2,061 matches
-
octombrie 1986 a publicat propriul său raport asupra accidentului "Challenger". Comisia a revizuit concluziile Comisiei Rogers ca parte a anchetei sale, si a confirmat concluzia acesteia privind cauzele tehnice ale accidentului. Ea a prezentat, însă, cateva diferențe în evaluarea cauzelor circumstanțiale ale accidentului. După accidentul "Challenger", zborurile navetelor spațiale au fost suspendate, în așteptarea rezultatelor anchetei Comisiei Rogers. În vreme ce NAȘĂ a efectuat o anchetă internă după incendiul Apollo 1 din 1967, acțiunile sale de dupa "Challenger" au fost constrânse de decizii ale
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
naționale, ci și cele care le-au pregătit, constați că metafora e un mijloc și nu un scop (vezi “Se naște clipa” sau “Zburătorul”), iar figuralul este o opțiune în ordinea esteticului, deci o ordine implicită, necesară, și nu a circumstanțialului (oricare ar fi acesta). Am făcut această observație spre a sublinia că orice încercare de a circumscrie tipul de artă al lui Lucian Cociuba terbuie să fie de tip integrativ. El însuși, deși descompune imaginea și o ritmează în suprafețe
Lucian Cociuba () [Corola-website/Science/315672_a_317001]
-
interjecții, când acestea sunt echivalente ale unei propoziții. Dacă după adverb/interjecție urmează o propoziție introdusă prin "că", virgula nu se mai folosește: Gerunziile și participiile verbale, cu sau fără determinant, așezate la începutul propoziției se despart prin virgulă: Complementele circumstanțiale așezate între subiect și predicat se izolează de obicei prin virgulă: Substantivele în cazul vocativ se separă de restul propoziției: Interjecțiile cu valoare de adresare directă se separă de restul propoziției: Alt rol important al virgulei este de a separa
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
completive directe și indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei. Propozițiile completive directe și indirecte așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta" Propozițiile completive de agent nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile circumstanțiale de loc se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de loc așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
Propozițiile completive directe și indirecte așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta" Propozițiile completive de agent nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile circumstanțiale de loc se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de loc așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
aceasta" Propozițiile completive de agent nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile circumstanțiale de loc se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de loc așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după o regentă care cuprinde un complement circumstanțial sau o
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
circumstanțiale de loc se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de loc așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după o regentă care cuprinde un complement circumstanțial sau o propoziție circumstanțială, se despart prin virgulă Propozițiile cauzale se despart prin virgulă de
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
de loc așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după o regentă care cuprinde un complement circumstanțial sau o propoziție circumstanțială, se despart prin virgulă Propozițiile cauzale se despart prin virgulă de regentă, indiferent de locul ocupat în frază Propozițiile finale se despart prin virgulă de
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după o regentă care cuprinde un complement circumstanțial sau o propoziție circumstanțială, se despart prin virgulă Propozițiile cauzale se despart prin virgulă de regentă, indiferent de locul ocupat în frază Propozițiile finale se despart prin virgulă de regentă atunci când se află înaintea acesteia Propozițiile finale aflate după regentă
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
timp se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după o regentă care cuprinde un complement circumstanțial sau o propoziție circumstanțială, se despart prin virgulă Propozițiile cauzale se despart prin virgulă de regentă, indiferent de locul ocupat în frază Propozițiile finale se despart prin virgulă de regentă atunci când se află înaintea acesteia Propozițiile finale aflate după regentă se despart prin virgulă
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
atunci când se află înaintea acesteia Propozițiile finale aflate după regentă se despart prin virgulă numai atunci când vrem să subliniem că ea nu este un element estențial în frază Propozițiile finale introduse prin conjuncția "de" nu se despart prin virgulă Propozițiile circumstanțiale de mod se despart prin virgulă de regentă atunci când se află înaintea acesteia Propozițiile subordonate consecutive se despart prin virgulă de regentă Propozițiile subordonate concesive se despart întotdeauna prin virgulă de regentă, indiferent de locul ocupat Propozițiile subordonate condiționale se
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
Szeretnék gazdag lenni" „Aș vrea să fiu bogat(ă)”, "Beteg lévén, nem tudott elmenni" „Fiind bolnav(ă), n-a putut pleca”. Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul din mijloacele de exprimare a părților de propoziție corespunzătoare complementelor indirecte și circumstanțiale din gramaticile limbii române. Ele corespund în general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din română. Majoritatea postpozițiilor se construiesc cu elementul nominal (substantiv, numeral, pronume) la nominativ, dar unele cer o anumită desinență cazuală. Principalele postpoziții sunt: Observații: Construcția prepoziție + pronume
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
parte au și rol gramatical pe lângă cel lexical, pe de altă parte trebuie separate de verb în unele cazuri, chiar ajungând uneori după acesta. Majoritatea prefixelor verbale provin din adverbe, iar unele din substantive cu funcția unor complemente corespunzătoare complementelor circumstanțiale din gramaticile românești. Principalele prefixe verbale sunt: Observații: În general, prefixul verbal ajunge după predicat atunci când un alt element al propoziției este accentuat mai puternic decât predicatul: "Péter kimegy a szobából" „Péter iese din cameră” (niciun element nu este accentuat
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
al determinării: 2. Din punct de vedere semantic se poate vorbi de: Denumim aici cu termenul „complemente” clasa numită în gramaticile limbii maghiare "határozók", care cuprinde toate tipurile de complemente ce corespund în gramaticile limbii române complementului indirect și complementelor circumstanțiale. Unele dintre complementele circumstanțiale sunt prezente ca atare și în gramaticile limbii române, altele nu. Dăm numai definițiile celor din urmă. Acest complement răspunde la una din întrebările "hol?" „unde?”, "honnan?" „de unde?”, "merről?" „din ce direcție”, "hová?" „încotro?”, "merre?" „în
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
punct de vedere semantic se poate vorbi de: Denumim aici cu termenul „complemente” clasa numită în gramaticile limbii maghiare "határozók", care cuprinde toate tipurile de complemente ce corespund în gramaticile limbii române complementului indirect și complementelor circumstanțiale. Unele dintre complementele circumstanțiale sunt prezente ca atare și în gramaticile limbii române, altele nu. Dăm numai definițiile celor din urmă. Acest complement răspunde la una din întrebările "hol?" „unde?”, "honnan?" „de unde?”, "merről?" „din ce direcție”, "hová?" „încotro?”, "merre?" „în ce direcție?”, "meddig?" „până
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
ca să fie cum?”. Termeni regenți: verb sau formă nominală a verbului. Mijloace de exprimare: Întrebări: "kivel (együtt)?" „(împreună) cu cine?”, "mivel (együtt)?" „(împreună) cu ce?”. Termeni regenți: verb sau formă nominală a verbului. Mijloace de exprimare: Acest complement corespunde celui circumstanțial de mod propriu-zis din gramaticile limbii române, nu și celui de mod de măsură și celui de mod comparativ. Întrebări: "hogyan?" „cum?”, "miképpen?" „în ce fel?”, "miként?" „în ce fel?”, "mi módon?" „în ce mod?”. Termeni regenți: verb, formă nominală
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
de exprimare: Întrebări: "mire nézve?" „privitor la ce?”, "milyen tekintetben?" „în ce privință?”, "milyen szempontból?" „din ce punct de vedere?”, "mire vonatkozólag?" „referitor la ce?”. Termeni regenți: verb, formă nominală a verbului, adjectiv. Mijloace de exprimare: Acest complement corespunde complementului circumstanțial de mod de măsură din gramaticile românești. Întrebări: "hogyan?" „cum?”, "mennyire?" „în ce măsură?”, "mennyivel?" „cu cât?”, "milyen fokban?" „în ce grad?”, "milyen mértékben?" „în ce măsură?”. Termeni regenți: verb, formă nominală a verbului, adjectiv, numeral, adverb, pronume. Mijloace de exprimare: Întrebări: "kivel?" „cu
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
de atribuire care exprimă posesorul: Péternek van két barátja" „Péter are doi prieteni”, Ennek nincs jelentősége" „Asta nu are însemnătate”, "Nekem sincs véleményem" „Nici eu n-am nicio părere”. Acest complement este considerat în gramaticile românești o subspecie a complementului circumstanțial de mod. Întrebări: "kinél?" „decât cine?”, "minél?" „decât ce?”. Termeni regenți: Mijloace de exprimare: Aceste complemente sunt asociate unor anumite verbe sau părți nominale de vorbire, totdeauna cu același sufix sau cu aceeași postpoziție (caracteristice altor tipuri de complemente), iar
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
fi introdus un antecedent, felul subordonatei depinde de cazul la care este acesta. Astfel, într-o frază ca "Akkorát kiáltott, hogy zengett bele a ház" „A scos un strigăt de s-a zguduit casa”, subordonata este considerată obiectivă cu valoare circumstanțială de măsură, pentru că întregește antecedentul "akkorát", care este la cazul acuzativ, singurul la care poate fi obiectul. Cuvântul introductiv al subordonatei poate fi: Conjuncția "hogy" poate fi folosită facultativ împreună cu alt cuvânt introductiv: "Nem tudom, (hogy) mit csináljak" „Nu știu ce să
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
vedea exemplele de mai sus). Valorile verbale ale gerunziului nu sunt concurate de valori nominale. El poate primi toate complinirile verbului: Pe lângă valoarea verbală ca element regent, gerunziul are mai ales valoare adverbială ca parte de propoziție, exprimând diferite complemente circumstanțiale: Mai rar, gerunziul poate îndeplini și alte funcții sintactice:
Gerunziu () [Corola-website/Science/316324_a_317653]
-
îndoială"), incertitudine, atenuare ("eventual", "poate"), probabilitate ("probabil"), întărirea enunțului ("bineînțeles"), satisfacție, ușurare ("din fericire") etc. Deja în gramaticile tradiționale s-a constatat că adverbele reprezintă o clasă lexico-gramaticală eterogenă. Deși se definea ca având în general funcția sintactică de complement circumstanțial al unui verb, al unui adjectiv sau al unui alt adverb, Avram 1997, de exemplu, constata că sunt și adverbe, de exemplu "chiar", "poate", "tocmai", care „se referă la o întreagă propoziție sau numai la o parte a ei, împreună cu
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
exemplu "chiar", "poate", "tocmai", care „se referă la o întreagă propoziție sau numai la o parte a ei, împreună cu care se analizează”. Altfel spus, după cum afirma Constantinescu-Dobridor 1980, există adverbe „fără funcție sintactică”, care ar îndeplini totuși funcția de complement circumstanțial de mod de diverse feluri: de continuitate ("încă"), de îndoială ("oare"), de precizare ("tocmai"), de restricție ("măcar"), de exclusivitate ("doar"), de proximitate ("aproape"), explicativ ("adică"). Începând cu anii 1960, când lingvistica s-a îndreptat tot mai mult spre o abordare
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
sunt net delimitate de adverbe, modalizatorul având statut de parte de vorbire aparte. Delimitarea s-a făcut analizându-se comportamentul unor cuvinte considerate tradițional adverbe, în două situații diferite: atunci când răspunzând la întrebarea „cum?”, având prin urmare funcția de complement circumstanțial de mod, și atunci când nu pot răspunde la această întrebare, nefiind, prin urmare, complemente de mod și nici altă parte de propoziție. De exemplu, în propoziția "Géza biztosan talált be a belső körbe" „Géza a nimerit cu siguranță în cercul
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
această întrebare, nefiind, prin urmare, complemente de mod și nici altă parte de propoziție. De exemplu, în propoziția "Géza biztosan talált be a belső körbe" „Géza a nimerit cu siguranță în cercul interior”, "biztosan" este adverb cu funcția de complement circumstanțial de mod, dar în "Géza biztosan betalált a belső körbe" „Cu siguranță, Géza a nimerit în cercul interior” este un modalizator, cuvânt fără funcție sintactică în propoziție, însă cu funcție modală, aceea de a exprima certitudinea vorbitorului despre ceea ce afirmă
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
trimis bani, care îți vor fi servit. Perfectul infinitiv exprimă o acțiune trecută, de regulă anterioară celei a verbului regent ("Faptul de a fi declarat adevărul l-a pus într-o lumină proastă"), sau posterioară, dacă are funcția de complement circumstanțial de timp: Înainte de a fi venit el, mă simțeam bine". Viitorul propriu-zis se folosește de obicei cu valoare absolută, exprimând o acțiune care urmează să se efectueze după momentul vorbirii: Am să sosesc / O să sosesc / Voi sosi la ora cinci
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]