calibru 38. Desmond, regele mașinilor, încă marcat de cicatricile căpătate în bătăia încasată de la polițistul John Rokkas, s-a arătat îngrozit de noua lui încarnare. Iar atunci el a știut că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
uriaș, târându-se prin negura dimineții, urdia otomană Își Începuse Înaintarea spre podul peste Bârlad. Era o Înaintare vastă, care cuprindea parcă Întinderi nesfârșite. - Ambuscadă la pod! ordonă voievodul, Îmbrăcat cu cămașă de zale și platoșă de oțel, purtând la centura cu diamante spada genoveză de două mâini, cu mânerul Încrustat cu zimbrul Moldovei. Săgeata roșie zbură peste cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mult aer, dar zăpușeala dinăuntru parcă creștea. Sosiseră toți marii boieri, fuseseră chemați ambasadorii, curieri așteptau cu caii Înșeuați să plece spre Buda, Cracovia, Veneția, și Roma. Domnitorul o avea În dreapta pe Doamna Maria, iar conducătorii armatei, cu săbiile la centură, se Înșirau În stânga și În dreapta tronului, În formă de semicerc. Adunarea dura deja de o oră. Fuseseră anunțate hotărârile voievodului În urma bătăliei de la Vaslui. O parte din boieri fuseseră ridicați În rang. Mulți țărani care luptaseră În corurile de pedestrime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ierți niciodată decizia de a-l trimite la Istanbul. De acord. Pietro chemă zece Apărători și le dădu ordinul de a-l ataca prin surprindere pe Alexandru, care tocmai traversa, la trap, poiana În care se desfășuraseră antrenamentele. Avea la centură sabia, iar de o parte și de alta a șeii câte un buzdugan. Luptase toată ziua și, după cum se vedea, era obosit. Se apropia de linia de aliniere a celor doisprezece luptători ce urmau să plece În capitala Imperiului Otoman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Prin puterile tale și prin voia lui Tengri, ești stăpânul de drept al ordinului Cuceritorilor. Ești singurul muritor care va purta această sabie. Luptătorii șarpelui și ai săgeții te vor urma până la moarte. Ștefănel luă sabia și o puse la centură, așa cum cerea tradiția. Apoi puse mâinile pe umerii lui Amir și Îl ridică. - Andà... Nu ne-am văzut de o viață... Mongolul ridică privirile spre fratele lui de sânge. Fu străfulgerat de lumina acelui zâmbet și simți brațele puternice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până atunci. Era chipul din tinerețe al tatălui său. „Cine ești... ” se pomeni gândind, dar nu Îndrăzni să-și ducă speranța până la capăt. „Cine ești ?!... ” Coloră cu alb strălucitor perlele de pe sabia Cuceritorilor, pe care tânărul o avea acum la centură, schiță repede peisajul din spatele necunoscutului, umbra unei clădiri, catargele corabiei, frământarea mării, dar, fiindcă Înnegrise cu prea multă forță partea de sus a tabloului, totul păru că se Întâmplă seara, sub o lumină scăzută. - Toți luptătorii din ordinul Cuceritorilor vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a peretelui și sări. De pe balcon urcă pe o scară până ajunse pe acoperiș, unde văzu drumul pregătit de Apărător. Era o succesiune de terase care coborau spre port. La capătul primeia găsi două buzdugane, pe care le puse la centură. Din locul unde ajunsese putea vedea din nou corabia asaltată de ieniceri. Din câte Își dădu seama, se aflau deja acolo toți cei unsprezece membri ai misiunii. Puntea era liberă, dar de pe străduțele lăturalnice soseau alți ieniceri. Zgomotul de arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl puse În fața lui, apoi aplecă fruntea până Îl atinse. Rămase acolo câteva clipe, În tăcerea mustind de neliniști și de Întrebări. Apoi ridică privirile spre Ștefănel. -Ucide-mă. Anda rămase la fel de impasibil, așteptând. Sultanul privea cu ochii măriți această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
E inconștient. E pe drumul spre moarte. Adu-mi săculețul de la șaua calului. Și un cuțit. Erina nu Întrebă nimic. Ieși În fugă, smulse săculețul care era prins de șaua calului Jovankăi și scoase pumnalul pe care Îl avea la centură. I le Întinse sârboaicei, care Începuse să spele rănile cu apa caldă adusă de gazde. - Țuică... șopti Jovanka. Aduceți țuică tare. Și faceți un ceai din ierburile astea. Cât mai repede. Trecuseră poate ani. Totul era altfel. Lumina. Aerul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi, dar nici pe jumătate atât de largi ca șalvarii ienicerilor, strânși la mijloc cu o centură largă, din mătase roșie. Era un roșu purpuriu, semn al puterii și al regalității. În partea de sus nu avea decât o bluză groasă, de bumbac alb, croită Într-un stil mai degrabă asiatic, Închisă oblic, fireturi subțiri și aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trist, Într-o depărtare pe care n-o putea vedea. Spre mirarea slujitorului, căpitanul se ridicase În picioare și, după cum se vedea, reușise și să se Îmbrace singur cu pantalonii ușori din pânză de in, cămașa albă desfăcută la piept, centura de care atârna teaca spadei și pieptarul de piele. În picioare avea cizme ușoare, de călărie, din piele de căprioară. Deși păruse a nu lua În seamă intrarea lui Mitruț, căpitanul spuse deodată, cu un glas liniștit: - Pune șaua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tivită cu blană albă și nici nu purta pe cap coroana bunicului său Alexandru cel Bun. Avea veșminte mai sobre, aproape militare, În culorile maronii ale vânătorilor domnești. Haina de catifea, lungă până deasupra genunchilor, Îi era strânsă Într-o centură bătută cu diamante, iar la piept strălucea un medalion de aur primit de la dogele Veneției. În ziua aceea Ștefan nu purta nici un Însemn al puterii, tocmai fiindcă semnele exterioare nu i se păruseră a avea vreo importanță Într-o Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dau scrisoare măriei sale... sau pot să-ți spun eu Însumi ce cuprinde ea... Erina tresări, făcând Încă un pas spre el. Era Îmbrăcată ca un oștean, cu pantaloni de călărie, tunică de vânător domnesc, platoșă de oșel și sabie la centură. Doar părul, lung și castaniu, i se revărsa peste umeri, căci nu-și pusese coiful. De altfel, bătălia se terminase, iar caldura zilelor de iulie era Înăbușitoare. Erinei nu-i plăcea infinitul câmpiei. Se visa Înapoi În pădurile Murgenilor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanul Oană, care nu se afla nicăieri, deci putea foarte bine să apară la Murgeni. - Să ne apropiem... șopti Erina. Vreau să-l văd. Vreau să fiu lângă el. Cei doi descălecară și legară caii În pădure. Oană Își scoase centura cu spada, atârnând-o de șa. Erau Îmbrăcați În straie țărănești, iar căpitanul avea la el o furcă lungă, cu trei dinți. Veneau de la fân. Ieșiră din pădure și se apropiară de drum. Lăsară să treacă un șir de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o adiere de vară care se oprise repede. Linia primilor călăreți turci se apropia vertiginos. Simțea calul alergând Încordat, se gândi că are cele două buzdugane de o parte și de alta a șeii și spada venețiană la Îndemână, la centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe care le va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ucide zeci de oameni fără să fie atins, mânuind cu două mâini o sabie ciudată, sărind din loc În loc, atacând În toate direcțiile, rotindu-se, aducând moartea cu fiecare mișcare. Și totuși, era un om. Avea cămașă albă. Pantaloni negri. Centură. Arme care luceau din când În când. Alexandru construia, din fragmente, portretul. Părul lung, căzut până la umeri, desfăcut poate dintr-o coadă legată la spate. Fără chip. Fără anatomie. Fără oase. O făptură de fum, care se mișca asemeni vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi spuse lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu Înțelese nimic și nu Întrebă nimic. Tot ceea ce se Întâmpla În jurul lui și În sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se afla voievodul, se vedea cu greu o mantie albă. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în zenana, iar sunetele care răzbat de acolo, chicotele, mârâitul și râsul feminin nervos, le dau servitorilor o idee asupra celor ce se petrec acolo. În camera sa de toaletă, prințul Firoz nu se poate decide între jacheta englezească cu centură și haina nemțească de vânătoare, pe care i-a dăruit-o anul trecut Margrave de Stumpfburg. O asemenea nehotărâre în privința îmbrăcăminții este un semn de stres pentru Firoz, dar se poate rezolva aruncând ambele veșminte pe fereastră, eventual. Unii vânători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amintească din timpul mesei dacă a făcut vreo mențiune referitoare la covoare sau suporții încălziți pentru prosoape, ceva, orice care să-i fi anunțat intenția în vreun fel. Star vorbise mult despre fumatul, la care abia renunțase și despre o centură cu vibrații pentru slăbire, pe care o prietenă voia să și-o cumpere, dar nimic despre designul interior. Se întreabă dacă apropierea pe care o simțise în timpul prânzului fusese doar o iluzie. N-o mai vede pe Star vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pălărie dublă pentru vânătoare. Grămada de pe cântar se mărește, ajunge un morman. Studenții din primii ani sunt trimiși să găsească hârtie maro de ambalaj. Asistentul susține că n-a acordat atenție îndeajuns problemelor de sănătate individuală, așa că-și cumpără o centură de flanelă, care să-l ferească de holeră, să-i protejeze abdomenul de umiditatea excesivă și o altă centură care să-i susțină coloana și să-l ferească de razele distrugătoare ale soarelui. Bandajele de crep și un termometru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]