180,202 matches
-
pe înaltul admirator în sala de concert, acolo unde oficiază el arta sa. ș...ț Lingușirea puterii și a bogăției de către unii artiști îl scotea din sărite. Despre mecenat, spunea că nu e decât împlinirea unei datorii." Avea oroare să ceară, să solicite. Odată, când am vrut să obțin ceva pentru el, mi-a interzis să fac cel mai mic gest, de teamă probabil să nu se creadă cumva că solicitarea pornea de la el. Am spus că tatei îi repugna orice
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
și unele dintre reflecțiile lui Baltasar Graián. Într-o vreme în care de la tribuna Parlamentului și în talk-show-uri se spun vrute și nevrute, cînd stridența vocii ține loc de argumente, o idee precum aceasta ar trebui să dea de gîndit: Nimic nu cere mai mult tact decît adevărul (...)". Comentează, în continuare, autorul, "politicianul prudent știe cînd să vorbească și cînd să tacă, știe cînd să acționeze cu emfază și cînd să se retragă discret. Din acest punct de vedere, afirmă Gracián, a ști
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
indiciu a cît poate să ducă o limbă în materie de concizie și abstracție filozofică. Cristian Ciocan, doctor în filozofie, președinte al Societății Române de Fenomenologie și editor al revistei Acta Phaenomenologica, a avut o idee stranie și neașteptată: să ceară tuturor traducătorilor lui Sein und Zeit din lume să-și povestească experiența pe care au trăit-o traducînd această magum opus. A urmat o lungă și minuțioasă muncă de contactare a traducătorilor, în cursul căreia Cristian Ciocan a reușit să
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
adesea forma chinuitoare și dureroasă a unei lupte lingvistice a cărei durată se întinsese de-a lungul a ani și ani de zile. Așadar, dincolo de aspectul strict tehnic privitor la dificultățile filologice de traducere a intraductibilului Heidegger, fiecăruia i se cerea să-și povestească încercarea prin care trecuse. O încercare ce nu fusese doar filologică, ci mai ales omenească. Și astfel, din cele 25 de limbi în care a fost tradusă pînă acum cartea, Cristian Ciocan a reușit să convingă 22
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
simbolurile sînt menite a prelua conținutul intuitiv al gîndirii noastre. Un artist ale cărui metafore nu ia niciodată chipul cuvîntului, cam așa s-ar putea defini în zilele noastre matematicianul. Un alt amănunt este că efortul pe care ți-l cere cartea lui Solomom Marcus este prima condiție a înțelegerii ei. De aici și forța ei modelatoare, sau mai bine zis de aici putința de a-ți stîrni cele mai neașteptate asociații de idei. E o constatare de bun-simț că, parcurgînd
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
știre, cu atât crește succesul său la masse, cuantificabil și prin frecvența aparițiilor "pe sticlă". Jurnalistul devine o figură de prim-plan și trece de la o televiziune la alta, pentru a explica națiunii ce se întâmplă de fapt. Degeaba le cerem acestor robi fericiți ai actualității un proiect mai amplu, care să depășească marginile nopții respective: a doua zi, ei o iau de la capăt, previzibili stilistic și proaspeți în convingeri, comentând, interpretând, răsucind pe toate fețele un nou eveniment. Adunate și
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
dame, artiste. Vorbeau românește ca la Budapesta. Una purta - ultimul răcnet al modei - un cameleon. O șopârlă oribilă. Nita Jo - o danseuză cam trecută - cânta La Violtera. Toate erau minunate, dar îmi era somn. Teribil! în sfârșit, "Oncle Bob" a cerut nota. Am urcat scările care de la subsol, pe lândă Biserica Rusească, duceau în strada Bursei. Atunci mi-am dat eu seama că nu toată România dansa și petrecea. Taxiurile erau încă foarte rare. Erau doar câteva rable rămase de la armata
File de istorie (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10599_a_11924]
-
în altă epistolă: "Mulțumiri pentru scrisoarea cu floare. M-am recunoscut în gest. Și eu obișnuiesc să culeg flori din locuri dragi și să le pun la presat. Mi-ați scris să vă trimit vești. Ana Blandiana mi-a mai cerut aceasta, după ce i-am trimis un grupaj poematic. Unele întâmplări se repetă... N-am putere să cred în bine... După două săptămâni de la intervenție, primul lucru ce l-am făcut, la întoarcerea din spital, a fost să-mi aduc lemne
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
care ne zbatem, totuși s-a dovedit că există o conștiință a demnității naționale în această țară. Și această conștiință este cu dumneavoastră, pentru că dumneavoastră sunteți inteligența acestei țări" (p. 299). În aprilie 1931, un reprezentant al studenților clujeni îi cerea participarea la comemorarea pașoptistului Axente Sever: "Vă rugăm, domnule rector, să sacrificați din prețiosul timp o părticică, colaborând, pentru câteva clipe măcar, în mijlocul acelora cari urmăresc cu admirație fiecare pas al domniei voastre, cari ne-am obișnuit a vedea în
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
nu a participat atunci, pentru că în aprilie 1931 avea să formeze guvernul, din încredințare regelui, devenind prim ministru, până în iunie 1932. Onisifor Ghibu i se adresa, tot în 1931, cu formula "prea stimate și iubite dascăle de Neam" și-i cerea fie de acord cu înființarea unei școli normale superioare, care să-i poarte numele, "ca un omagiu pe care vi-l închină Ardealul eliberat în așa mare măsură prin silințele și prin iubirea dumneavoastră" (p. 307). Astfel de expresii ale
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
urale și iar urale. E cavaleria lui Rusescu... se întoarce de la Budapesta! I-a liniștit pe unguri!... Să fi avut cincisprezece ani. De la țară ne-a invitat un unchi cu stare. îl chema Robert Naville. Reprezenta soc. englezești de petrol. Cerea despăgubiri de la Statul Român! Distrugerile provocate de agenți tot britanici pentru ca instalațiile din Valea Prahovei să nu ajungă în mâna lui Makensen. Oncle Bob personagiu fastuos, cu monoclu, ghetre albe, îmbrăcat la Londra etc., etc. mă simpatiza. Când venea la
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
teme de climax, 69 este un orgasm prelungit care se dispensează de preludiu. Fiecare vinde ce-i place. Dacă Radu Cosașu este un părinte al autoficțiunii românești, de unde clișeul autoficțiune = Ťautobiografie rușinoasăť în sensul în care o astfel de ficțiune cere ingrediente lexicale vulgare, garnitură de sex, etc.? Pizdeț-ul lui Alexandru Vakulovski nu e o autoficțiune pentru că înjurăturile acoperă un sfert din text; e drept că recursul la sex este privilegiat de autoficționari, în măsura în care, odată cu Ťmoartea sufletuluiť și cu ofensiva corporalității
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
pe propria piele: "...ceea ce se află în spatele comportamentelor la locul de muncă în sectorul de servicii din România nu este o etică a muncii, ci o etică a relațiilor interpersonale. Valorile asociate muncii sînt valori înrădăcinate social, nu valori impersonale cerute de nevoile organizării economice. Analiza eticii muncii (de fapt a modului în care munca este înțeleasă în România) pe baza discutării mentalităților românești ar avea de cîștigat dacă ar fi transformată într-o analiză a relațiilor umane". (p. 169) Concluzia
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
am început să dau examene de diferență. în doi ani am făcut cinci clase. La șaptesprezece ani am obținut diploma de bacalaureat. Dar în toate aceste examene problema era limba. Știam răspunsurile, dar îmi lipseau cuvintele. Așa că de fiecare dată ceream să fiu lăsată cu un dicționar. A fost o experiență. Dar o experiență pe care n-aș vrea să o retrăiesc: o dată a fost suficient. - Cred că în 68 sau 69 v-ați mutat, temporar, la Paris. Aveați ideea de
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
această țară. Ca persoană, era foarte amabil, foarte natural, foarte cult și foarte modest. Înaintea interviului, îmi aduc aminte că i-am telefonat așteptându-mă ca o secretară să planifice întâlnirea pentru o dată îndepărtată. Cineva mi-a răspuns și am cerut să vorbesc cu domnul Borges. "Sunt Borges." "Vai, maestre..." Nu, nu, nu-mi spuneți maestre! Spuneți-mi Borges!" I-am explicat despre ce este vorba. "Bun, când doriți să veniți? La ora zece e bine?" În plus, avusesem prima întâlnire
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
despre ce este vorba. "Bun, când doriți să veniți? La ora zece e bine?" În plus, avusesem prima întâlnire cu el într-o librărie. Deja nu mai vedea. I-am spus că m-am născut în România și mi-a cerut să îi recit Tatăl nostru în română. Știa Tatăl nostru în toate limbile planetei. îi plăcea să îl recite în islandeza veche. După ce l-a ascultat în română mi-a spus "este Roma!" Era o persoană foarte accesibilă. Este adevărat că a
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descopără alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar, pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
Dar există o literatură care sacrifică sinceritatea de dragul efectului la public și o alta, capabilă să dea rezonanță celor relatate, fără să le modifice substanța. O prefer, desigur, pe cea din urmă, considerînd că unui bun diarist trebuie să-i cerem și autenticitate, și carismă. Că un jurnal reușit poate întruni ambele calități o dovedește Sebastian. Că acest lucru e posibil și în zilele noastre o arată, printre alții, Gabriel Liiceanu și, în felul său particular, Livius Ciocîrlie. Dispun, așadar, de
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
și de un proiect, și de experiența necesară, și de atu-ul greu de definit, dar perceput îndată de toți, al capacității de a se impune și de a persuada. Intrînd în jocul Dvs. și presupunînd că mi s-ar cere să avansez cîteva priorități de lucru, aș preconiza o listă minimală de obiective, subînțelegînd că realizarea fiecăruia presupune gîndirea unor strategii adecvate, adesea complexe și de durată care, în orice caz, nu pot fi concretizate aici: finanțarea corespunzătoare (dacă într-
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
muncă decente, o muncă valorizantă și niște relații cordiale de muncă i-ar mulțumi pe mulți. Curînd însă nu va mai fi suficient - va veni dorința de a pleca în concediu, eventual în străinătate, și din ce în ce mai des. Deci se vor cere mai mulți bani și mai puțin timp dedicat muncii. La nivelul firmei, cei ambițioși vor avea nevoie de condiții pentru a putea progresa în carieră, de a se desfașura conform potențialului pe care îl au. Un român care se respectă
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
evoluează), românii par să se integreze foarte bine. Dar există niște cadre în care să se integreze. Și în Europa de Vest noile proiecte de business (acele start up) sau întreprinderile/instituțiile în curs de restructurare sînt foarte nesigure și haotice și cer o implicare mare în condiții de muncă nesigure. Or, în România anilor '90, practic toate organizațiile erau în situația asta. Românul e un angajat... dezangajat Pe vremuri, se zicea că muncim de frică. Acum muncim (cînd muncim...) de rușine? Concluziile
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
fac să cred că miza acestui scandal e de parcelare a comunismului în funcție de anumite interese. Probabil că nu întîmplător după ce Paul Goma a renunțat să mai facă parte din comisie, în urma unei explicații cu Vladimir Tismăneanu în care i-a cerut scuze acestuia, explicație care există, au apărut și aceste atacuri împotriva lui Tismăneanu. În afară de asta, însă, există la noi o mare competiție pentru ștampilarea comunismului. Cei care au făcut-o pînă acum, declarînd nociv comunismul autohton, își simt primejduită expertiza
Atacuri nedrepte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10629_a_11954]
-
ea, el vedea un cocoș mic, alb, de o rasă pitică... Sunt sigur că acest cocoș liliputan, anume ales astfel, pentru amplificarea prin geniu, lui i se părea Cocoșul imaginat de Creangă, și care, înghițând aurul, venea zilnic la geam, cerând socoteală...
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
vieții sau cel al morții? 1038. Minciună este unicul adevăr cunoscut! 1039. Care stradă nu-și are pașii ei și care pași nu-și au lumea lor? 1040. Îmbrățișarea este mântuirea prafului stelar din noi. 1041. Divinul din noi își cere sufletul său pereche. 1042. Prin Cuvânt și Dumnezeu am facut legământul cu țărâna din noi pentru care ne-am născut spre a putea muri. 1043. Nimeni nu poate pierde nimic în această lume în afară de iluzie fiindcă marile iubiri îl vor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]