2,460 matches
-
schismă de-abia la sfârșitul clasei I, când am primit ca premiu de la școală Mitrea Cocor, iar de la mama o carte cu adevărat pentru copii: David Copperfield. Curând, lista recomandărilor de lectură pentru vacanță devenise una de nuvele obligatorii (de citit volens nolens) și de nuvele facultative (lecturi de plăcere). Cărțile copilăriei se depopulau de Svetlane și Alioși. Cu greu mai puteam găsi în librării câte un Aleksandr Gaidar ca să reîntâlnești copilul sovietic naiv, simpatic și eroic. Nimeni nu ne-a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în cuplu prin modelul a cinci la sută? Eu nu cred. Pur și simplu, nu cred. O.Ș.: Să spunem că n-ai părinți care să-ți cultive autoafirmarea și încrederea. Dar, spun așa: o tânără isteață, cu chef de citit, cu chef de informare, poate să răstoarne modelul patriarhal cultivat în familie și în școală. M.M.: Eu n-am spus că nu există soluții individuale. Întodeauna există soluții individuale. Și în comunism erau soluții individuale. Dar erau de ajuns? Puteau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de cineva, discursul acesta pretențios și imuabil se adresează cui? Cine e interlocutorul? Fie el și surdomut... Iar dacă ții seama de asta, de îndoielile și incertitudinile legate de acest act cam ridicol și probabil inutil care e scrisul... — Dar cititul? ...dacă ții seama de toate astea - mă gândesc eu și-i fac semn lui Pastenague să se calmeze puțin - cam pe-aici cred că ar trebui să fie căutată o justificare pamfletului. În cazul pamfletului, declarat ca atare sau deghizat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
egiptenii era scrisă pe poarta templului din cetatea getului Aetes, adică să ne crăcănăm înțelegerea pe deplin, în acele vremuri - prin secolul Xll î.e.n. - neamul nostru mioritic știa să scrie iar majoritatea dintre ei aveau acest nărav al scrisului și cititului, altfel nu găsim rostul menționării. La templu veneau toți muritorii în anumite sărbători iar memoria strămoșilor era cea mai vie în acel loc. Tragicianul grec Euripide ce a trăit în secolul V î.e.n., în piesa Medeea, spune că eroina era
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
moralei și religiei” anume despre „Elanul vital”, aproximativ 30 de pagini. Am predat traducerea, părintele profesor, a citit-o și a cerut să o citesc în fața colegilor. în timpul citirii traducerii, părintele profesor nu m-a corectat de loc. La terminarea cititului, părintele m-a întrebat zâmbind, „și ce este „elanul vital” la care am răspuns simplu. „Sufletul”. în urma acestei lucrări de seminar, Părintele Profesor Valeriu Iordăchescu a propus și consiliul profesoral a fost de acord ca singura bursă pentru Strasbourg repartizată
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de instruire al oamenilor. În etapa primului val analfabetismul era dominant, majoritatea oamenilor fiind privați de știința de carte. O societate în care agricultura era principala activitate putea funcționa și în aceste condiții. În etapa celui de-al doilea val, cititul era calificarea cea mai elementară cerută de angajatori. Tehnologiile de fabricație cereau muncitorilor măcar posibilitatea citirii unor prescripții tehnice simple. În această etapă analfabeții nu aveau acces la meserii calificate, de aceea numărul lor a scăzut semnificativ. În etapa celui
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
exersare, creativitatea se atrofiază. Programați-vă în agendă o oră pe săptămână pentru exersarea creativității. Efectuați exerciții de creativitate (unele exerciții le puteți găsi în Anexa 15), aplicați metode, gândiți creativ problemele cu care vă confruntați. O ultimă recomandare: citiți! Cititul este o modalitate de a alimenta stocul de cunoștințe pe care se bazează creativitatea. Citiți cu aviditate și cât mai variat! Neaparat, citiți! Trebuie cunoscut adevărul că noi utilizăm doar o mică parte din resursele noastre fizice și mentale. În
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
N. Sterescu precizează că revista își propune „să pună în valoare tinerele talente literare”, considerând că nu există „o tipăritură care să primească cu inima deschisă slova tremurândă a începătorilor”. În program se afirmă dorința de a deștepta „gustul pentru citit, pasiunea pentru cărțile frumoase, interesul pentru manifestările de artă”. Colaborează cu versuri Virgil Carianopol, Radu Gyr, Ștefan Stănescu, Octav Sargețiu, Ștefan Aug. Doinaș, Geo Dumitrescu, Mihu Dragomir, Pavel P. Bellu ș.a. Proză dau Aurel Bugariu, Marin Preda (povestirea Nu spuneți
TINEREŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290188_a_291517]
-
prin tăcere. *Orice s-ar zice, sînt un optimist: imaginația mea concepe (chiar dacă în doze infime) mai binele, niciodată mai răul. După vederea spectacolului de televiziune de aseară, mi-a venit în minte o parte dintr-un aforism de Schopenhauer, citit, în traducere, nu mai știu unde: „Voioșia nu poate veni la serbare”. Azi am găsit fișa pe care îl notasem. Merită citat în întregime: „Magnificiențele, de cele mai multe ori, sînt niște curate aparențe, ca decorurile de teatru: esența lucrului n-are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spus unde și cum citește: acasă (într-o mansardă construită cu propriile-i mîini), în parc, în tren. A făcut un calcul: după 23 August au apărut peste 10.000 de volume. Se plînge că are prea puțin timp pentru citit: predă la negri, stă la cozi. Citește însă repede, cîte un volum pe zi. De scris, scrie fără dificultate. „Am ajuns la acel grad de profesionalism, încît bag hîrtia în mașină și treaba merge”. Mi-a precizat că scrie pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și două aripi. Femeia s-a grăbit să-i mulțumeacă pentru faptul că a trecut-o în rîndul îngerilor... - îmi mulțumești degeaba, a oprit-o el: te-am făcut gîscă!” Pînă acum perestroika dă satisfacție îndeosebi celor care au patima cititului, interesați de părțile istoriei contemporane ținute sub obroc sau prezentate deformat (biografii falsificate integral sau numai retușate, evenimente interpretate tendențios, cu omisiuni). Entuziasmați de ceea ce li s-a oferit, unii dintre aceștia s-ar mulțumi, la o adică, și cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
problema era că nu auzisem în viața mea vreun cuvânt turcesc. Sau poate nu erau cuvinte turcești. Se instalase confuzia în capul meu, așa că am decis să nu mai conversez cu ea. Nu pot pretinde că am învățat ca lumea cititul pe buze în numai două luni de curs la Universitatea Populară. Era mult prea delicată problema asta. A scos din buzunarul taiorului o cheie ovală electronică și a introdus-o în broasca ușii pe a cărei plăcuță scria 728. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce să mă aștept. S-a întors spre mine și mi-a spus ceva, dar buzele i s-au mișcat prea repede și nu am putut descifra cuvintele. — N-ai putea vorbi mai rar? Nu mă descurc foarte bine cu cititul pe buze. Ea silabisi răspicat: „Îmbrăcați și încălțați astea“. Nu prea aveam chef să port manta de ploaie, dar îmi dădeam seama că obiecțiile nu și-ar fi găsit rostul. Mi-am scos tenișii și am încălțat cizmele de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-a durut și ce mi s-a părut ciudat e că nu mi-a fost frică. Cuțitul s-a afundat ca într-o masă gelatinoasă. Ușor și silențios. A procedat la fel și cu ochiul stâng. — Până termini cu cititul viselor, se duc și cicatricele, zise Paznicul în timp ce punea cuțitul și tava la locul lor. Dispar de la sine. Asemenea cicatrice sunt pecețile Cititorului-de-vise. Dar atâta vreme cât ele există, trebuie să te ferești de lumină. Ochii tăi nu mai văd lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
începi să citești vise de mâine. Îți convine camera asta? Dacă nu, pot descuia și sala de lectură. — E bine și aici. O să mă ajuți? — Da. Treaba mea este să păzesc visele și să dau o mână de ajutor la cititul lor. — Nu cumva ne-am mai întâlnit? A făcut ochii mari și m-a privit fix, încercând să scotocească printre amintiri. Am avut câteva clipe impresia că voia să mă înlănțuie cu ele, dar a clătinat din cap resemnată. După cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu totul altfel, și nu știm din ce pricină amintirile s-au șters și acum ne ducem viața mai departe, fără nici o amintire. Nu ai aceeași senzație uneori? — Nu. Părerea mea e că tu gândești astfel pentru că te ocupi de cititul viselor. Cititorul-de-vise gândește cu totul altfel decât oamenii obișnuiți. Chiar crezi asta? — Tu-ți amintești unde-ai mai trăit și ce-ai făcut? — Nu, nu-mi amintesc. Aș vrea eu! M-am dus la tejghea, am luat o clamă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi folosească vreodată și așa ceva. — A, bravo! Ai făcut treabă bună. Și eu mă descurc puțin. Vrei să exersăm și noi doi? Dacă nu vă supărați, nu țin neapărat, i-am răspuns eu prompt. Prefer să vorbim normal. — Ai dreptate, cititul pe buze e o tehnică destul de primitivă și prezintă o seamă de inconveniente. Dacă e întuneric, nu vezi gura interlocutorului. Dacă nu e, stai cu ochii lipiți de ea. În cazuri extreme însă, e o măsură foarte eficace. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aparte, dar nu era deloc rea. Nu mai mâncasem așa ceva în viața mea. Când am terminat tot ce era în farfurie, am avut senzația că mă încălzisem pe dinăuntru. Mi s-a servit apoi ceai fierbinte. Ceai verde și amar. Cititul viselor nu era o treabă chiar atât de simplă pe cât mă lăsase ea să înțeleg. Firicelele de lumină emanată erau extrem de subțiri și cu toate că-mi concentram toată atenția pe vârful degetelor ca să le simt bine, mi-era imposibil să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întrebări, dar nu prea știu mare lucru despre acest oraș și sunt foarte confuz. Habar n-am cum e structurat, nu înțeleg de ce e împrejmuit de un zid atât de înalt, de ce ies și intră animalele zilnic, la ce servește cititul viselor vechi. Nu pricep absolut nimic. Și nici nu am pe cine întreba. Dumneavoastră sunteți singurul cu care-mi permit să stau de vorbă. — Nici mie nu-mi sunt clare foarte multe lucruri, spuse bătrânul, calm. Unele nu se pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în partea de sud. Acolo formează un fel de vârtej și e înghițit imediat de o cavitate calcaroasă. După spusele Colonelului, întinderea aceea calcaroasă are și ea rolul de a capta numeroasele izvoare de apă. Bineînțeles, serile îmi văd de cititul viselor. Fix la ora șase deschid ușa bibliotecii, cinez împreună cu bibliotecara și apoi citesc vise vechi. Am ajuns să citesc cinci sau șase vise pe seară. Degetele mele captează cu ușurință firicelele de lumină și-mi transmit cu claritate imaginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bibliotecara și apoi citesc vise vechi. Am ajuns să citesc cinci sau șase vise pe seară. Degetele mele captează cu ușurință firicelele de lumină și-mi transmit cu claritate imaginea și ecoul. Nu mi-e clar la ce e bun cititul viselor și nici pe ce principiu funcționează, dar după reacțiile bibliotecarei îmi dau seama că eforturile mele nu sunt zadarnice. Nu mă mai dor ochii din pricina sclipirii craniilor și nici nu mai obosesc atât de ușor. După ce termin cu cititul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cititul viselor și nici pe ce principiu funcționează, dar după reacțiile bibliotecarei îmi dau seama că eforturile mele nu sunt zadarnice. Nu mă mai dor ochii din pricina sclipirii craniilor și nici nu mai obosesc atât de ușor. După ce termin cu cititul unui craniu, bibliotecara îl pune pe raft, alături de celelalte rezolvate. Când vin în seara următoare, raftul e gol. — Faci progrese serioase, îmi spuse ea într-o seară. Nu mă așteptam să meargă atât de bine. Câte cranii sunt? — O mulțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cât vedeai cu ochii. Oricum, semăna mai degrabă cu un cimitir decât cu un depozit de bibliotecă. În încăpere plutea un aer funebru. M-au trecut fiori. — Vai de mine! am exclamat. Câți ani crezi că o să-mi petrec cu cititul ăstora? — Nu trebuie să le citești pe toate. Citești și tu câte poți. Dacă mai rămân, o să le citească următorul Cititor-de-vise. Să nu crezi că fug de-aici! Stau cuminți și fac nani. O să-i dai o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în mine. Nu mă simt capabil să le compătimesc și gata. Pentru că veni vorba, personajele lui Tolstoi sunt cumva prea ambițioase și cu tendință spre static, așa că nici după ele nu mă dau în vânt. După ce-am terminat de citit Rudin, am aruncat cartea pe raftul bibliotecii și m-am dus iar la bucătărie să mai scotocesc printre cioburile din chiuvetă. Chiar la fundul grămezii am găsit un pic de Jack Daniels cu etichetă neagră. Am turnat cu mare grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunt chiar eu, se pare. — Deci, oricum trebuie să-l salvăm mai întâi pe bunicul. — Pentru că noi trei suntem oameni buni? Da, zise fata durdulie. 18 La capătul lumii Citirea viselor Incapabil să-mi sondez sufletul, m-am întors la cititul viselor vechi. Pe măsură ce iarna avansa, n-aveam altceva mai bun de făcut. Așa că, cel puțin temporar, am reușit să mă detașez de senzația de pierdere care mă apăsa. Pe de altă parte, cu cât citeam mai multe vise vechi, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]