4,544 matches
-
participării nu este umbrită de nimic, până și polițiștii acceptă familiaritatea cu presupuși turbulenți. Peste toți și toate domină spiritul pacifist, umanitatea și înțelegerea. Provocatori sunt doar vreo câțiva dintre artiști: The Who își distrug instrumentele, Jimi Hendrix dă foc chitarei... Astea nu scutură indiferența publicului, care nu-i deloc ignorant. Dovada? Reacția de exaltare generală indusă de Raga Bhimpalasi - piesa lui Ravi Shankar. Vă întrebați poate - ce-i cu iarba? SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Cu Silvestri, înainte Zvonit a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cu care lucrează muzicienii ca să obțină cel mai bun sunet cu putință. Altfel, se subînțelege, produce gunoi... Nu e cazul, evident, în reeditarea din 2003 a mo(nu)mentului Pompeii. Sunetul e bun, are vibranță, basul e clar (nu profund!), chitara mângâie cu reverberații zidurile părăginite, clapele hipnotizează, iar percuția, deși foarte gentilă și de multe ori moale, are limpezimea cristalină cerută de compozițiile astrale. Insul care a decis formatul audio sigur cunoaște a.b.c-ul, dar nu și restul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
The Who, geci cu franjuri lungi și ciucuri, un fluture metalic pe piept sau un scarabeu pe lănțișor, chitările rotindu-se ca moriștile, ba și cruci la gât, sindicaliștii ăștia deloc limpezi, tobele bubuind cu microfonul aruncat în aer și chitara ruptă-n bucăți pe scenă ori azvârlită publicului, tuleiele și baticurile de preerie, cămăși de cowboi și outsideri, fără machiaj, fără ruj, părinți care cred că ai lor copii vor merge în iad și adolescenți care cred că părinții lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
degajă în interviuri și-n concerte, invitațiile acceptate pe discurile colegilor sau la spectacolele altora mi se par dovezi ale unei generozități fără ipocrizie. Dar și altfel se vede firea bună a artistului, anume în felul cum cântă el la chitară: cald, luminos, plăcut, fără să fie leșios, fără asperități de rocker (gen Jimmy Page), fără subtilități de menestrel (gen Ritchie Blackmore). Sigur, nu e comparabil cu Hendrix, cu Steve Vai sau alt virtuoz al grifului. Pe Clapton nu-l asculți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
contemporaneitatea rockeristică prin astfel de opere. Oameni nu lipsiți de umor și poftă de glumă - a se vedea „bătălia“ cu avioanele (planoarele!) de hârtie dintre spectatori și instrumentiști, la jumătatea show-ului... La Mike Oldfield am admirat de la bun început chitara. Un sunet unic, nu interesează cum obținut, ce dă senzația de puritate, de lumini septentrionale, de pajiști pustii din Scoția, de ghețuri verzi din Islanda. Folosesc intenționat metafore și sintagme impresioniste, fiindcă orice termeni tehnici, de așa-numită critică de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
acesta un defect? N-aș zice. În fond, orice artist vrea să fie cât mai cunoscut. Cum să izbutească dacă nu făcând ocheade publicului vremii sale? Și chiar un disc recent - Light & Shade (2005) este o simbioză de tehno și chitară tipică Mike Oldfield, cu ritm vivace și riffuri ca de (pe) Reason, foarte plăcut urechii și, concomitent, absolut odorizant creierului! Ce pot spune mai mult? Despre lipsa inexplicabilă a coloanei sonore 5.1 pe Exposed, data viitoare. SCRISOARE PENTRU MELOMANI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
is becoming the Whole, și rock-n-rollul de întreținere, și yoga învățată la botul calului de străvezia generație flower-power, de la șira spinării pornește totul, Eart Light, Water, Wind and Fire, și Joe Cocker ca un paralitic transpirat mimând a fi o chitară cu What do I do în pantofi din steagul patriei, with a little help from my friends, would you believe in a love of a saint? Și au venit norii, vântul, ploaia, dar bărboșii și fetele tot n-au plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ain’t no time to wonder why, Whoopee we’re all gonna die silabisea pe înțelesul tuturor Country Joe McDonald. Da, a fost și rahat și halleluiah igienă, full of shit, trupuri curățindu-se în lac în timp ce Santana ajungea prin chitara electrică la un orgasm în toată regula, și Janis Joplin cu răgușeala ei nevrotică aproape căptușindu-i părul, wanna take it higher? Dormind pe pături, pe mese, pe capota mașinilor, pe iarbă, portable chemical toilets și vidanjorii maturi cu zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
început s-o scuture și să râdă, dar foarte, foarte tare, că mi-am pus mâinile la urechi să nu mai aud. Și m-am trezit. rockin’ by myself Ostromentul Dumitru UNGUREANU Când vărul Nicu mi-a interzis accesul la chitara lui, am fost extrem de supărat: nu mai puteam savura jocul cu pietricelele din cutia de rezonanță. L-am păcălit pe vărul Traian să mă lase să mă joc o parte din timpul cuvenit lui. Ne-a prins Nicu și ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
să mă joc o parte din timpul cuvenit lui. Ne-a prins Nicu și ne-a ars câte-o scatoalcă. Drept pentru care am refuzat să mai fim admiratorii & spectatorii săi. Plecând să-și susțină corijența, vărul a luat și chitara cu el. N-am mai văzut-o până la vacanța următoare. Am început și noi școala. Fiind în clase diferite, eu și Traian mergeam unul dimineața, altul după-amiaza, să sorbim lumina dintr-o școală cu lămpi de petrol, dușumele ciuruite și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
mergeam unul dimineața, altul după-amiaza, să sorbim lumina dintr-o școală cu lămpi de petrol, dușumele ciuruite și ziduri dinainte de 1907. În timpul liber, amândoi ne întreceam construind diferite chestii: tractoare, avioane, sfârleze... Așa mi-a venit ideea să fac o chitară? Fără tânjirea după a lui Nicu, sigur nu m-aș fi apucat de lucru. Dacă lipsa creează organul, trecerea chitarei prin mâinile mele poate să fi generat nevoia de-a mângâia rotunjimi feminine, fără să-mi smulgă cineva obiectul plăcerii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
1907. În timpul liber, amândoi ne întreceam construind diferite chestii: tractoare, avioane, sfârleze... Așa mi-a venit ideea să fac o chitară? Fără tânjirea după a lui Nicu, sigur nu m-aș fi apucat de lucru. Dacă lipsa creează organul, trecerea chitarei prin mâinile mele poate să fi generat nevoia de-a mângâia rotunjimi feminine, fără să-mi smulgă cineva obiectul plăcerii. Cazuistică demnă de-o disertație psihanalitică! Să-mi fie cumpărată o chitară, așa cum peste ani aveam să-i cumpăr eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
apucat de lucru. Dacă lipsa creează organul, trecerea chitarei prin mâinile mele poate să fi generat nevoia de-a mângâia rotunjimi feminine, fără să-mi smulgă cineva obiectul plăcerii. Cazuistică demnă de-o disertație psihanalitică! Să-mi fie cumpărată o chitară, așa cum peste ani aveam să-i cumpăr eu (degeaba) fiului meu, era exclus. Tata avea intenții educative precise, și nu ezita să le aplice folosind o curea îngustă, secționată dintr-un cauciuc de bandă transportoare a pietrișului în balastiera unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
din vechea pădure. Acolo am petrecut multe zile și nopți frumoase, nu le uit niciodată. Am ales o scândură potrivită, cu o față semirotundă. Cu un creion chimic am desenat forma din memorie. Fiindcă blana nu era foarte lată, corpul chitarei a ieșit cam alungit. Fierăstrăul folosit era destul de mare, cu dinți zâmbați; mi-a slujit doar la decupaj brut. Am întrebuințat o cuțitoaie, o pilă cu zimți numită rașpel, un ciob (sau mai multe) de sticlă spartă, șmirghel. În final
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
întrebuințat o cuțitoaie, o pilă cu zimți numită rașpel, un ciob (sau mai multe) de sticlă spartă, șmirghel. În final, după vreo trei dimineți de buchiseală, am finisat ceva ce putea fi utilizat ca... Vă dați seama, nu pot scrie „chitară“, comit cacofonie și spun o minciună! Griful ieșise cam butucănos și anevoie de cuprins în mână. N-am îndrăznit să-l mai subțiez, deoarece se putea rupe sau crăpa. Pentru corzi am folosit sârmă de nichelină. Ca să le întind și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Să stea, am lipit-o cu clei. Doză electromagnetică n-am pus, n-aveam de unde și nici nu-i descifrasem principiul de funcționare ca să fac una. Nici cutie de rezonanță n-am atașat, în mod programatic. Dacă aș fi reprodus chitara știută, cum să-l fac praf pe Traian? Încă mai păstrez în memorie sunetul subțire scos de ciudățenie. Încă n-am uitat figura uimită a lui Traian, când m-a văzut cu chestia agățată de gât și sprijinită pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
am uitat figura uimită a lui Traian, când m-a văzut cu chestia agățată de gât și sprijinită pe genunchi. Încă mai râd, el și Nicu, de mine, amintindu-și ostromentul. Iar eu acum realizez că, făcându-mi singur propria chitară, eram un punker, nu un rocker, cum vă imaginați... De ce, dacă n-ați ghicit, voi povesti altădată. VERBA WOLANd Orășelul chitărilor Ruxandra CESEREANU Orășelul Tomato din Statele Unite este spațiul unde sunt adăpostite cele mai multe chitări pe metru pătrat. Dar, vai, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
De ce, dacă n-ați ghicit, voi povesti altădată. VERBA WOLANd Orășelul chitărilor Ruxandra CESEREANU Orășelul Tomato din Statele Unite este spațiul unde sunt adăpostite cele mai multe chitări pe metru pătrat. Dar, vai, să nu se creadă că toată lumea din orășel are o chitară în mărime naturală atârnată pe perete. Nicidecum. Pur și simplu, un John Doe, așa cum există în fiecare oraș american (și nu numai) a inventat într-o zi tradiția unor chitări minuscule sculptate din lemn de nuc sau din lemn de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
simplu, un John Doe, așa cum există în fiecare oraș american (și nu numai) a inventat într-o zi tradiția unor chitări minuscule sculptate din lemn de nuc sau din lemn de cireș și expuse în veranda locuitorilor din Tomato. Dar chitara cu pricina, prima - vreau să spun -, nu a rămas solitară. De câte ori cineva se plictisea, sculpta o chitară pitică de atârnat în verandă, precum prinzătorii de vis (cu pene), acele obiecte dreamcatcher care astăzi se vând peste tot în lume, oriunde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
zi tradiția unor chitări minuscule sculptate din lemn de nuc sau din lemn de cireș și expuse în veranda locuitorilor din Tomato. Dar chitara cu pricina, prima - vreau să spun -, nu a rămas solitară. De câte ori cineva se plictisea, sculpta o chitară pitică de atârnat în verandă, precum prinzătorii de vis (cu pene), acele obiecte dreamcatcher care astăzi se vând peste tot în lume, oriunde te-ai duce, de parcă vrăjitorii de bâlci ar fi ajuns la apogeul carierei lor. Așa ca în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
antrenori de dans, toate la scenă deschisă. Fiind aproape de restaurantul-grădină unde luam masa și auzind glasul superb al unei tinere chinezoaice, m-am dus pentru câteva minute să asist la spectacol. Era o puștoaică de 13-14 ani acompaniată de o chitară și audiată de turiști, care au aplaudat-o îndelung. Îmbujorată la față, la final a făcut plecăciuni 116 repetate de mulțumire celor care i-au apreciat meritele, apoi a fugit la mama ei, care o aștepta în mulțime. După ea
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
negreșit oripilați de funcționară ar ajunge la 2.400. Deja vorbim de o mică armată de oameni indignați. Părerea mea e că funcționarele ar trebui să se gândească bine înainte să-și dea cu ojă la serviciu. United Airlines distruge chitare Dacă se mai întâmplă să ai și talent la muzică, să spunem, poți face și un cântec despre experiența respectivă, așa cum a făcut canadianul Dave Carroll. Cântăreț într-o trupă anonimă, Carroll se afla, împreună cu colegii săi, pe 31 martie
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
trupă anonimă, Carroll se afla, împreună cu colegii săi, pe 31 martie 2008, într-un avion al companiei United Airlines care tocmai aterizase la Chicago, când o femeie de lângă el a exclamat: „Vai de mine, ia uite cum aruncă ăia cu chitarele!“. Basistul formației s-a uitat pe geam și a văzut cum instrumentele trupei erau aruncate fără nici un fel de grijă, în loc să fie tratate ca niște obiecte fragile. Carroll a încercat să reclame incidentul chiar în avion și la aeroport, imediat
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
încercat să reclame incidentul chiar în avion și la aeroport, imediat după debarcare, dar nu l-a băgat nimeni în seamă. Pe banda de bagaje, cutia arăta OK. La hotel însă, odată scoasă din cutie, a fost evident că respectiva chitară, un Taylor în valoare de 3.500 de dolari, fusese distrusă. A urmat o epopee ce a durat mai bine de nouă luni, în care Carroll a încercat, prin telefoane și e-mailuri, să-și recupereze paguba. Într-un final
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
fi să adune un milion de vizionări într-un an. A strâns o echipă de voluntari pentru realizarea celor trei clipuri.131 Iar pe 6 iulie 2009 a încărcat pe YouTube prima piesă, intitulată United Breaks Guitars (United Airlines distruge chitare). Versurile, pe muzică country, povesteau fidel cum cei de la United i-au distrus chitara și au refuzat să-i ofere vreo compensație. Costurile de producție pentru primul clip au fost de 150 de dolari.132 După o zi, clipul adunase
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]