2,171 matches
-
Tânărul nostru cineast a intrat în curtea celor admirați, dar și invidiați, pentu că, așa cum spunea Thierry Frémaux în prezentarea sa dinaintea proiecției, „România devenit o prezență clasică pe Croazetă". Cineva îmi povestea; dar nu pot să bag mâna în foc, cum că
CANNES 2016. O după amiază de câine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101148_a_102440]
-
morți suspecte, în care un nou venit poate dispărea fără urmă. Anxietatea plutește la tot pasul. Nopțile cer noului proprietar să stea de veghe, zilele - să încerce a dezlega misterul puținilor oameni care i se arată în cale. În caietul-program, cineastul insistă asupra obsesiei sale de a înțelege zonele de umbră ale naturii umane. „Eroii din filmul Câini au pentu mine o anume particularitate. Ei știu că natura lor profundă este coruptă și nu pot face nimic pentru a îndrepta ceva
CANNES 2016. O după amiază de câine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101148_a_102440]
-
sunt în adâncul lor. Filmul este poveste a trei bărbați care, în ciuda aparențeor, se aseamănă enorm. Nu fac decât să se înfrunte între ei. Adevărata bătălie este cea pe care o duc cu ei înșiși. Chiar dacă dacă aceste afirmații ale cineastului sunt oarecum cețoase, construcția de pe ecran transmite sentimentul neliniștii, al primejdiei. Și nu este neapărată nevoie de pigmentul recoltat de la un Tarantino sau de la frații Coen în, de altfel, foarte buna secvență a examinării minuțioase a piciorului mortului din eleșteu
CANNES 2016. O după amiază de câine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101148_a_102440]
-
nu tocmai amabil, comunicându-i autoarei prostul calcul de a veni la Cannes cu un astfel de film. Festivalul ne-a răsplătit chiar în aceeași zi cu Loving, o poveste inspirată dintr-un caz adevărat, de la sfârșitul anilor 50, căruia cineastul american Jeff Nichols i-a lăsat intactă emoția umană, fără a uita referințele sociale. Un muncitor alb și o metisă, Richard și Mildred, nu s-au putut căsători în statul segregaționist Virginia. Au ales Washingtonul, dar curând actul lor oficial
Cannes 2016. Casă, draga mea casă by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101143_a_102435]
-
câteva clipe am râs cu poftă, lucru mai rar la Cannes, unde comediile sunt specie rară. De aceea ne-a mirat cum nu se poate mai mult, pe cei care îl pierdusem din vedere pe Bruno Dumont, neașteptata reîntîlnire cu cineastul francez. Îl știam ca pe un artist radical, auster, al pulsiunilor mistice, premiat ca atare în anii trecuți: L, Humanité în1999, Flandres peste șapte ani. Sunt convinsă că, în cazul filmului de față, unele dintre aceste cuvinte au fost plasate
Cannes 2016. România văzută de la balconul hotelului Radisson by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101152_a_102444]
-
plus de timp consumat. Secțiunea paralelă La quinzaine des realisateurs, al cărei sediu se învecinează cu hotelul Carlton, a fost nevoită să-și reducă numărul de vizionări cu 17 ore, ceea ce înseamnă chiar o pagubă. Mă gândesc dacă Woody Allen, cineastul spăimos, nevrotic, nu se va speria, când va constata unde a nimerit. Noroc că s-a îndrăgostit de Cannes, din moment ce a fost aici de 12 ori cu filmele sale (niciodată în competiție, a refuzat întotdeauna), dintre care trei au inaugurat
Cannes 2016. Un oraș sub supraveghere by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101163_a_102455]
-
decât câteva în diferite reluări tv, pentru ca, așa cum anunțăm, Woody Allen, cel care a dat startul oficial al lansării celei de a 69-a ediții a festivalului, a avut un concurent în Criști Puiu. La doi pasi, la aceeași oră, cineastul nostru inaugura competiția cu proiecția pentru presa a filmului sau Sieranevada. Deși criticii, în general, nu țin să asiste, neapărat, la showul de gală, o mică emoție tot ne-a încercat, gândindu-ne dacă sală Debussy va fi plină ochi
Cannes 2016. Cristi Puiu a deschis în forță competiția by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101157_a_102449]
-
mult iubite, Paris, Romă, Barcelona, Allen se întoarce la marea lui dragoste, NewYorkul, filmat acum în lumini fantasmatice de marele director de fotografie Vittorio Storaro, pentru prima oara colaborator. Eroul din Cafe Society (Jesse Eisenberg), un posibil alter ego al cineastului în tinerețe, încearcă o carieră în Hollywoodul anilor 30, când, daca nu erai tot timpul cu numele starurilor pe buze ( Mă așteaptă Ginger Rogers, l-ai văzut pe Gary Cooper, cunoști vila lui Robert Taylor? erai nimeni. Dezamăgit în toate
Cannes 2016. Cristi Puiu a deschis în forță competiția by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101157_a_102449]
-
mulți ani, nu s-a mai bucurat de luxul hotelului Ritz, sediul fiind acum cinematograful UGC Normandie de pe Champs Elysées, un coleg fancez mi-a spus, » Sper că voi, românii, veți fii foarte mulțumiți ». Și chiar am avut de ce. Doi cineaști în competiție, o astfel de performanță o au, de obicei, doar țări precum Italia, Anglia, uneori chiar SUA nu trec de acest număr. Thierry Frémaux a ținut, de altfel, să sublinieze, când a venit rândul lui Criști Puiu cu Sieranevada
CANNES 2016. Cronica unei selecții (aproape) bănuite by Corespondență din Paris de la Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101220_a_102512]
-
fiecare an aproximativ cele mai bune 10 proiecte regionale de filme de ficțiune de lung metraj, oferindu-se, de asemenea, oaspeților festivalului o oportunitate deosebită de a se întâlni cu cei din industria regională de film, cu accent pe tinerii cineaști, producători și regizori, care își prezintă cele mai recente proiecte, producții și lucrări în curs de desfășurare, ceea ce face CineLink unul dintre cele mai importante piețe internaționale pentru noile producții din Europa de Sud-Est. Lansat în 2007, în cooperare cu
Festivalul de Film de la Sarajevo () [Corola-website/Science/336059_a_337388]
-
organizat anual, în luna iulie, la Karlovy Vary (Carlsbad), Republica Cehă. Festivalul de la Karlovy Vary este unul dintre cele mai vechi din lume și a devenit evenimentul principal al industriei de film din Europa Centrală și de Est. Visul multor cineaști entuziaști de dinainte de război s-a materializat în 1946, când un festival necompetițional de filme din șapte țări a avut loc în Mariánské Lázně și Karlovy Vary. El a fost destinat să prezinte în special filmele industriei de film recent
Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary () [Corola-website/Science/336074_a_337403]
-
de-al Doilea Război Mondial. După război, Oficiul Președintelui Cehoslovaciei a cumpărat casele de la ultimii proprietari, iar strada a fost restaurată sub îndrumarea arhitectului Pavel Janák până în anul 1955. Ideea văruirii fațadelor în culori diferite i-a aparținut pictorului și cineastului Jiří Trnka. Strada a trecut începând din mai 2010 printr-o lucrare amplă de restaurare. Această lucrare a permis deschiderea unei expoziții dedicate istoriei sale din perioada 1600-1956. Strada de aur a fost deschisă din nou pentru public la 1
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
Zilele Cinematografice ale Cartaginei, în 1976, premiul special al juriului la Festivalul Internațional de Film de la Locarno în același an, și este nominalizat la Festivalul de la Cannes în 1978 la categoria Un Certain Regard. Filmul documentar tunisian îi este datorat cineaștilor precum Mahmoud Ben Mahmoud, Nouri Bouzid, Elyes Baccar, Ibrahim Letaief, Nadia el Fani, Ridha Béhi, Mohamed Zran, Nejib Ben Azouz, Hichem Ben Ammar, Anis Lassoued, Abdellatif Ben Ammar, și tinerilor cineaști care consideră deosebit de importantă ilustrarea realităților tunisiene. reînvie acest
Cinematografia tunisiană () [Corola-website/Science/336254_a_337583]
-
Un Certain Regard. Filmul documentar tunisian îi este datorat cineaștilor precum Mahmoud Ben Mahmoud, Nouri Bouzid, Elyes Baccar, Ibrahim Letaief, Nadia el Fani, Ridha Béhi, Mohamed Zran, Nejib Ben Azouz, Hichem Ben Ammar, Anis Lassoued, Abdellatif Ben Ammar, și tinerilor cineaști care consideră deosebit de importantă ilustrarea realităților tunisiene. reînvie acest gen la sfârșitul anilor 1990, fiind abordat cu sfială în primii ani de cinematografie. Festivalul Internațional de Film Documentar "Doc à Tunis" a cărui primă ediție a avut loc între 5-9
Cinematografia tunisiană () [Corola-website/Science/336254_a_337583]
-
ideea unui «bine» general, vag, ceea ce-l duce la însingurare, la dramă. Lumea nu se poate schimba! Această idee trebuie să fie concluzia filmului. Iar conflictul principal: Comșa - lumea înconjurătoare”. Într-un miniinterviu publicat în august 1985 în revista "Cinema", cineastul își afirma dorința de a crea o operă de sine stătătoare, care să extragă din carte idei, situații și personaje și să le retopească pe plan cinematografic, păstrând doar spiritul operei literare. Realizarea filmului a fost foarte dificilă după cum își
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pentru rolurile Sergentul Șaptefrați din "Noi, cei din linia întîi" și Gică Hau-Hau din "Domnișoara Aurica") și premiul pentru coloană sonoră (Tiberiu Borcoman). Aprecierile critice la adresa filmului au fost în mare parte pozitive. Actorul Ion Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”, evidențiind calitățile regizorului: acuratețea muncii, capacitatea de sinteză cinematografică și stilul artistic. Ecranizarea valorifică vizual drama generației pierdute după Primul Război
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pe atât de rafinată”, evidențiind calitățile regizorului: acuratețea muncii, capacitatea de sinteză cinematografică și stilul artistic. Ecranizarea valorifică vizual drama generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază deruta personajului principal. Cineastul nu face apologia eroismului, ci dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică a bombardării cimitirelor și a căderii combatanților peste osemintele dezgropate de explozii. Drama interioară (căderea psihologică urmată de criza de identitate) a lui Radu Comșa este descrisă cu
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Lumea nu se poate schimba! Această idee trebuie să fie concluzia filmului. Iar conflictul principal: Comșa - lumea înconjurătoare. De la aceste premise cred că trebuie să duc mai departe materia filmului”. Într-un miniinterviu publicat în august 1985 în revistă "Cinema", cineastul își afirmă dorința de a crea o operă de sine stătătoare, care să extragă din carte idei, situații și personaje și să le retopească pe plan cinematografic, păstrând doar spiritul operei literare. Realizarea filmului a fost dificilă după cum își notă
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
pentru rolurile Sergentul Șaptefrați din "Noi, cei din linia întîi" și Gică Hau-Hau din "Domnișoara Aurica") și premiul pentru coloana sonoră (Tiberiu Borcoman). Aprecierile critice la adresa filmului au fost în mare parte pozitive. Actorul Ion Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”, realizat de „un regizor de foarte mare acuratețe, un intelectual autentic, cu capacitate de sinteză cinematografică formidabilă, (...) acuratețe și stil”. Ecranizarea
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
de foarte mare acuratețe, un intelectual autentic, cu capacitate de sinteză cinematografică formidabilă, (...) acuratețe și stil”. Ecranizarea valorifica vizual dramă generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază deruta personajului principal. Cineastul nu face apologia eroismului, ci dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică a bombardării cimitirelor și a căderii combatanților peste osemintele dezgropate de explozii. Dramă interioară (căderea psihologică urmată de criză de identitate) a lui Radu Comșa este descrisă cu
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
în SUA și este rugat să furnizeze informații în legătură cu cartelul Cali. Serialul a fost anunțat în aprilie 2014, printr-un parteneriat între Netflix și rețeaua spaniolă Telemundo. Serialul a fost scris, în mare parte, de Chris Brancato și regizat de cineastul brazilian José Padilha, care a mai regizat și filmele de succes "Elite Squad" (2007) și din 2010, ultimul dintre ele devenind cel mai profitabil film din toate timpurile în Brazilia. Naratorul a ales acest intro pentru "" deoarece: "Realismul magic este
Narcos () [Corola-website/Science/336770_a_338099]
-
Victoria Cociaș-Șerban (Amalia Mazu), Cornel Scripcaru (căpitanul Cataramă), Valentin Popescu (hingherul) ș.a. Filmul are o durată de 99 de minute și a avut premiera la 19 iunie 1989. Filmul "Noiembrie, ultimul bal" a obținut în 1989 patru premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): premiul pentru interpretare rol principal masculin (Ștefan Iordache, pentru rolurile Șerban Saru-Sinești din "Cei care plătesc cu viața" și Lai Cantacuzin din "Noiembrie, ultimul bal"), premiul pentru imagine (Călin Ghibu), premiul pentru coloana sonoră (Sotir Caragața) și
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
care a fost acceptat la Festivalul de la Cannes 2002, în cadrul selecției "Quinzaine des Réalisateurs" (titlul din concurs fiind "Stuff and Dough"), a fost mai apoi considerat că filmul care a declanșat mișcarea "Noului val din filmul românesc". Gala Premiilor Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) reprezintă aprecierea juriului desemnat de UCIN pentru cele mai importante realizări cinematografice și de televiziune ale anului precedent. Premiul UCIN 2013 pentru interpretare feminină într-un film din 2012 a fost acordat Ioanei Floră pentru rolul său
Ioana Flora () [Corola-website/Science/337391_a_338720]
-
Umbrele strămoșilor uitați (în ) este un film sovietic din 1965 regizat de cineastul Serghei Paradjanov după nuvela clasică a scriitorului ucrainean Mihailo Koțiubinski. Acest film a fost prima operă cinematografică majoră a lui Paradjanov și i-a adus o recunoaștere internațională pentru utilizarea bogată a costumelor și culorilor. Filmul realizează, de asemenea, o
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]
-
un număr de aproximativ 8,5 milioane de spectatori. La momentul lansării sale, stilul filmului a contrastat cu producțiile cinematografice sovietice realist socialiste. Paradjanov a refuzat să refacă filmul, iar din acest motiv a fost trecut pe lista neagră a cineaștilor sovietici supuși unei cenzuri drastice. "Umbrele strămoșilor uitați" a fost considerat încă de la momentul premierei sale drept o capodoperă a cinematografiei sovietice, de valoarea celor produse de Serghei Eisenstein și Olexandr Dovjenko. Criticii de film au remarcat faptul că filmul
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]