2,546 matches
-
Poftim. — Mulțumesc. Aprinseră țigările la aceeași flacără și capetele li se apropiară, fumul intrîndu-le În ochi. Fără să se gîndească, degetele lui Helen atinseră mîna Juliei. — Ai degetele zgîriate, zise ea. Julia se uită. — Și ce dacă? Probabil că de la cioburile de sticlă. Își duse buricele degetelor la gură și le supse. A trebuit să cobor prin oberlihtul unei case azi-dimineață. — Doamne ferește! spuse Helen. Ca Oliver Twist. — Da, la fel. Dar nu-i ilegal? Așa s-ar zice. Dar avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și tata. Dacă o casă e goală și nu putem face rost de chei, avem voie să intrăm cum putem. E o treabă murdară, nici pe departe atît de palpitantă pe cît pare; camerele sînt făcute praf, covoarele distruse, oglinzile, cioburi. Probabil că din cauza conductelor, apa curge și transformă funinginea În mîzgă. Luna trecută am intrat În diverse case și am găsit lucrurile Înghețate: canapele, fețe de masă, chestii dintr-astea. Sau lucrurile iau foc. Aterizează o bombă incendiară pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
podeaua, iar un șal de dantelă care Îi aparținuse mamei noastre atîrna peste oglinda măsuței de toaletă. Chiuveta din baie era plină de articole pentru bărbierit, aerosoli și cutii cu vitamine măturate de pe rafturile dulăpiorului suspendat. În cadă erau numai cioburi, printre care se scurgea un fir de gel de duș albastru. Pe polița căminului din camera de zi, am recunoscut o fotografie cu mine și Frank copii În Riyadh, stînd Împreună cu mama În fața casei noastre din complexul rezidențial. ZÎmbetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
decorul unui tărîm scufundat, Înecat de apa care se revărsase prin tavanul prăbușit. Dincolo de ușile interioare se afla sala de mese, În care, pe o masă de stejar, se Înălța un morman de șipci și bucăți de ghips dimpreună cu cioburile de cristal ale unui candelabru. Am pășit de pe parchet pe covor și am simțit cum mi se scufundau pantofii În apa ce izvora din țesătura Îmbibată. Am renunțat și m-am Întors la terasă, unde Hennessy contempla peninsula Însorită. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lîngă Mercedes și-am pornit-o pe alee. Cu geamurile sale fumurii, limuzina părea În egală măsură o creație a spaimei paranoice și un monstru agresiv, asemenea unei armuri medievale teutone, iar vilele din apropiere lăsau aceeași impresie de nervozitate. Cioburi de sticlă presărate pe partea de sus Împiedicau accesul peste ziduri, iar camerele video de securitate vegheau fără Încetare asupra garajelor și ușilor principale, de parcă o Întreagă armată de spărgători de locuințe ar fi bîntuit pe străzi după căderea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
act reprobabil comis de un subordonat al său. În același timp, mă proteja de orice amintire a remușcării pe care o Împărtășiserăm după moartea mamei. Prea din răsputeri Încercaserăm s-o ținem În viață, sprijinind-o pe scări și măturînd cioburile paharelor de whisky de pe podeaua băii. Am simțit un val brusc de afecțiune pentru Frank cînd mi l-am amintit În chip de puști de opt ani lustruind tacîmurile unsuroase din sertarele de la bucătărie. Abia acum eram În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de tot rahatul, dar ea dădea bine. Are genul potrivit de osatură a feței. — Și acum e cu Sanger? Cum reușește omul ăsta? — Are un talent special, și nevoi speciale. Adolescenta franțuzoaică scoase un țipăt ascuțit și plonjă În piscină. Cioburile de apă răspîndiră o explozie de lumină prin toată grădina. Laurie Fox tresări și căută mîna lui Sanger, care stătea În spatele scaunului ei și Îi mîngîia rămășițele de păr cu o perie placată cu argint. Încercînd s-o reconforteze, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
întind doar mâna spre dulapul din bucătărie, toate vasele se vor prăvăli la unison pe pardoseală și nimic nu va mai rămâne intact. Mi-a trebuit un mare efort de voință să mă aplec, cu băgare de seamă, să strâng cioburile, să mă holbez prin ochelari, de-a bușilea, prin toate cotloanele, ca nu cumva să fac vreun pocinog și mai mare, să fi omis vreun ciob ascuns, care să provoace mai știu eu ce răni groaznice cuiva din casă, a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un mare efort de voință să mă aplec, cu băgare de seamă, să strâng cioburile, să mă holbez prin ochelari, de-a bușilea, prin toate cotloanele, ca nu cumva să fac vreun pocinog și mai mare, să fi omis vreun ciob ascuns, care să provoace mai știu eu ce răni groaznice cuiva din casă, a doua zi. îmi și imaginam scena: sânge șiroind abundent dintr-o venă tăiată, gemete de durere, mașina Salvării... După ce am strâns, m-am descălțat și am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
venă tăiată, gemete de durere, mașina Salvării... După ce am strâns, m-am descălțat și am pășit cu tălpile goale prin bucătărie, cu ochii închiși și scrâșnind din dinți, ca să verific pe pielea mea (de pe tălpi) că n-am scăpat nici un ciob. Apoi am ieșit, am închis ușa și am stins lumina, să nu mai intru în bucătărie, din neatenție, stârnind mai știu eu ce altă dandana, să nu mai ating vasele, să nu le dărâm, să nu se mai zvârcolească monstrul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
muzică. Tot Genesis. I’ve got sunshine in my stomach... La prânz am intrat în bucătărie cu atenție, să nu-i tulbur li niștea, imaginându-mi cu o detașare ciudată că s-ar putea să o găsesc devastată, rănită de cioburi și țăndări după o altă zvârcolire nocturnă a monstrului din pardoseală, însă totul era la lo cul lui, pașnic și neatins. Mi-am încălzit cu gesturi nefiresc de lente niște supă - ai fi zis că-mi derulam singură gesturile, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Să nu le mai văd. Să nu le vadă nici mama, că iar o apucă pandaliile. — Pe urmă a trecut pe la mine și am mâncat ceva... A, să știi că am spart niște chestii în bucătărie, nimic important, am măturat cioburile..., mai adaug, scoțând iar un zâmbet tâmp. Apoi am fost cu ea la cofetărie... Am băut un suc și am mâncat o prăjitură... Inventez tot felul de amănunte ca să-i fac cât mai plauzibilă povestea mea. Mama dă din cap
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
inspirat să scriu. De ce m-ai împins, Edo, să-i influențez destinul? Nici n-a început bine ficțiunea, că s-a și încleștat, într-o strivitoare ciocnire, cu realitatea. 12. Ziua mea a fost ca mine. Un amestec lipicios de cioburi în diverse culori și forme, ce se băteau cap în cap, într-un vârtej hao tic, din care se auzea, când și când, un bubuit surd, într-un ritm înfricoșător de constant. Oare nu cumva a fost totul anapoda din cauza
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ideea lui Ion. își turnă cafea în ceașca ei preferată, de porțelan albastru. Cafeaua se dovedi însă a fi neașteptat de fierbinte și doamna Ionescu scăpă ceașca din mână, iar apoi și ibricul. Privi cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Apoi își luă rămas-bun de la Leni și se îndreptă hotărâtă spre raionul de porțe lanuri, să caute un set frumos de cafea. Imediat ce ajunse acasă, controlă bucătăria și răsuflă ușurată: totul revenise la normal în lipsa ei, nu mai vedea nici un ciob și nici o urmă de cafea pe jos. Puse mâna pe telefon să o sune pe Georgiana, dar o opri o strângere de inimă. Oare era bine s-o facă? Imaginea fetelor care se aruncaseră în zăpadă îi dădea ghes s-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
urmă din chipul fetei de altădată? Nu mai ținea bine minte cum arăta în adolescență. Insistase ca mama ei să ia toate albumele cu fotografii de familie, la mutare. Oricum, se făcuse totul zob, ce rost avea să păstreze niște cioburi într-o vitrină prăfuită și fără valoare? se întrebase Clara, care nu păstrase nici măcar o fotografie pentru ea. Ba, mai mult, își declarase pierdut buletinul de identitate, pe care de fapt îl rupsese în bucăți, tocmai pentru a nu-și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stropi. își reveni cu greu și se repezi să închidă fereastra din sufragerie. Dar era prea târziu. Intră în bucătărie exact când rafala turbulentă izbi geamul. Geamul vibră, mirat, încremeni o clipă, crispat, apoi se frânse în zeci, sute de cioburi cristaline, care se prelinseră ca niște țurțuri de gheață pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei gresie portocalie, pătată ieri de cafea, era acum acoperită (și cu siguranță zgâriată sau chiar zdrelită) de resturile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prea multe obstacole și nu chiar ostenitoare la mers. Se simți cât se poate de surprins să constate adeverirea presentimentului său. Se strecură precipitat, prin fereastra îngustă, fără cadru de lemn, atent să nu-și zdrelească pielea pantofilor eleganți în cioburile tăioase de ceramică, trezindu-se pe dată într-o trecătoare, așternută cu aceleași straturi groase din crupe cărămizii, mărginită de maluri, consolidate în pereți zdrențuiți, care păreau să fie într-o stare de beție continuă. Rămase și mai surprins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Că și acolo, la străini, uite a și început sezonul și vremea nunților. Că la ei a stat din fiert zaibărul și ricadoanele alea... Că acolo, în țările calde, nu e ca la noi: iarna nici nu îngheață apa în cioburile ținute pentru curci, unele neamuri de păsări nu se-ndură să mai plece, încoace, spre noi, când se desprimăvărează, iar pepenii, portocalele, strugurii și alte poame nici nu prea au căutare, așa de mare-i roada anului! Vartolomei începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când de față se aflau Vânătorul și Fata lui mlădie. Prin involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
străbătut mai Întâi străzile din centru, așa că am declanșat un fel de clișeu emoțional: Împlinirea sentimentului de singurătate și nesiguranță pe un itinerariu post-atomic. Ca să explic: noaptea de dinainte fusese ultima a festivalului berii. Acum, străzile pustii erau acoperite de cioburi, de bucăți de plastic arse, de pete de vomă. De unde și nevroza mea. Exagerez. Adică mă truchez, ca de obicei. Fiindcă aveam toate motivele s-o iau razna. Le țineam Însă Închise Într-un balon plutind pe-un flux de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tavan. Sunt teminat, acuma o Încasez, Îmi zic. Nu-mi zic până la capăt, se aude zgomot de sticlă spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să vadă cât e de gravă situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut și eu privirea lui Leac, aș vrea să-i spun și eu că puștiul pare În stare. Leac nu se uită la mine, nu zice nimic. Se apucă din nou să curețe cioburile din tocul geamului, pe Îndelete, cu două degete, de parcă asta ar fi treaba lui acolo, În momentul acela. Nu se uită la mine, eu casc ochii și nu reușesc să spun nimic. Trec câteva clipe, prea multe. În spărtură apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ultima priză din bucătărie a dat-o gata. Probabil chiar În clipa În care Pârvu se prăbușea peste vază. Mai apucase să prizeze și până la venirea noastră, a fost prea mult. Pârvu n-a pățit mai nimic. L-au tăiat cioburile Într-adevăr, dar Leac i-a sărit În ajutor, l-a dezlegat, l-a Întins pe canapea. Ca să-i oprească hemoragia, a alergat În bucătărie după șervete, a găsit și acolo sânge pe pardosele, pe Andreea prăbușită. A rămas lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
transformat sonor mesajele îngerilor către umanitate. Își dezbracă uniforma încărcată de noroiul și mirosurile tranșeelor, după care intră în baie. Învârte robinetul dușului și încearcă apa cu mâna. Ooo ...apă caldă! Ce senzație de confort și fericire gândindu-se la ciobul spart al unei oglinzi și căldarea cu apă rece socotite supremul lux pe front. Își freacă energic corpul cu mănușa spongioasă, apoi lasă jetul puternic să-i biciuiască îndelung pielea. Se bărbierește cu atenție. Aruncă peste obraji apa adunată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]