46,651 matches
-
și cum toată lumea știe că toamna dă startu’-n modă bănuiesc că orice frunză așteaptă nerăbdătoare. - Ba putem chiar să ne-ntrecem, zise și o frunză creață, cât de sus putem s-ajungem și apoi cât de departe de-l chemăm pe vântul toamnei într-o zi, de dimineață, ... Citește mai mult FRUNZAAuzind o frunză mică că atunci când toamna vinetrebuie să părăsească curcubeu, surori și casă,tremurând pe ram de frică se porni lung să suspinepentru soarta ei de frunză, scurtă
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
să am altă culoareși cum toată lumea știe că toamna dă startu’-n modăbănuiesc că orice frunză așteaptă nerăbdătoare.- Ba putem chiar să ne-ntrecem, zise și o frunză creață,cât de sus putem s-ajungem și apoi cât de departede-l chemăm pe vântul toamnei într-o zi, de dimineață,... XXIX. PROGENITURA (SF), de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016. Tekla se simțise în ultimul timp din ce în ce mai singură.. Își câștigase un loc fruntaș în Loja Cercetătorilor
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Dincolo de vis e fără folos Degeaba e frumoasă marea Și ceru-albastru luminos Când valul a deschis cărarea Pentru un singur albatros Dincolo de vis scriu pe cer poeme Timpul e desculț și tot mai grăbit Numai albatrosul mâine-o să te cheme Cu inima plină de-un dor flămânzit Oare,te vei teme ! Referință Bibliografică: DINCOLO DE VIS / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DINCOLO DE VIS de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381722_a_383051]
-
plecat după glorie, s-a dus la ...mănăstire! Din august până în noiembrie 2014 am efectuat aproape 40 de călătorii cu trenul până-n locul de baștină al eroului și monahului amintit. Călătorii cu ocazia construirii a 4 etape din ceea ce se cheamă -Monument. În drumurile acestea mulți m-au întâmpinat cu întrebarea: - Ce mai faci? - Un monument, venea imediat răspunsul. Și așa și tot așa... Au început cunoștințele, fie cele de la Intreprinderea unde am lucrat mulți ani, fie cele din perioada când
DE CE ...BUCURII? de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381711_a_383040]
-
privi cerul cu stele,Să mai facem poteci prin muții noștri frumoși,Să crească iar plete pădurilor, lăsate de voi ... III. DANIELA POPESCU - VERSURI (4), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016. LIMBA ROMÂNĂ ÎȘI CHEAMĂ OSTENII Limba română își cheamă ostenii E o chemare la oaste cum n-a mai fost Nu-i vorba în dodii, ori deșarte vedenii, E însuși poporul cel pe care-l trage la rost. Priviri pierdute, speriate, ori goale, Bieții
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
mai facem poteci prin muții noștri frumoși,Să crească iar plete pădurilor, lăsate de voi ... III. DANIELA POPESCU - VERSURI (4), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016. LIMBA ROMÂNĂ ÎȘI CHEAMĂ OSTENII Limba română își cheamă ostenii E o chemare la oaste cum n-a mai fost Nu-i vorba în dodii, ori deșarte vedenii, E însuși poporul cel pe care-l trage la rost. Priviri pierdute, speriate, ori goale, Bieții soldați și-aruncă mirați. „Ce
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?” „Dar vorbește, odată, limpede, mama!” O ruga olteanul cu glas repezit. „Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seama, Când și cocosul obosi de cucurăgit?” Citește mai mult LIMBA ROMÂNĂ ÎȘI CHEAMĂ OȘTENIILimba română își cheamă oșteniiE o chemare la oaste cum n-a mai fostNu-i vorba în dodii, ori deșarte vedenii,E însuși poporul cel pe care-l trage la rost.Priviri pierdute, speriate, ori goale,Bieții soldați și-aruncă
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?” „Dar vorbește, odată, limpede, mama!” O ruga olteanul cu glas repezit. „Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seama, Când și cocosul obosi de cucurăgit?” Citește mai mult LIMBA ROMÂNĂ ÎȘI CHEAMĂ OȘTENIILimba română își cheamă oșteniiE o chemare la oaste cum n-a mai fostNu-i vorba în dodii, ori deșarte vedenii,E însuși poporul cel pe care-l trage la rost.Priviri pierdute, speriate, ori goale,Bieții soldați și-aruncă mirați.„ Ce-i veni
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
tămâioara, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte Către un rug aprins din neuitate șoapte. Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnă Și-n suflet simt un glas care mă cheamă Către albaștri ochi ai mamei, Ce vin spre mine-n raze mici de luna, Să-mi fie sfetnici, să nu-mi fie teamă Pe drumul care duce către toamnă. Citește mai mult Iar zorii sfetnici și pășesc departe,Către un
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
sarea zilei, la masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În șuierul de șarpe al valului adorm Și mă visez statuie de nisip, pe malul Ce briză cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici? Mă recunoaște versul; Mă-mbrățișează rima-n chip sărat de Venus. Eu cred în jerfa pură, răscumpărătoare! Surâsul vreunui prunc mi-aruncă-n brațe sensul. Cu pescăruș pe umeri îl fac
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști.Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valulLa fiecare pendulare către țărm,Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare.În șuierul de șarpe al valului adormși mă visez statuie de nisip, pe malulCe briză cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici? Mă recunoaște versul;Mă-mbrățișează rima-n chip sărat de Venus.Eu cred în jerfa pură, răscumpărătoare!Surâsul vreunui prunc mi-aruncă-n brațe sensul.Cu pescăruș pe umeri îl fac
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CULES... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mă chema, ard strugurii în vie, E vremea lor de-acum în calendar, Saltă-n mine gândul și mă-nvie Frumos și tânăr ca un călușar... Vreau să-i culeg cu grijă, bob cu bob, Nimic să nu rămână de pierzare, Ce
CULES... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381740_a_383069]
-
Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un fluture , sunt , O caldă adiere de vânt , Un licăr de lumină , O floare de cireș . Port nemurirea-n mine , Dar sunt efemerida , Mă duc , cănd înserarea Mă cheamă către cer . Un strop de viață , sunt , Un zâmbet șăgalnic , De mac în lanul copt . Un fir de praf de stele , Pe care universul , L-a așezat în țină . Sunt strângerea de mână , Fierbinte și miloasa , Sunt lacrima de înger
SUNT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381737_a_383066]
-
m-ademenește, Și din buze îmi zâmbește. Ochii tăi, frumoși ca mura, Ți i-aș săruta și acuma, Cu dragoste te-aș privi, Și în ei m-aș oglindi. Gura ta, cea senzuală, Ce mă scoală de pe boală, Mă tot cheamă s-o sărut, Acceptul tău, l-am avut. Vocea ta, cea cristalină, Eu la mine aș vrea să vină, Să te aud vorbind întruna, Și nu-ți spun să-ți tacă gura. Multe aș avea de spus, Cât de tare
CĂTRE TINE, DRAGA MEA de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381731_a_383060]
-
spirituale ale acestui popor pentru veacurile ce vor veni. Este nevoie de un asemenea efort spiritual și material pentru a da viața sacră unui spațiu care va folosi nemijlocit nu numai unui popor aflat în rugăciune, ci și unui popor chemat să-și afirme mereu identitatea, verticalitatea și măiestria, precum și fidelitatea față de năzuințele înaintașilor care doreau cu ardoare zidirea unui asemenea locaș. Comuniune a oamenilor cu Iisus Hristos și întreolaltă, legătură între generații, punte între eclesial, cultural și social, deschidere responsabilă
CÂTEVA GÂNDURI, IMPRESII ŞI IDEI DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381736_a_383065]
-
acestei zidiri impresionante pe pământ românesc care nu este altul decât cel legat de aspirația spre propășire și mărturisire a credinței neamului. Ori neamul - chiar într-o lume globalizată - ca de altfel fiecare persoană - chiar într-o lume hiper-individualizată - este chemată să conștientizeze că nu-și poate afla sensul profund și ultim al existenței în afara lui Iisus Hristos. Catedrala ne arată că menirea ultimă a lumii este dincolo de lume, ea ne indică că locul omului este Biserica și Iisus Hristos este
CÂTEVA GÂNDURI, IMPRESII ŞI IDEI DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381736_a_383065]
-
cetelor îngerești, pentru ca oamenii împreună cu îngerii, creația întreagă să doxologească Creatorului ei, este nevoie de o credință vie și dinamică și de o iubire neîndoielnică față de Biserică și Neam. Biserica este un dar, de aceea să fim fericiți că suntem chemați să fim Biserica lui Dumnezeu, să avem bucuria că aparținem Bisericii Lui. Ea este un dar frumos, în interiorul căreia noi trăim deodată, cu Iisus Hristos, frumusețea negrăită a tainei istoriei neamului nostru și a veșniciei lui. Prin urmare, să fim
CÂTEVA GÂNDURI, IMPRESII ŞI IDEI DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381736_a_383065]
-
vis, Amirosind a stele și lumina, Un înger fericirea mi-a promis Și de atunci o tot aștept să vină! Dar pentru că era numai un vis, Iar visele sfârșesc mereu în zori Am incercat sa fac un compromis Și am chemat speranța-n ajutor! Trecuse ceva timp și nu venea, Dar într-o seară înspre amurg, Sosi la mine în prag și avea Pe fata un zâmbet demiurg! Și mi-a șoptit: hai uită-te afară, Alunga de aicea suferință, Când
SPERANTA MOARE ULTIMA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381799_a_383128]
-
altul. Ce-o fi aia? și...cine să fie? - Aha, târtanii nu au monitor general! A început să se plimbe nervos prin fața băncilor: cum vreți să învățați fără monitor general? - Trebuie să găsim unul care nu este mârlan! Cum te cheamă pe tine, mă, ăsta din banca întâi? - Mihăiță, a răspuns băiatul vioi și inteligent din banca întâi. - Ce, Mihăiță! Un monitor general nu poate fi numit Mihăiță. Mihai, ca pe regele nostru! Dacă stai în banca întâi, înseamnă că poți
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
mârlanul nu clipește, nu mișcă, nu râde și nu zâmbește. Pune-i liniuță la catastif și mârlanca să poftească în față, să-i facem safteaua „mămichii”! Biata Florina era năucă. Zâmbise și ea ca o vițelușă nevinovată și se pomeni chemată în față. Nu știa cum devine chestia cu „mămica” și s-a dus senină la catedră. Domnul Fusulan a dus-o lângă banca monitorului general. I-a spus lui Mihăiță s-o aplece cu capul pe bancă și s-o
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
Aveam aripile lor, vedeam multiplele flori. Călătoream prin Univers, întorcându-mă în țara mea de vis, de dor... Eram că acel călător, prizonier în propriile fantasme,vise... Abandonată de tot,neînțeleasa... Iar Tu,Piatra din ocean, încetează, să mă mai chemi în visul tău, când noaptea vine. Ileana Vičič Stâncă. Citește mai mult Privind cerul pastelatPrivind cerul pastelat,invidiam pasarele,care zburau libere.Plangeam,tânjeam după libertatea lor...Nostalgica ,ptr.o clipă ,m-am transformat în pasăre;Aveam aripile lor,vedeam
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
Aveam aripile lor,vedeam multiplele flori.Calatoream prin Univers,întorcându-mă în țara mea de vis,de dor... Eram că acel călător,prizonier în propriile fantasme,vise...Abandonată de tot,neînțeleasa...Iar Tu,Piatra din ocean,încetează,să mă mai chemi în visul tău,cănd noaptea vine.Ileana Vičič Stâncă.... X. REVENIRE, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016. Revenire Va reveni toamnă, revenind în visul meu. Îmi vei spune:te iubesc! Noi doi,doar
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
la dans. Țipatul pescărușilor jucăuși, îmi vorbesc despre istoria nescrisa încă pe stânci. Din fructele Mării, construiesc un catarg, înălțându-l în larg, așteptându-mi delfinul, așteptându-mi muză... Marea mă salută de aproape, glasul pescărușilor, ecoul Mării persistă insistent, chemându-mă la o nouă meditație. Lumină,înserarea,PACEA. Vindecarea sufletului meu, la fel că frumusețea unui curcubeu. Autorea,Ileana Vicic Stâncă. Citește mai mult Mareaîn locul vaporului vechi,valurile se zbat de țărm,invitând nimfele la dans.Țipătul pescărușilor jucăuși
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
nimfele la dans.Țipătul pescărușilor jucăuși,îmi vorbesc despre istoria nescrisăîncă pe stânci.Din fructele Mării,construiesc un catarg,înălțându-l în larg,așteptându-mi delfinul,așteptându-mi muză...Marea mă salută de aproape,glasul pescărușilor,ecoul Mării persistă insistent,chemându-mă la o nouă meditație.Lumina,înserarea,PACEA.Vindecarea sufletului meu,la fel că frumusețea unui curcubeu.Autorea,Ileana Vicic Stâncă.... XXI. STARE LĂUNTRICA, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016. Amărăciunea este în
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
Aveam aripile lor, vedeam multiplele flori. Călătoream prin Univers, întorcându-mă în țara mea de vis,de dor... Eram că acel călător, prizonier în propriile fantasme,vise... Abandonată de toți,neînțeleasa. Iar tu,piatra din Ocean, încetează , să mă mai chemi în visul tău, când noaptea vine. Vreau să te uit, nu te mai arată în visul meu, când noaptea vine! Citește mai mult Privind cerul pastelat,invidiam păsările,care zburau libere.Plângeam,tânjeam după libertatea lor.Nostalgică,ptr.o clipă
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]