2,426 matches
-
complica, în timpul acesta, și cu alte ele mente de agitație. De astă dată opoziția conservatoare puse mâna pe o chestie națională pe care o specula contra guvernului prin canalul studenților. Iată despre ce fu vorba: La Cluj se întâmplase o ciocnire între studenții români și studenții unguri. Studenții unguri, în majoritate, bătură pe români și-i izgoniră din Universitate; o parte dintre români fură eliminați, iar cealaltă parte împiedicată de a frecventa cursurile. Injuriile, batjocurile, loviturile așteptau pe fiecare student român
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de la asta am pornit, unde e cititorul de poezie în toată ecuația asta, în toată agitația asta? Unde e poezia? Și cititorul de poezie și poezia în sine sunt pe Titanic, la o sută optzeci și nouă de secunde de la ciocnirea fatală de aisberg. Scapă cineva? Și de ce secunda o sută optzeci și nouă...? Ceva speranțe sunt, depinde acum de regizorul care a pus la cale totul, dacă este mulțumit de dimensiunile catastrofei, dacă disperarea actanților intră în categoriile esteticului. Eticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Atomică să supravegheze respectarea declarației. Aceasta este tot ceea ce China și Rusia sunt dispuse să tolereze, dar poate fi suficient pentru a oferi un motiv legitim de a bombarda Irakul. Ne aflăm pe un curs care poate duce la o ciocnire și singura problemă este cât timp mai avem la dispoziție. Avem toate motivele să întârziem decizia cât mai mult posibil, pentru că nici o alternativă - Iranul ca putere nucleară sau bombardarea sa - nu este acceptabilă, iar condițiile se pot ameliora pe parcurs
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
o reafirmare a politicilor care au eșuat. Sublinierile îmi aparțin. Situația din Orientul Mijlociu este îngrijorătoare. Iranul amenință să devină o putere nucleară. Războiul civil de mici proporții din Irak amenință să degenereze într-un conflict regional. Ne confruntăm cu o ciocnire a civilizațiilor și/sau cu un conflict partizan armat, toate acestea într-o zonă care deține principala rezervă mondială de petrol. PP. 117-118 CASA ALBĂ WASHINGTON Dragi concetățeni, America este în război. Aceasta este o strategie de securitate națională impusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
pe care le găsim în viața individului le întâlnim și în viața religioasă a omenirei: copilărie, maturitate și bătrânețe. Puterea morală, intelectuală și religioasă a omenirei nu diferă de cea individuală, decât mai ales prin durată; încolo, același zbucium, aceleași ciocniri de idei și revoluții periodice, aceiași nestabilitate a spiritului omenesc. Ceia ce însă dă religiei caracterul de adevăr divin iar nu de simplă născocire omenească, așa cum adeseori susțin ignoranții și rău voitorii ori criticii de ocazie, este fondul comun de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tari decât el, și chiar eu însumi, dar nu înțelegeam de ce se lăsau. Chiar și eu mă feream de el și refuzam lupta. Până într-o zi, când prea de tot am fost provocat și n-am mai putut evita ciocnirea. Lupta a început, și toți ceilalți s-au strâns în jurul nostru, îmi dădeam seama că era adevărat tot ceea ce știam eu. Din mișcările și felul în care se lupta adversarul meu, simțeam că în curând îl voi trânti la pământ
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
serios niciodată. Am ajuns chiar să cred că faptul a devenit imposibil, cum imposibilă e pentru unii împăcarea, trecerea peste ura care ni se injectează la un moment dat în inimă. Șansa e să fim în acel moment greu al ciocnirii umane obsedați de ceva care să ne acapareze întreaga ființă. Injecția de ură se varsă atunci pe undeva pe lângă noi. COMPROMISUL CU IDEILE Ideile sânt viața noastră! Ne facem despre noi înșine și despre lume o idee, sau un sistem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pur și simplu neînțelese deloc, ca și când o înverșunare stranie l-ar apuca împotriva înțelepciunii. Din suferințele îndurate nu trage nimeni nici o concluzie, războaiele, despre care am proorocit că le vom desființa, nu le desființăm. Pe lângă interese economice, care ar justifica ciocnirile și antagonismele, descifrăm și poziții iraționale, adoptate de state și guverne, consecințe ale pasiunilor oarbe, nesublimate. În acest context, pentru a ne liniști, ca să gîndini? Cultura născută ca o proiecție a unei societăți tehniciste poate modifica psihologia umană într-o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prea obișnuit. Voi ce mai beți, ce mai mîncați? Soarele tot de la răsărit răsare? Popa Alexandru tot cu ață albă își coase izmenele?" Ar trebui sa le văd aceste scrisori, ca să cred că nu sânt inventate de alții. PROFESORII Din ciocnirile sau prieteniile mele cu profesorii descopăr cel mult că se învață bine cu profesorul care inspiră simpatie, dar se învață în cele din urmă bine și cu cel rău, de frică. În nici una din ciocnirile sau prieteniile de care îmi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
inventate de alții. PROFESORII Din ciocnirile sau prieteniile mele cu profesorii descopăr cel mult că se învață bine cu profesorul care inspiră simpatie, dar se învață în cele din urmă bine și cu cel rău, de frică. În nici una din ciocnirile sau prieteniile de care îmi amintesc nu descopăr un conflict sau o afinitate între aspirațiile încă în fașă ale viitorului romancier, cu obtuzitatea sau, dimpotrivă, înțelegerea protectoare a cutărui profesor. Mie îmi plăceau de pildă istoria și matematicile, dar amândoi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii și păr sârmos care poate se mântuise sau nu, era doar ca la o greșeală pe care nu o făcusem. Era un trecător pe care îl ocolisem la timp pentru a evita ciocnirea, un obiect care cădea și nu mă nimerise, coaja de banană pe care nu alunecasem. Asta era lumea în care refuzasem să intru. El era bărbatul în care nu mă transformasem. Așa că nu înțelegeam ce făceam acolo, căutându-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a renunța la orice metodă; de a intra direct în materie la prima ocazie potrivită. Ideea lui găsise o încurajare imediată. La ieșirea din birou, Sia, care bloca ușa, nu se ferise pentru a face loc lui Rim. Fusese o ciocnire. Un surâs satisfăcut pe buzele uscate însoțise pe Rim la culcare. 211 Avea iluzia și remușcarea că a fost brutal, ceea ce se transforma în: "a fi brută", deci un element invincibil al naturii victorioase. In noaptea aceea doctorul Rim veghease
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să aflu totul de la el. Visam deja Întîlniri numai Între noi doi În care el Îmi dezvăluia toate tainele clandestinității și ale tacticii de partizan, toate tehnicile de camuflaj, Îmi descria armele, Întreținerea și confecționarea lor, aprovizionarea cu muniții, ambuscadele, ciocnirile cu poterele regimului, evadările, Îmi deslușea urzirea rețelei lui de tăinuitori. Deveneam depozitarul tuturor mărturiilor sale, urmînd să le scot la lumină Într-o carte publicată În Occident și să le ascult difuzate În serial la Radio Europa Liberă. CÎnd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Chiar dacă punctul final nu i se dezvăluia Încă, știa că nu va putea trece de o barieră care se profila tot mai puternic: Istanbul. Capitala Imperiului otoman era nucleul unei forțe negative, devastatoare. Ceva din forța aceea pornise Împotriva lui. Ciocnirea era destul de Îndepărtată În timp. Dar era inevitabilă. Seara de 9 ianuarie 1475, Vaslui, Moldova Armatele otomane se surgeau Încă pe valea Bârladului, dar peste puțină vreme aveau să Înnopteze. Voievodul străbătuse, prin codri, zeci de kilometri spre sud. Oastea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pierduseră peste zece mii de oameni În luptele de hărțuială. Nu găsiseră nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar nici nu mai putea coordona ansamblul bătăliei. Toate șansele se jucau pe două fronturi: cel depărtat, invizibil, al Vasluiului și cel apropiat, Întrezărit pe fragmente, unde Începuse un joc rapid de manevre de cavalerie, o succesiune de desfășurări, replieri, ciocniri la sabie, lansări de săgeți. Și apoi, brusc, Alexandru observase că cei doi căpitani Pietro și Gâlcă se retrag, sau execută o manevră stranie, prin care Îl lasă pe tatăl său singur În fața agresorilor. În acea clipă simțise Încordarea Erinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai mulți. -Atât. Săgețile vor da alerta. Bandiții vor trimite iscoade. Iar iscoadele se vor Întoarce Înspăimântate, anunțând că o armată proaspătă și excelent Înarmată blochează intrarea spre oraș. Nici o ceată de bandiți nu atacă atunci când e vorba de o ciocnire cu armata. Unu, fiindcă nu au ce jefui. Doi, fiindcă pierderile de vieți omenești În aceste condiții sunt inutile. Cea mai bună soluție va fi retragerea În munții din care au coborât. Cei doisprezece negustori se priviră unii pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu Îndemânare un atac venit din dreapta, apoi țâșni din nou În față, intrând Într-o confruntare frontală cu unul din Apărători. Lamele săbiilor se mișcau cu o repeziciune care le făcea aproape invizibile. Dar tânărul Întârziase prea mult Într-o ciocnire În care nu deținea supremația. O mână puternică Îi blocă Încheietura. Sabia căzu În iarbă. Lupta nu era, Însă, terminată. Alexandru reuși să evite lovitura de Împungere venită din față și, cu o smucire a Întregului corp, Îl ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
muribundul se aflau deja la mijlocul fluviului și continuau trecerea pe gheață. Ienicerii rămăseseră pe mal, așteptând Întoarcerea celorlalți spahii angajați În luptele de hărțuială cu micul grup de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să se retragă. Ciocnirile erau scurte, căci Apărătorii loveau, dispăreau, lansau săgeți, apăreau din nou În alt loc, ucideau tot ce găseau pe flancuri, fără a intra În adâncimea dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În acea clipă era de stăpân. Marele Maestru tresări și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru războinicii aflați alături de el. - Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor! Să semnalizeze flotei turcești oprirea ostilităților! - Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-No, repetă Oană. Io voglio andare a casa. In Moldavia. Voglio vivere o morire in mio paese. Angelo se Îndreptă În șa și privi coloana Apărătorilor, care se afunda În munții Balcani, ținând direcția nord-vest. Era singura direcție În care ciocnirea cu trupele de ieniceri putea fi evitată. Singura direcție care ducea, pe drumuri ocolite, spre Italia. La nord-est se scurgeau regimentele turcești care Încercaseră să apere Belgradul și fuseseră spulberate de Vlad. Din ultimele vești se Înțelegea că și cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Avangarda Înțelese. Se Îndreptau spre Dunărea Banatului, aflată sub stăpânirea lui Matei Corvinul și apărată de Vlad Dracula, fostul său prizonier. Și se mai Îndreptau spre valul miilor de ieniceri În retragere, de care nu vor putea trece decât prin ciocnire directă și cu pierderi mari. Întreaga coloană intră pe văile acoperite de cețuri ale Balcanilor sârbești, lăsând În stânga ținuturile croate ale Dalmației. - Grazie, Angelo... se auzi vocea stinsă a căpitanului Oană. - Per niente, commandante, răspunse Angelo. Mia piacere. 17 februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
caii pur sânge arab ai spahiilor, caii europeni ai Apărătorilor și caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare a Cuceritorilor era de-a dreptul incredibilă. În curând, poate chiar peste câteva ore, toate aceste forțe se vor Întâlni, Într-o ciocnire disperată. -Commandante... se auzi vocea unui Apărător care sosise la galop, dinspre Apus. Il capetano Francisco sta arrivando con sua artilleria. - Finalmente... murmură Angelo. Douăzeci de căruțe escortate de cincizeci de Apărători se iveau pe firul văii, venind dinspre Trieste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spuse Yves. Ar trebui să deschidem un salon. Ca la Paris. Puțin vin, puțină conversație... Avem artiști, avem femei frumoase... Mai precis un singur artist și o singură femeie frumoasă, dar detaliile sunt mai puțin importante... Semnalul avangardei Întrerupse dialogul. - Ciocnire iminentă cu valul de spahii... spuse Angelo. Cam atât despre saloanele pariziene. Yves, treci pe flancul stâng, În așteptare. Urci muntele din stânga, te ascunzi În păduri și aștepți. Francisco, continui drumul, până la muntele din față. O jumătate de ceas. Instalezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]