2,267 matches
-
spun bancuri și se fac glume fără ca cineva să se supere. Și Gelu le auzea și le îmbunătățea, repovestindu-le în felul său original, fiind înzestrat cu harul povestirii, având o memorie foarte bună și o imaginație bogată. Până la venirea celor chemați, cu ochii nostalgiei își vede părinții, mama, tatăl care murise la doar 46 de ani, pe când el avea 19, pe sora Maricica și pe ceilalți patru frați, toți mai mici decât el, plecați în lumea largă, făcându-și fiecare un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
deschidă. Se gândi la viața sa ea însăși primul obiect straniu pe care-l poseda. Când avea câteva luni doica l-a scăpat din brațe, cu capul pe caldarâm. O gâlmă de mărimea unui măr i-a încoronat creștetul. Medicii chemați, după ce l-au studiat în amănunțime, au decretat fără să șovăie că băiatul se va stinge din viață în câțiva ani. Familia n-a mai vrut să știe de el, neocupându-se de creșterea și educația lui. Privit ca o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ora de Franceză cu Aurel Dinu, cel mai milos dintre toți profesorii. Al naibii Simulescu a avut noroc să-nceapă seria tocmai cu el. ― Să poftească domnii: Negulescu Petre, Nițescu Va-sile, Oprea Gheorghe și Simulescu Valeriu. Trei dintre cei chemați vin la catedră cu caietele în mână și se aliniază, prefăcîndu-se că-l așteaptă pe al patrulea, ca să-nceapă examinarea. Profesorul Dinu își ridică ochii spre ei și-ntreabă mirat: ― Parcă am chemat patru! Simulescu Valeriu unde e? Aici, Simulescu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spune un cuvânt, cei doi îl preluară pe Olrik, îndreptându-se către elicopterul ce se înălță silențios în văzduh. Aceasta era ultima ocazie în care Olrik fusese zărit. Enigma evadării sale era imposibil de descifrat. Nici măcar cei doi detectivi europeni chemați să investigheze scena crimei, onorabilii Dupond și Dupont, nu fuseseră în stare să ofere o ipoteză plauzibilă. Cu același aer solemn, cei doi detectivi siamezi schimbaseră priviri încărcate de miez și exclamaseră, simultan : „Ceea ce avem aici este o evadareă Da
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca “hosti”, adică oaspeți rari: Veniți și ne cinstiti casa, doamnă și domnule învățător. N-a fost casă în care să nu fi intrat. N-a fost nuntă, botez la care să nu ne ducem ba, când era cazul, eram chemați și la câte o înmormântare pentru a aduce cuvinte de alinare pentru sufletele îndoliate. La început bărbații erau cam supărați pentru fudulia mea de a nu merge la băut cu ei dar nu eram “fălos” ci, pur și simplu, mă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
este dorită a fi continuu reluată. Încercând să înveți o limbă străină îți dai seama că intenția de exprimare se îndreaptă spre cuvintele cunoscute, fiind cumva limitată de ele. Tot așa se întâmplă și în limba maternă: gândurile sunt orientate (chemate, ghidate) de cuvintele cunoscute, ori de cele a căror utilizare ne-a intrat în obișnuință. Altfel spus, de ușurința accesului la cuvinte depinde amploarea sau profunzimea gândului. Suntem cumva limitați de relația pe care am știut s-o întreținem cu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Dacă am imagina o asemănare între cuvintele esențiale ale unui discurs filosofic și membrii unui grup, vom vedea că numeroase persoane din acel grup au la sfârșitul discursului o altă înfățișare. Vedem astfel cum cuvintele trăiesc în filozofie, ele fiind chemate să-i desfășoare existența și esența. Dorința de a ajunge la principii, ce marchează întreaga filozofie, este dată de teama de accidente, de fobia de întâmplător. Dacă știi cauzele, dacă cunoști regulile, vei stăpâni ceea ce te înconjoară. Din perspectiva tehnicii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a nenumărate experiențe desfășurate. Gândind învățatul din perspectiva traseelor, scurtăturile ne permit să parcurgem drumuri pentru care altfel ne-ar trebui câteva vieți. Ceea ce justifică ideea că, într-un fel, trăim și ceva din viețile înaintașilor noștri, Istoria fiind cea chemată să ne lumineze natura acestor trăiri. Când spunem că "nu am realizat ceva", în sensul de nu înțelege acel ceva, este vorba de fapt de o dificultate de a constitui realitatea. Ceea ce ne arată că, în contextul raportului cognitiv pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
alegerea individului. Noaptea Noaptea este nesfârșită și chinuitoare pentru cei ce și-au pierdut somnul. Iarna Iarna este așteptată și-i frumoasă pentru cei ce au căldură-n casă și ce pune pe masă. Sfârșit Sfârșitul nu trebuie așteptat sau chemat, el vine inevitabil. Crezare Cine limbă lungă are Multă crezare nu are. Cod Codul mimico-gestual devine un prețios auxiliar al comunicării verbale dacă este cunoscut și utilizat de către toți participanții la dialog. Păcate Necredinciosul poartă un păcat: cel al necredinței
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dar plin de iubire, supremă recunoștință, înțelegere i-a auzit, părintelui, inima care cu așteptare și rugăciune, pulsând, îi dăltuise (în cea mai dură piatră, a ingratitudinii) spre neuitare, spre viață chipul lui de fiu binecuvântat. El s-a simțit chemat să preia nu atât averea ereditară și materială cu care doar știi, cât pe cea spirituală, ce ține de suprema învățătură: mântuirea, mintea înțelegerii (gr., metanoia schimbarea, înnoirea minții). Aforismul din aceste cărți este construit și lucrează după un anume
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
au început lupta corp la corp. Înverșunata bătălie, care a durat două zile, s-a soldat cu uciderea a 363 de maimuțe și rănirea gravă a 6 oameni. 11. Zăceam nemișcat. Se și adunaseră martorii, unii susțineau că ar trebui chemată Salvarea. „N-are nimic“, căuta să se apere cel care mă îmbrâncise. „E beat sau nebun. Abia l-am atins. Și-a pierdut echilibrul. Nu vă uitați la el ? E ditamai vlăjganul...“ De fapt, aș fi putut foarte ușor să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei Prințese a libelulelor. Chemată autoritar, printr-un alt șuier melodios, maimuțica sări din candelabrul înfrunzit verde în poiana tainicei păduri. Târându-și coada lungă prin iarba mătăsoasă, ea se opri la picioarele echipate într-un soi de sandale ale lui O'Piatră. Înclinându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fac și eu pe mine de râs când îți zic. Dilitu’... L-au luat la secție, l-au mai bătut până a doua zi și-a ciripit tot. Nu l-au mai băgat la pușcărie... Murea de râs cică aia chemată să traducă. „De ce-ați intrat?” „Săru’ mâna lu’ matale, domniță, pentru copilașii bolnavi, uitați de Dumnezeu, că-i roade canceru’, mititeii... și nu se uită nimeni la ei, n-are nimeni inimă pentru ei...” „Și cum ai ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-și oprească sângele cu o mică pungă de piele, etui-ul pistolului său, un cetățean milos i-a întins niște foi albe ca să-și șteargă plaga. A fost singurul gest de compasiune ce i s-a arătat. Dimineața, un chirurg chemat să vadă maxilarul zdrobit al lui Robespierre i-a extras doi sau trei dinți și i-a înfășurat capul cu un bandaj. "E îmbrobodit ca o călugăriță", glumi cineva. Cu un ultim rest de demnitate, Robespierre și-a ridicat atunci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte vei fi pescar de oameni, te vei numi Petru și pe această piatră voi zidi biserică." "Saule, bate vântul a furtună în clepsidră, este vremea zidurilor crescute în inimă, înalță-te, sângele leagă cel mai trainic intențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să treacă înaintea oricărei prudențe dorința pe care o aveau de a-și revedea rudele, le-au invitat pe acestea din urmă să profite de ocazie. Dar, foarte curând, prizonierii ciumei înțeleseseră primejdia la care i-ar expune pe cei chemați și s-au resemnat să suporte despărțirea. În momentul cel mai grav al bolii, n-a fost văzut decât un caz în care sentimentele omenești au fost mai puternice decât teama unei morți în chinuri. Și n-a fost vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au de ce să se teamă, dar cei răi au dreptate să tremure. În imensa arie a universului flagelul implacabil va treiera grâul omenesc până ce paiele vor fi despărțite de bob. Și vor fi mai multe paie decât grăunțe, mai mulți chemați decât aleși, și această nenorocire n-a fost vrută de Dumnezeu. Prea multă vreme această lume s-a învoit cu răul, prea multă vreme s-a bizuit pe iertarea cerească. Era de ajuns căința, totul era permis. Și pentru căință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Epistola sobornicească a lui Iuda $1 1. Iuda, rob al lui Isus Hristos, și fratele lui Iacov, către cei chemați care sunt iubiți în Dumnezeu Tatăl, și păstrați pentru Isus Hristos: 2. îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite. 3. Prea iubiților, pe cînd căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obște, mam văzut silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
din cer afirmă Eminescu (Preot și filozof). În aceste versuri este exprimată esența originii și fenomenologiei creației poetice. Opera geniului este o stare de grație a conștiinței axiologice-martor. Astfel, a doua Facere a ființării se înfăptuiește tot de Natură prin intermediul chematului său poetul, artistul. Poezia este Teotihuacan-ul* sacru unde omul devine zeu. Dicteul este prepersonal, el este primit de conștiința transcendentală a unei misiuni cosmice. Prin geniul poetic, Spiritul Universal, Deus sive Natura, se află în creație continuă, în reesențializare neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spiritului, constând din deschidere absolută și înțelegere nemijlocită, unite cu enstatica ascultării unei insuflări, care se aude cu cea mai mare claritate și puritate de ton, neștiind de unde vine, dar despre care ai sentimentul că tu erai cel căutat, cel chemat să dai o nouă față lucrurilor, o nouă deschidere ontică. Este o transă, o bucurie inexprimabilă ce te vizitează, o stare de grație care te uimește prin lumina orbitoare și firescul, simplitatea cu care are loc miracolul. Este expresia supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
metaforizarea cuvintelor în vederea unei a treia ambiguități, cea dintre idealitatea himerică a imaginarului uman și o realitate bolnavă de destrămare. Dintre arte, poezia folosește prin excelență ambiguita-tea. Diversele înțelesuri coexistente deschid perspective felurite interactive, care se pot valoriza intre ele. Chemată să genereze semnificații proteiforme, lecturi multiple, ambiguitatea solicită imaginația cititorului în a descifra și, astfel, în a conferi o nouă viață poemului. Nu cunoaștem miezul lucrurilor, creăm noi o esență umană. Iar poezia ambiguă ne deschide șanse de a recrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
uman al perisabilității și al nesemnificativului. Împacă timpul eroziv cu veșnicia. La marii creatori ai diferitelor arte, dar mai ales în arta verbului, în poezie, există o conștiință superioară care îi impulsionează să creeze în numele acestei justiții de ordin poetic chemată să salveze viața transpunând-o într-o suprarealitate a frumosului, a sublimului Eliberarea radicală, posibilul suprem până la transposibil, adică dincolo de posibil și imposibil, o împlinește geniul, așa cum au recunoscut Kant și Eminescu, filozoful din Königsberg afirmând: "geniul însemnează a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de un program de instalare de la Institut și, Nu vreau sè te pierd, de-o sèptèmânè te aștept! Nu trebuie sè iau aceste cuvinte altfel decât așa cum au fost rostite, nu vrea sè mè piardè! Nu Matei a fost cel chemat și așteptat, ci informaticianul Matei, Bei o cafea? Da! Și parfumul ei se îndepèrteazè de la mine, strènutul meu izbèvitor zguduindu-mi toți creierii în cap, Sènètate! M-a prins ploaia asearè, îi explic, n-aveam umbrelè, A plouat toatè noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mânuiau aveau grijă de noi pe parcursul spectacolului în care îmi jucam rolul de elev sau de vagabond între gândurile vieții. Așa meditam când m-am urcat cu scrisoarea în tren. Pe care și acum o citesc, așteptând să fiu iar chemat, să mă întâlnesc cu toți ceilalți, marionete-vii sau marionete-moarte, privindu-ne filmul existenței proiectat de Magiștri. Care au scos măștile, lăsând să li se vadă fețele neschimbate de zecile, sutele, miile de zile scurse. Și privind imaginea unor albine zumzăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oamenii, într-un pat, la căldură, știind că mâine vei vedea răsăritul. E ultimul somn normal pentru o lungă perioadă de vreme, am spus cu voce scăzută. Mulțumesc, Alexandru! S-a întors pe călcâie și a dispărut din cadrul ușii. Cei chemați m-au găsit cu capul în palme, încercând să nu plâng. Ana stătea în spatele clasei, întinsă pe niște scaune, ascunsă de privirile celor veniți. Le-am explicat planul și mișcările noastre viitoare. Au fost de acord. Opiniile lui George nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]