2,405 matches
-
beție amintirea perioadeicât fusese soldat în SS. Mama se lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau lucruri ce n-ar trebui niciodată să se nimerească laolaltă. N-am înțeles cu adevărat cât de tare se luptau cei din familia mea fiecare cu rănile sale, decât atunci când eu însămi ajunsesem într-o situație fără ieșire. Abia atunci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trecutului de prezent. Timpul reamintit de-atunci și timpul de azi, care chiar de-a doua zi dimineață devine la rândul său timp reamintit, nu-ți bântuie prin memorie cronologic, ci ca fațete ale lucrurilor. Alte și alte detalii se ciocnesc între ele, reîmperechindu-se și dobândind un nou aspect la fiecare împerechere. Măsura inferioară a lucrurilor se dedă la incursiuni prădalnice. Cele ce ți se întâmplă ulterior îți par de o noutate nerușinată în raport cu ceea ce credeai a ști până acum. Măsura
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Cred că la fel s-ar întâmpla la București dacă România ar juca finala campionatului mondial de fotbal. Pentru un ochi european normal, fotbalul american este un sport de neînțeles. Coloși de 120-125 de kilograme, pachete de mușchi ambulante, se ciocnesc cap în cap cu vigoare. Totul este acompaniat de urletele de pe margine ale unui antrenor purtând cvasii-obligatoriu o cascheta Nike și sisteme sofisticate de comunicare în urechi. Vorbește în timp real cu jucătorii. Transmisiunea în direct este întreruptă din cinci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un raport senzațional, lumea a sărit la telescoape. Panică pe Pământ nu are rost să se creeze: directorul Oot de la observatorul din Dwingeloo (acești dubli „o” sunt mai liniștitori decât stelele într-o fântână, vara) zice că norul se va ciocni cu Calea Lactee și va avea loc un cataclism de mare interes științific pentru astronomii tereștri. E O.K. Nimeni nu cred să aibă ceva împotrivă ca de pe Pământ să se privească la catastrofele din Calea Lactee. La atâtea catastrofe create de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
aparține, dacă o fi și o fi când o fi. Să nu ratăm niciodată asemenea clipe de umilință și modestie. Sunt atât de rare... Dar australienii merg mai departe decât Oot și susțin că masele astea de hidrogen se vor ciocni de Calea Lactee pentru că însăși calea aceea le atrage, le aspiră spre ea, cu o forță drăcească. Asta - foarte abstract vorbind - mi se pare suspect. Știam că această cale e la locul ei, pașnică, simpatică, poetică - ce mare pericol pot reprezenta
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un teren de golf din Nairobi, dl Ian Wotherspoon descoperă într-o gaură o cobră, gata să-l muște. O lovitură de crosă, șarpele e ucis, dl Wotherspoon continuă jocul și parcursul. La Livingstone, lângă cascada Victoria, o mașină se ciocnește cu un hipopotam. Cei doi pasageri sunt omorâți, hipopotamul scapă fugind. Cantinflas avea trei ani. El galopa mult. Era pur-sânge. Cantinflas era foarte gurmand. Mânca mult. Sâmbătă, stăpânul său l-a luat la vânătoare. Lângă Santiago de Chile apăru o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și le poate pune orice om, ca să măsoare vârsta calamităților abătute asupra bietei omeniri. Omul își amintește și se înfioară. Însă cui iar trece prin cap, nu să măsoare drumul flagelurilor, ci să le aniverseze? [...] În SUA, cercurile militariste au ciocnit, în ziua de 4 aprilie, paharele cu șampanie, sărbătorind 10 ani de la zămislirea, în cele mai tenebroase laboratoare, a unui monstru. S au împlinit, cu un cuvânt, zece ani de la întemeierea NATO-ului. Zece ani de la crearea, de către cercurile războinice
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
treilea rând, deoarece cărăușeala era în ochii mei o probă de bărbăție, virtute după care am tânjit mereu. E drept că motivul 3 se bătea cap în cap, viguros și cam aiurea cu motivul 2, dar multe lucruri s-au ciocnit dur și aberant în mine de când mă știu. În jurul meu, toată suflarea muierească - fără multe excepții - căra mereu câte ceva: bunica, pe care-o strigam băbuța, se cocârja, cât era de pirpirie, fără să zică pâs, ba cu zeci de găleți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu cafeaua doar faptul că e neagră și fierbinte). Ca desert, am făcut plăcintă cu mere, după o rețetă economică, din timpul războiului, aflată de la o bătrână cernăuțeancă la policlinică. Meniul a fost foarte apreciat: „Nota zece“, a zis mama ciocnind cu mine cupa de șampanie, „de mult n-am mai mâncat atât de bine“. A fost plăcut, toți împreună, într-o intimitate caldă, cu vesela bună și multe crizanteme, singurele pentru care n-am stat la coadă. Pentru câteva ore
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se găsesc), la suprafață tot îmi pasă cum arăt. Uneori, îmi pun și mărgele. 5 decembrie Și iluminatul public s-a înjumătățit. Când vin noaptea, în miercurile de serviciu la rotativă, strada noastră e în beznă. De curând m-am ciocnit de un tip beat, care făcea pipi pe zidul casei de alături. „Ptiu, mă speriași!“, mi-a spus întorcându-se brusc spre mine și udându-mi cu jetul paltonul. Nici pe scară nu mai avem lumină. Alina mi-a procurat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai mult decât istorioara aceasta plină de poezie sau decât atâtea legende la fel construite? Căci tot ce e suflet se formează așa, cam așa, din lucruri de aceste, invizibile, nebănuite, minunate, care se întâlnesc și se amestecă sau se ciocnesc și se sfâșie între ele; toate sufletele, fie că e vorba de oameni izolați fie că e vorba de colectivități umane, orașe, regiuni, popoare. Dar sufletul Orașului meu... Din ce-i făcut? Din ce anume elemente esențiale? Care e misterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
făcând o prezentare fără egal a întregului tablou general al expoziției. Au urmat câteva zeci de sticle de șampanie, care au continuat să dea aceeași atmosferă națională de sărbătoare pe care o petrecea tot românul, fiind Ziua Națională a României. Ciocnind un pahar de șampanie Cornel Petru Comșa, Costel Iftinchi, Gheorghe Bălăceanu și Gheorghe Boancă Ălba Iulia 1998 Seara s-a terminat cu masa festivă, un moment în care fiecare și-a creat noi prieteni. Atunci am avut ocazia să cunosc
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
TV a dat și scurgerea ultimelor secunde. Când a venit momentul epocal, șampania, deși agitată bine înainte, a făcut doar un mic fâs. În vremea asta, românii erau pe la terase, scoși din case de prima zi de caniculă, și își ciocneau halbele de bere. (2009) Cotcodăceala politică Când am avut la un moment dat ocazia să stau mai mult în străinătate, am realizat cât de neînsemnate și de penibile sunt zgândărelile politice care însuflețesc presa dâmbovițeană. Privite de departe, toate dezbaterile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu mai fie cine sunt acum. Din desfășurarea acestui eveniment ne vom convinge dragi cititori, că viața este ca un ocean care ascunde multe secrete în ea. Sunetul muzicii începu. Invitații se agitau, alții mâncau, întrețineau conversații, aprindeau țigări sau ciocneau pahare înainte de a savura licoarea din ele. Nimeni nu critica și nici nu aproba ceva. Era o noapte răcoroasă cu o puzderie de stele scântietoare. El simțea că are lângă dânsul cea mai frumoasă stea dintre ele. O invită la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu vin spumos, rece de la gheață, dintr-o frapieră apropiată. Această băutură era în vogă, la mare căutare, cu un gust dulceagacidulat, de culoare gălbuie și asemănătoare cu șampania. Turnase în cele două pahare de sticlă, cu picior transparent, apoi ciocniră și băură fiecare. Cuburile de gheață începuse a se topi, iar ea băgă două degete în apa rece și-l stropi puțin pe față. Se amuzară și unul și altul. Ochii le ardeau ca niște văpăi. Carlina puse paharul pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vin ce avea un buchet de strugure copt. Cu un zâmbet slab și răpusă de oboseală destupă butelcuța cerând două pahare în care turnă licoarea limpede ca lacrima, făcând niște mărgeluțe mici la suprafața paharului. Își umezi buzele de plăcere ciocnind cele două pahare cu gust de Avrămești. Carlina își dădu seama că stătea în picioare, deși nu-și amintea când se ridicase. În timpul celor două pahare cu vin auzi ușa care se deschise, făcându-și apariția Valentin cu un aer
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din fața mea, indicînd ușa alăturată cu degetul mic al mîinii stîngi. Bat la ușa indicată, apoi intru. Cei doi bărbați dinăuntru aleargă între birou și dulapurile metalice, răscolind dosare, alegînd hîrtii, ocolindu-se cu abilitate cînd ar trebui să se ciocnească. Unul e scund, cu părul negru și des, cu privirea ascunsă sub tufele sprîncenelor și cu maxilarele puternic reliefate. Celălalt e mai înalt, grăsuț, moale în gesturi și cu privirea calmă. Cu ce problemă? întreabă cel scund, oprindu-se o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
seara În seara de ajun al Anului Nou, ultima scrisoare din acest an. Am primit azi la ora unu scrisoarea ta no. 22 din 15-21 decembrie și telegrama din 30. XII. A bătut 12! La Mulți Ani, iubita mea. Am ciocnit cu tine, pahar lângă pahar, acum! și încă o dată la 11: au fost aici Gaby, Pauline și Maria cu o primavera și un mic tort de ciocolată: am vorbit de tine, Gaby cu humour și afecție, Pauline cu sagacitate, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fundul lacului (bietul cavaler), parcul e splendid - verdeață, flori, totul plin de viață. [...] Și acum, Mouette, că am răspuns oarecum de-a valma la întrebări formulate sau neformulate, iată-mă singură cu cele două iubiri ale noastre exasperate și izolate ciocnindu-se tragic prin ceața prevestitoare de furtuni. Ideea, în care de altfel am crezut întotdeauna, a unei viitoare întâlniri, e din ce în ce mai estompată; de altfel, ne despărțiserăm știind sigur că ne-am putea vedea peste doi ani, cel mai curând. Dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
altfel foarte bun și parfumat, cu pâine cu unt și miere, parfumată și ea, am alergat în dreapta și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că o să ciocnim un pahar, noi două, peste capetele aplecate ale celorlalți; peste spațiu, inimile noastre se vor întâlni, zbuciumate și îngrijorate, dar credincioase. Să se sfârșească acest coșmar și să fim iar împreună! Este o urare, e singura dorință pe care mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu, e cea de la Danny. Nu-ți aduci aminte că ți-am zis că îmi face o rochie? — A, ba da. Se strâmbă. Și cine e Danny ăsta? — Vecinul de deasupra noastră, îi amintesc. Designerul. Tipul cu care ne-am ciocnit atunci, mai demult. A, da, spune Suze, încuviințând din cap. Îmi amintesc. Dar, după tonul pe care o zice, e clar că nu-și amintește deloc. Nu e vina ei - l-a văzut pe Danny cam vreo două minute. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a ținut toastul - în care ne pomenește pe mine și pe Luke o dată, iar Fundația Elinor Sherman de șase ori. — Așa, ca ultima nebunie din luna noastră de miere! Așa că ne-am dus acasă la voi... Și acolo s-au ciocnit cu mine, punctual ca întotdeauna... o completează Danny, cu o grimasă de scuză. — Și Danny a zis ce-ar fi să venim cu el la petrecere și să te luăm prin surprindere! — În orice caz, se pare că există cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
viața mea și ar fi măturat din calea ei toate popicele răului dintr-o singură mișcare, lăsându-le în urma ei doar pe cele ale binelui. Am sărbătorit cu o cină extrem de plăcută, am deschis o sticlă de șampanie și am ciocnit pentru restul vieții lui Luke, pentru nuntă și pentru noi. După care am început să vorbim despre unde să mergem în luna de miere și eu am ținut-o sus și tare că în Bali, Luke a zis că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tale, așa că m-am făcut criță... De fapt nu m-a „acaparat” nimeni, ci a fost doar o mică greșeală de tehnică a timpului, i-aș zice, și asta m-a lipsit de bucuria de a lua masa și a ciocni un pahar cu prietenul și consăteanul meu Călin! Însă, cum bine se știe, D-zeu nu bagă zilele în sac, ci, cu generozitatea-i cunoscută încă de la începutul lumii, mai lasă zile și pentru revederile dintre oameni... Cred că peste
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
viața trăită din plin muncim din greu dar tot timpul cineva face câte o poantă mai mult sau mai puțin bună și zilele trec într-un râs non-stop. Întâmpinăm 2008 stând la masă afară, sub lumina stelelor și a lunii, ciocnind paharele de șampanie și, cum altfel, ospătându-ne cu carne la grătar. Viața cu greu ar putea fi ideală, totul pare să decurgă lin ca întro buclă în afara timpului. Când avem o pauză stăm și discutăm în jurul mesei, la un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]