2,402 matches
-
a potoli cumplita sete de adevăr, acesta este tânărul Kazantzakis. În el se ciocnesc violent teoriile. Evoluționismul minează grav creaționismul, desțelenind liniștea copilăriei. Liceanul, răscolit că ar putea fi urmașul unei maimuțe, dă fuga la profesorul de fizică spre izbăvire. Cinic, profesorul îl izgonește să caute adevărul pe cont propriu. Și el se aruncă în studiu, se închide în camera lui sperând să cearnă prin sita cărții, adevărul de contrariul său. Apoi, deznădăjduit, o rupe cu cercetarea și se aruncă în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a subliniat, cu discreție, tocmai acest fenomen regretabil. Exacte și pătrunzătoare sunt, în esență, și observațiile lui Constantin Dumitrescu despre aparatul cultural al acestei culturi totalitare, a treia sa notă fundamentală. A fost o adevărată mașină a propagandei oficiale, depersonalizată, cinică și amorală. Un amestec de servilism și frazeologie, de complexe și iresponsabilitate, de insuficiență și vid intelectual au constituit trăsătura de bază. Am cunoscut-o cu toții. A fost expresia cea mai caracteristică a omului nou în cultură, instrumentul cel mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
români au trăit-o sub Ceaușescu, într-o formă sau alta, din plin. Cine poate deci arunca cu piatra? Mulți dintre noi s-au regăsit, fie și cu mare tristețe, într-o confesiune de tip Noica. După unii, mai curând cinică, după alții dimpotrivă, de o supremă înțelepciune. Dar extrem de puțini o recunosc pe față. Iată, totuși, spre meritul său, o mărturie recentă a poetului Mihai Ursachi, care a făcut și rezistență, s-a exilat etc. El declară într-un interviu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în sensul mitului ireversibil. Ea deține încă puterea de fapt, convinsă că o merită, fiindcă, deși nu mai este o, vai ! în... sensul istoriei, o spune totuși pe față: j'y suis, j'y reste (Sunt și rămân la putere). Cinic, definitiv și cu toată vitalitatea și tenacitatea unei clase tinere. Fiindcă ea este perfect conștientă și de forța și de interesele sale. Ea nu poate concepe alternanța puterii, reversibilitatea, deoarece pentru ea este o chestiune crucială, de supraviețuire, de viață
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
definitiv. Ea dă dovadă, în continuare, de energie și vitalitate și prin aceea că este perfect capabilă să-și refacă structurile, să acționeze ca și cum, în realitate, nimic esențial nu s-a schimbat în România. Și, în acest mod, brutal și cinic, se comportă noua clasă și în Rusia și în toate ț ările foste comuniste. Peste tot apar și uneori preiau chiar și puterea partide neo comuniste-naționaliste, care sunt expresia directă a acestei noi clase. Ea este garantul stabilității și ireversibilității
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
reușit și unde el se menține, aparent paradoxal și nu fără o anume abilitate, încă la putere. Cum a fost și este posibil o astfel de situație ni se demonstrează în termeni la fel de limpezi. Aparent, politologia este, în felul său, cinică. într-adevăr, chiar cinică. Dar nu mai puțin obiectivă și exactă. Mai întâi este vorba de raportul de forțe dintre cele două Românii. Această dialectică explică de fapt întreaga istorie a României moderne, cel puțin de la 1848 încoace. Altfel spus
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se menține, aparent paradoxal și nu fără o anume abilitate, încă la putere. Cum a fost și este posibil o astfel de situație ni se demonstrează în termeni la fel de limpezi. Aparent, politologia este, în felul său, cinică. într-adevăr, chiar cinică. Dar nu mai puțin obiectivă și exactă. Mai întâi este vorba de raportul de forțe dintre cele două Românii. Această dialectică explică de fapt întreaga istorie a României moderne, cel puțin de la 1848 încoace. Altfel spus, România veche, cea dinainte de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
șef de revistă, director de editură, șef al Inspectoratului de cultură etc.), aceste note tipice se agravează. Cei ce l-au cunoscut, obligați, într-un fel sau altul, să lucreze cu el, nu vor uita niciodată amestecul specific de carierism cinic și parvenitism insolent, al unui astfel de personaj, abilitatea de a stoarce din poziția sa oficială (de regulă el era deputat, adesea chiar membru în C.C.) toate avantajele posibile: spații locative avantajoase și abuzive, plecări oficiale, dese, în străinătate, ediții
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
scoate, în sfârșit, în evidență, prin contrast și, mai ales, printr-un fenomen specific de izolare și respingere, și un al treilea tip cultural, larg majoritar în faza actuală. Este categoria, dominantă, a conformistului depersonalizat, indiferentului civic, egoist și adesea cinic. Adaptat și adaptabil, el este organic legat de structurile culturale oficiale anterioare lui 1989. Fără dislocarea, dispariția, sau cel puțin reducerea influenței sale, progresele sunt inimaginabile. Nu se poate spune, totuși, că, în toate cazurile, acest personaj nu are, măcar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
creat de dispariția treptată a Imperiului otoman din Europa”, în timp ce lordul Morley credea că este vorba de “Triunghiul complicat, înșelător și întrețesut de interese conflictuale, popoare rivale și credințe antagonice, care se ascunde sub numele simplist de chestiune orientală”. Mai cinic, Disraeli credea că “Chestiunea orientală nu este condiția câtorva milioane de supuși ai Porții. [Ea reprezintă problema] împărțirii Imperiului otomanilor”. Pentru istoricul rus Soloviov, chestiunea orientală era doar „un moment din lupta seculară dintre Asia și Europa”. Dimpotrivă, unul dintre
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sa de putere în raport cu nomazii ar explica percepția difuză a amenințării. "Paranoia și puterea fac casă bună", își zise îngrijorat. Dar respinse grabnic autosugestia, căci doar ținea în mână evidența irefutabilă a fraudei. Reciti mesajul. " ... cu materiale proprii" - ce tupeu cinic! Sau cine știe cât de disperat să se ascundă de un sine persecutor într-o atare denegație dezgustător de grosolană... Dacă recursul la minciună ți-e indispensabil, atunci fă măcar un efort de credibilizare a gogoriței din respect pentru destinatar!" se indignă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sensurilor se realizează la nivelul definiției de dicționar, printr-o cunoaștere de detaliu a filozofiei grecești: "denumire generică dată de unele școli filozofice grecești întemeiate de discipoli ai lui Socrate: 1) Școala megarică, întemeiată de Euclid din Megara; 2) Școala cinică, întemeiată de Antistene; 3) Școala cirenaică, întemeiată de Aristip din Cirene și 4) Școala din Elis și Eretria, întemeiată de Fedon din Elis" (Dicționar de filozofie, 1978: 653) Abstractele numărabile conferă termenilor un grad deosebit de transparență a sensului: acțiune, calitate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
are și obligații morale? Fapt e că În textele sale de psihologie elogiază acțiunea, trăirea, plăcerea „ca bază a acțiunii etice”: fac bine pentru a-mi procura o plăcere! În Psihologie și vieață (1938) e mai mult decât lucid, e cinic: Înțelegerea altuia e un Început de justificare și trebuie contabilizată la sectorul slăbiciuni, iar reprezentarea adversarului În lupta vieții e o adevărată dezarmare. Explicații, justificări, dar acuzația de felonie rămâne, ca un stigmat. Am auzit adesea În lumea universitară istorii
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
astfel dominată, pînă în 1760, de doi oameni politici, Robert Walpole și William Pitt. Robert Walpole devine, în 1721, Prim Lord al Trezoreriei și Cancelar (ministru) al Finanțelor. Originar din mica nobilime de provincie (gentry), acest om pragmatic, prudent și cinic, reușește să păstreze puterea timp de douăzeci de ani, conducînd Parlamentul prin intermediul corupției. Cît despre William Pitt, el devine ministrul Afacerilor externe în 1756, în ciuda faptului că regele George al II-lea nu-1 prea simpatizează. El își creează o autoritate
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
i ceilal?i trebuie s? ?în? �n permanen?? distan?a �ntre o identitate social? �virtual?� (imputat?) ?i una �real?� pentru a masca un stigmat virtual sau unul real (1963 a). Aceste procese de interac?iune fă?? �n fă?? relev? caracterul cinic al actorilor că ?i alienarea lor, ceea ce le interzice autenticitatea ?i spontaneitatea (1967) � o viziune pesimist? care traduce, poate, criza concep?iei liberale asupra societ??îi �n anii ?aizeci [1:233]. Acest cadru de analiz? se aplic? institu?iilor sociale
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
stat care își exersează până la leșin doar darul vorbirii, lăsându-și darul gândirii pradă abstinenței totale, poate deveni un motiv de jale patriotică. Nu se aștepta nimeni ca dl Băsescu să se dovedească o trestie gânditoare, dar ipostaza de bâtă cinică prezintă multe riscuri. Spectrul unui alt „tătuc” trebuie să-i pună pe gânduri pe cei aflați de atâta vreme în așteptarea democrației. Ceilalți - inclusiv distinși analiști politici - pot dormi liniștiți. Ca și altădată, vor acuza viforos când va fi prea
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
dreptate. Nu mă credeți? Ascultați ce spune rockerul Frank Zappa: „Comunismul nu ține, fiindcă oamenilor le place să aibă”. „Comunismul nu este dragoste. Comunismul este un ciocan pe care noi îl folosim ca să ne zdrobim inamicul”, tună Mao Tze-tung. E cinic, dar, în același timp, are dreptate. „Chiar nu văd comunismul drept ceva rău”, gândește profund Whoopi Goldberg. Și ea este cinică, dar nu are dreptate. Specialitatea Hollywood-ului este ficțiunea nu realitatea. „Pentru noi, în Rusia, comunismul este un câine mort
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
este dragoste. Comunismul este un ciocan pe care noi îl folosim ca să ne zdrobim inamicul”, tună Mao Tze-tung. E cinic, dar, în același timp, are dreptate. „Chiar nu văd comunismul drept ceva rău”, gândește profund Whoopi Goldberg. Și ea este cinică, dar nu are dreptate. Specialitatea Hollywood-ului este ficțiunea nu realitatea. „Pentru noi, în Rusia, comunismul este un câine mort. Pentru mulți oameni în Occident, comunismul este încă un leu viu”, scrie Alexander Soljenițân. Are dreptate. „De cine să-ți fie
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
lipsa de încredere se extinde și asupra propriilor lor capabilități de a întreprinde schimbări pozitive. Întrebat de un jurnalist autohton ce a remarcat în mod deosebit în România, unul din foștii președinți ai Camerei de Comerț FrancoRomâne răspundea: cea mai cinică percepție a unui popor despre el însuși. Anemizarea spiritului comunitar, în general vorbind, a fost stimulată și de dezvoltarea tehnologiei de comunicație (mobil, e-mail, rețele de socializare). Este mai facil, mai comod și de mai mare eficiență și satisfacție personală
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
simbol al Americii și ieșea cu mulți băieți. Lucrurile se complică și mai mult pentru Nadia când face cunoștință, cu prilejul acelei celebre manifestații din mai 1952 împotriva generalului Ridway, cu un fotograf de la Paris-Match, Stef (Lambert Wilson). Blazat și cinic, acesta nu șovăie s-o lase să fie încolțită de polițiști într-o fundătură și bătută măr, iar apoi să facă fotografii cu ea, plină de sânge și de noroi, pentru revista la care lucrează. Cu toate acestea, cei doi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
știuseră să-și țină "promisiunile de viitor". Cel dintâi dintre curtezanii săi, Georges, se sinucisese la 24 de ani, din dragoste pentru ea. Cel de-al doilea, Pierre jucat de Louis Jouvet devenise, tocmai el, care iubea nespus poezia, patronul cinic și veros al unui club de dans, fiind pe deasupra și proxenet. Altul, François jucat de Raimu fusese nevoit să-și coboare mult așteptările. El, care se visa președinte al Republicii, nu ajunsese decât primarul unui târg prăpădit. Tot el, care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tot ce-i cădea în mână. Ziua, noaptea, sănătos, bolnav, Pogor citea”. Apoi continuă „Cu mersul mărunt și săltător, cu mâinile în buzunar, zâmbet malițios, privire piezișă, barbișon mefistofelic și pălărie pusă veșnic strâmb... Chip de epigramist veninos și ștrengar cinic...A admirat mai mult belșugul gândirii decât finețile ei...a cerut literaturii linii precise și frază largă, nu observații migăloase, icoane viu colorate, și nu cizelare măruntă”. Iubea femeile, dar a scris un singur aforism pe care l-a publicat
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Tezeu. Trage dia lui Sofocle ilustrează realizarea integrală a voinței divine, consemnată de cor : Nimic din ce zeii/ au vrut nu rămâne zadarnic/ Mereu se-mplinește-a lor vrere. În schimb, Oedip salvat este o dramă a răzvrătirii împotriva zeităților cinice, mereu înclinate să-și bată joc de oameni. De data aceasta, oracolul anunță nu izbăvirea, ci damnarea veșnică a lui Oedip : fugarului i se cere să săvârșească o nouă crimă împotriva unui necunoscut, drept condiție a dezvăluirii drumului spre Kolonos
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-l audă ciripind, dar defel dornici să asculte cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de vază ai timpului sunt alcătuite aproape exclusiv din pasaje împrumutate din opera lui Diogenes Laertios. Astfel, filosoful cinic calcă pe trufia lui Platon cu altă trufie, după cum remarcă interlocutorul lui (IV 26) ; apare cu un cocoș jumulit în fața celor cărora elevul lui Socrate le arăta că omul e un animal biped, dar fără pene (VI 40) ; se întreabă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nimeni, un om-câine, un câine-vagabond, o făptură între cer și pământ (p. 123). Organizarea sugerată de Pasiphon ar presupune adunarea și unirea oamenilor, ceea ce ar anihila libertatea individuală : dacă nu mai suntem singuri, nu mai suntem liberi (p. 123). Filosoful cinic vede în izolare unica soluție viabilă, așa că le recomandă tinerilor - cu o formulă apropiată de o lozincă a opozanților războiului din Vietnam - să caute fericirea personală și iubirea în locul conflictelor pentru putere : Lupta și celelalte înseamnă ură, moarte, alte războaie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]