3,278 matches
-
Înăbuș de plăcere. Când Bucureștii dau În tei Înflorit, nimic nu mă mai ține În casă, ies afară, Îmi umplu pieptul, merg, merg cu nările În ofensivă. Nici un oraș din lume nu are, cred, acest parfum paradisiac vara precum orașul ciobanului Bucur, care a adormit la umbra teilor uitând de oi și așa s-a clădit o legendă, adică orașul... Mirosul de tei mă face să mă mișc Într-o stare de excitație, când tot ce văd mi se pare demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din copilăria bucureșteană, un basm realist cu contrapunctele mizeriei, cruzimii, ipocriziei din „Epoca de aur”. Un altfel de contrapunct Îl constituie nostalgia satului ardelenesc, unde elevul Își petrece vacanțele mari. Apare și aici o Întreagă galerie de personaje - bunicii, rudele, ciobanii, toți cu destine aparte, cu propriile istorii de dragoste, cu propriile drame, cu propriile experiențe În relațiile cu autoritățile. Destine banale și excepționale sau și una și alta În același timp. Ca de exemplu, cel, grozav și groaznic, al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a prăbușit pe pat, Învăluit de căldura sobei, uitând de toate, de tot, de tot. El le citi scrisoarea din buzunarul pantalonului, hârtiuța găsită din care rămăsese doar Începutul: „Cu data de 15 martie 1977. Dragă prietene,” și sfârșitul: „un cioban Îmi spune, pentru că eu l-am Întrebat, că el, acolo pe câmp, nu se plictisește, că aleargă toată ziua cu câinii după iepuri, după vulpi și că se gândește toată ziua cum să facă, că va face așa și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care ți-ai ales-o tu. Sunt vremuri când totul e lin. Ca Într-un deșert. Așa Începe anul 1960, an În care se declanșează lupta puternică a popoarelor Africii pentru independență. Un an african și, peste el, Nikita Sergheevici, cioban. Sub conducerea lui Gregoire Kaybanda, liderul partidului P.A.R.M.E.H.U.T.U., se duc tratative pentru formarea unui guvern provizoriu În Rwanda. Se zice că s-ar duce niște lupte. În țări vecine. Bate vântul. Bate vânt de primăvară. Iarna este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
valuri de sânge pe care locomotiva le duce sub bătăile ucigașe ale „cravașei” acum spre un definitiv pierdut orizont. Imensa câmpie e devastată de o liniște absolută. Locomotiva ucigașă a trecut pe aici precum glonțul prin ceață. Departe, aproape insesizabil, ciobanul cu oaia lui, Încremenit În timp și spațiu. Câmpie În față, câmpie În spate, câmpie În dreapta, câmpie În stânga. Fără să tulbure veghea câinelui, care doarme alături de copilul, pe care Îl ține În brațe, ci poate doar a oii, a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
copilul, pe care Îl ține În brațe, ci poate doar a oii, a cărei talangă aruncă În aer un susur liniștit, o vibrație aproape insesizabilă de metal moale, neputincios. Prin apropiere trece un drumeț, un străin. Un om bătrân asemeni ciobanului. Ziua bună! Bună să-ți fie inima! Trece mai departe străinul. Își continuă drumul și după un timp este oprit de suspiciunea inexplicabilă, aproape violentă a ciobanului. Ia stai, mă! Străinul pășește nestingherit o vreme, apoi o rupe la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
moale, neputincios. Prin apropiere trece un drumeț, un străin. Un om bătrân asemeni ciobanului. Ziua bună! Bună să-ți fie inima! Trece mai departe străinul. Își continuă drumul și după un timp este oprit de suspiciunea inexplicabilă, aproape violentă a ciobanului. Ia stai, mă! Străinul pășește nestingherit o vreme, apoi o rupe la fugă, fugă de om bătrân ca și a ciobanului, care Îl urmărește cu insistență prin imensitatea câmpiei, fugind obosit prin viroagele line. Ciobanul Îl urmărește gâfâind și, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Trece mai departe străinul. Își continuă drumul și după un timp este oprit de suspiciunea inexplicabilă, aproape violentă a ciobanului. Ia stai, mă! Străinul pășește nestingherit o vreme, apoi o rupe la fugă, fugă de om bătrân ca și a ciobanului, care Îl urmărește cu insistență prin imensitatea câmpiei, fugind obosit prin viroagele line. Ciobanul Îl urmărește gâfâind și, aproape sufocat, apucă ceafa străinului undeva printre tufe de scaieți și măceș. Cine ești tu, mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
suspiciunea inexplicabilă, aproape violentă a ciobanului. Ia stai, mă! Străinul pășește nestingherit o vreme, apoi o rupe la fugă, fugă de om bătrân ca și a ciobanului, care Îl urmărește cu insistență prin imensitatea câmpiei, fugind obosit prin viroagele line. Ciobanul Îl urmărește gâfâind și, aproape sufocat, apucă ceafa străinului undeva printre tufe de scaieți și măceș. Cine ești tu, mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu! Îi răspunde la fel de gâfâit bătrânul cu ochii de foc. Bine, și ce dracului vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și vaiete. Iar peste toate, o goarnă, vibrând limpede și puternic, cu ecourile repetate până peste culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și așezarea la mobiler, că să da orb și-mi cânta că tranzita prin ogeac după memore. Pă iel, care nu m-a ginit vrodată, mi-l Închipuiez acu că-l văz, cu bicicletele beznite ca două nopți, barba dă cioban și pelea ca mezu de bulcă, da iera totuș c-un cap mai nalt. Io Îi repetam fără istov: „Don Alejandro, patroane, dă câte ori se Întețește vipia, pune-ți panamaua“, da ăl mai sigur ie că purta caschet dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
miră că place publicului băștinaș, care-i mort după piftie, caltaboși și alte simboluri ale unei nopți de dragoste adevărată. În varianta modernă a baladei pe-un picior de plai, criticii literari prevăd că oaia va fi Înlocuită cu porcul, ciobanii-i vor face de petrecanie, gura de rai va molfăi, și vine Crăciunul. Am căzut În interior. În exterior, sub influența underground (Kusturica) a Parfumului lui Sskind, declarat neconștientizată, lumea filmului a bifat și o altă capodoperă, Parfum de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țara asta, rîul, ramul etc. sînt istoria și Europa. Apare resentimentul: „În vreme ce noi ne jertfeam pe cîmpurile de bătălie, aliații Își țeseau legende, Își Înălțau temple monumentale”. Stonehendge. De-acum trei mii de ani În vreme ce noi ne jertfeam pe traista ciobanului. „Dar oare ce-i democrația?” În combinație cu persiflarea, revolta ajunge inflamabilă și autorul, jupiterian, sfîșie rochița Europei În văzul tuturor. Nimic nu-i omis În acest rechizitoriu ce atinge cu violență sublimul. E prezent și Virgiliu, vigilența-i maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Neagu Cosma cuvîntul partizani, referindu-se la cei care-au luptat cu adevărat Împotriva comunismului, și nu din interior, ci de-a dreptul din exterior. Pentru Cosma lucrurile sînt clare. Partizanii au atacat cetățenii cinstiți, „au jefuit gospodării, au suprimat ciobani și pădurari, aducînd groază-n populații”, totul culminînd cu ziua În care-au furat 20 de perechi de bocanci de la un grup inocent de tineri, bocanci pe care i-au pus pe măgăruși și tuleo, „s-au pierdut apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai tare, rotundu-i pântece! Adresă, către Nicanor, un strigăt cazon, ca de plutonier major: Adu-o pe Kalia lui Gigel! Kalia, o țigancă de la bordeie, cu un nas nobiliar și un obraz, ca un bănuț de aramă pe care Gigel, ciobanul, înainte de a o români cu cununie, o zdrobise cu pumnii, ca pe hoții de gâște, fiindcă după o hârjoană, de numai o seară, printre tufele de cătină albă, îl anunțase că rămăsese groasă și necinstită veni în trap, în urma tânguirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a împrejurărilor și a oamenilor stă locului numai arta, adică, ciudat lucru, nu ceea ce e-n folosul oamenilor, ci ceea ce este, spre petrecerea lor. 22 {EminescuOpX 23} Citim azi cu plăcere versurile bătrânului Omer, cu care petreceau odată neamurile de ciobani din Grecia, și imnele din Rig-Veda pe care păstorii Indiei le îndreptau luminei și puterilor naturei, pentru a le lăuda și a cere de la dânsele iarbă și turme de vite. Tot așa privim cu plăcere plăsmuirile celui mai mare poet
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu știa multă carte dar au multă minte sănătoasă; averi mari iar n-au, dar nici săraci nu sunt. Și tot astfel au fost până-n vremea noastră, până la Regulament, cea dîntîi legiuire importantă și plăsmuită. Românii au fost popor de ciobani și, daca voiește cineva o dovadă anatomică despre aceasta, care să se potrivească pe deplin cu teoria lui Darwin, n-are decât să se uite la picioarele și la mînile lui. El are mâini și picioare mici, pe când națiile cari
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mâini și picioare mici, pe când națiile cari muncesc mult au mâni mari și picioare mari. De acolo multele tipuri frumoase ce se găsesc în părțile unde ai noștri n-au avut amestec cu nimenea, de-acolo cuminția românului, care ca cioban au avut multă vreme ca să se ocupe cu sine însuși, de acolo limba spornică și plină de figuri, de acolo simțimântul adânc pentru frumusețile naturii, prietenia lui cu codrul, cu calul frumos, cu turmele bogate, de acolo povești, cântece, legende
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
suzeranului, dar și mai adesea ale epitropilor, așa încît părtinirea părințească a unuia ne scăpa adesea de supărul poate mai puțin părințesc al celuilalt din ei. Legați de-o împărăție pusă sub epitropie din cauza bătrâneții ei, noi, popor tânăr de ciobani, deveniți plugari abia de la 1830 încoace, croirăm cu ușurința ce ne caracterizează planuri de politică europeană și ne amestecarăm în certele celor mari, fără a pricepe poli- tica lor, urmărită de veacuri cu stăruință de fier și cu mijloace uriașe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zeci de stăpâni, să reziste ici și colo, să fie absorbit însă în multe locuri. Nu există un stat în Europa orientală, nu există o țară de la Adriatică până la Marea Neagră care să nu cuprinză bucăți din naționalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia și Erțegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unități etnice în munții Albaniei, în Macedonia și Tesalia, în Pind ca și în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia până sub zidurile Atenei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acopere înălțimile munților, ei[î]și mână turmele în văile cu o climă mai blindă și le pasc, nomadizând pe șesurile pline de iarbă până chiar înlăuntrul Greciei libere, iar, când se întoarce primăvara, negrile sate de corturi ale pribegilor ciobani români dispar din câmpie, căci ei se întorc la munte. Sobri, având instinct de căsnicie și industrie, românii sânt în privirea acestor calități cu mult superiori celora ce vorbesc grecește; sânt însă inferiori greco-slavilor în spirit și în șiretlic. Totuși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dispar din câmpie, căci ei se întorc la munte. Sobri, având instinct de căsnicie și industrie, românii sânt în privirea acestor calități cu mult superiori celora ce vorbesc grecește; sânt însă inferiori greco-slavilor în spirit și în șiretlic. Totuși acești ciobani, simpli și de rând, au o eminență aptitudine pentru lucrări în metal. Armele și armăturile lucrate în aur și argint pe cari le admirăm la arnăuți și palicari au ieșit din atelierile vlahilor. Asemenea mantalele cu glugă nepătrunse de ploaie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
te pipăie să vadă din ce sânt făcute." "Bine, zisei, și ce plăcere secretă simți tu dacă sânt de lînă?" Nu știu, zise, lâna e lână, mi-ajunge să știu eu că e de pe oile alea pe care le păzesc ciobanii pe munte!" "Bun, și nylonul e din nisipu-ăla pe care îl topesc muncitorii sau din petrolul pe care îl scot sondorii din adâncul pământului și alți specialiști îl fac fire, nu văd de ce aceeași simpatie adresată ciobanilor trebuie retrasă celorlalți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care le păzesc ciobanii pe munte!" "Bun, și nylonul e din nisipu-ăla pe care îl topesc muncitorii sau din petrolul pe care îl scot sondorii din adâncul pământului și alți specialiști îl fac fire, nu văd de ce aceeași simpatie adresată ciobanilor trebuie retrasă celorlalți..." "Dacă ai vrea să-mi faci vreodată cadou niște perle artificiale să nu te gândești cumva că nu e nici o deosebire între ele și cele pe care le face apa mării din trupul acelor fructe ale ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el încăpățînat. Știe prietena ta, care trebuie întrebată brutal dacă poate trăi cu tine fără să fiți absolviți de vinovăție." "S-o întrebăm!" "Bine, dă-i un telefon și invit-o aici. Semeni cu un italian dintr-un film, un cioban care se ascunde cu oile în cotloanele munților de teamă să nu fie prins și acuzat de un omor pe care nu el îl săvârșise. Era cu un băiat, un frate mai mic, care nu înțelegea de ce fugeau din moment ce nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]