8,186 matches
-
nou, de-aia, răspunse tânăra. În curând prezența mea o să vă adoarmă complet. Sunt o fată ca oricare, n-am nimic deosebit. Și sunt o infinitate ca mine. — Interesante valori dați dumneavoastră somnului, schimbă vorba comandantul. — Pentru noi, oricât de ciudat, somnul e esențial, spuse tânăra mediocră. Avem adevărați maeștri la dormit. Ei pot adormi instantaneu, indiferent de împrejurare sau tocmai din cauza ei. Dar pentru asta trebuie exerciții, antrenament... Noi, ăștialalți, ne mulțumim cu un somn normal, fără vise. Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dar... Când îmi amintesc de armată, de tine îmi amintesc, draga prietene... Atunci, după acea perioadă cam îndelunga totuși, aveam planuri amândoi.. eu ți-am scris, dar de la tine n-am primit nimic... Oare n-ai primit nimic prietene? Mai ciudat este că reapari acum, în acest timp în care am foarte multe șanse să plec, să mă desprind de lume, de.. pentru o lungă perioadă de vreme! Atunci te-am regăsit acum, ca iar să ne despărțim? ciudată soarta... Am
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
marinăresc. Spre dimineață încurajați și de privirile unui tip de dimensiunea unui dulap, care părea destul de post dispus și părea că mestecă nisip, terminară de lustruit puntea apoi trecură spre cale. Prilej cu care aflară că nava transporta cherestea, destul de ciudat ambalată în lăzi cu însemne indescifrabile. Mai pe la prânz când tocmai luau hotărârea să se arunce în mare fură invitați la masă, unde criminalul de serviciu le aruncă o strachină cu ceva. Ceva-ul era mai puțin aspectuos decât o
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
masă, cei doi trecură în revistă frânturi din perioada în care viețile lor se derulau oarecum alături ,fiecare încercând să descopere la celălalt schimbările inerente vârstei, ascensiunii la nivel profesional. „De fapt, nu știu ce te-ar interesa pe tine. Ești cam ciudat. ... Ți-a priit venirea la București!! Hm! Eu vreau să aflu câte ceva despre fătuca aia, Violeta... Mamă, ce bună-i ciorba asta!... Trebuie să știi câte ceva, că ești vecin de bloc cu ea, ce dracului! Despre mine n-am să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
tare, că nu a auzit când l-a strigat. Mama băiatului și-a dat seama că a murit și s-a dus să vadă ce este cu el. Murise. L-au înmormântat oamenii din sat. Pentru că era un om mai ciudat, ca să nu se transforem în moroi, i-ai băgat în buric o andrea. Astăzi se spune strigoi. Noi, copiii, când ne jucam pe coasta lui Ilie al Ioanei, nu stăteam seara târziu că ne era urât. După el a rămas
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
sadica să te "imprietenesti"cu "dusmanul"si după aceea să-ți afișezi pe FB ultima mașină cool pe care ți-ai achizitionat-o?Ah ...era a vecinului sau ai făcut poza doar în parcarea de la mall?:) Da ...și cât de ciudat este când "cunoști "oameni pe FB ,chiar te conversezi un pic cu 'mnealor și ,după aceea te duci la biserică și se mulumesc să se uite la tine lung și să nu-ți răspundă la salut.Ca și cum ai fi "un
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361502_a_362831]
-
filozofa Vania. - Cum arătau? - Mari, voinici, cu niște mutre negre că de țigani, să-mi fie cu pardon. Chiar mai negricioși că matale. Cand se uitau la mine, parcă îmi luau măsură la sicriu. Si-aveau un accent, așa, mai ciudat... - Și ce ziceai că vor de la mine? - Păi se exprimau că le-ai furat diverse chestii, dar ei vor telefonul. - Arăt eu a hoata de telefoane? Vania rânji dulce: - La câte am văzut eu, nu mă mai iau după aparente
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
poporul român. Atunci s-a înființat România. - Tânăr fiind, mai poți spune astăzi că ești mândru că ești român fără a atrage priviri ironice, fără a fi luat în batjocură? - A fost și cred că mai este un vânticel nițel ciudat. O anume categorie de intelectuali români susțin ideea - nu pe față, ci discret, parșiv! - că cu cât îți înjuri mai mult țara, cu atât ești mai european. Mie îmi dispace genul ăsta. - Ce vă supără cel mai mult în societatea
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
ca și propria-i viață, de vremi și de nevoi. O vecină mai tânără și mai în putere,E.D, menționa DIO, fiind autoarea unei asemenea fapte inumane. În final, Dio își punea respectiva întrebare. Din cauză de acest articol, ciudat, nu din pricina adevărului, E.D, o persoană altfel respectabilă, i-a tot trimis lui Dio, prin diferiți emisari, mai multe amenințări. Așa, pure și simple! Oare ? Stimabila (NENEA IANCU REDIVIVUS!) E.D PROBABIL CĂ NU A AUZIT ÎNCĂ DE DREPTUL
O CREDINCIOASĂ CU ORA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363861_a_365190]
-
o hora și se udă una pe cealaltă cu apă, invocând din nou apariția ploilor pentru fertilizarea culturilor. [1]a se legăna, a se amesteca - regionalism [2]pricepută la toate, învățată și deșteaptă. (DEX) 5(despre oameni) a se purta ciudat; (în special) a se agita fără motiv, a fi plin de neastîmpăr. Furie subită, acces de nebunie (DEX) [4]păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, cu capacitatea de 50 ml. din care se bea țuică sau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > SLUGILE RĂULUI Autor: Paul Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 1145 din 18 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Pare ciudat, uneori, cum unii oameni au o viață lipsită de greutăți, în special din punct de vedere material, o viață cufundată în lux și bogății, care de care mai mari și mai numeroase. Oare cum primesc aceștia toate acele bogății materiale
SLUGILE RĂULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364053_a_365382]
-
-le, într-un final, pe amândouă (se anticipează azi finalul tragic al iubirilor gemene ale lui Moisescu pentru Maria și Vasilica). Ion idealistul, filosoful în jurul căruia se țese una dintre narațiunile lui Moisescu, moare singur, încondeiat cu denigratorul adjectiv calificativ „ciudat“, fiindcă singura ființă ce l-a înțeles - care a fost, ca el, de părere că omul are spirit, vise și năzuințe spre a se deosebi de restul vietăților - s-a căsătorit cu altul. Carol și Antonia, personajele altui text, duc
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
întorcându-se spre ieșire. Trânti ușa la fel de tare așa cum făcuse și când intrase. Ceilalți se priviră în tăcere. - Hai, că nu mai are niciun haz!, zise Ursula lepădând bisturiul pe una dintre măsuțele apropiate. Ceilalți își întoarseră privirile spre mine. Ciudat, în loc să citesc ură, vedeam un licăr ce tindea să se transforme într-o atmosferă amuzantă. Și-ntr-adevăr, izbucniră într-un râs nefiresc, ciudat. Apoi, ca și cum ar fi făcut parte dintr-un ritual îndeobște cunoscut, își goliră paharele peste mine. - L-am
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
are niciun haz!, zise Ursula lepădând bisturiul pe una dintre măsuțele apropiate. Ceilalți își întoarseră privirile spre mine. Ciudat, în loc să citesc ură, vedeam un licăr ce tindea să se transforme într-o atmosferă amuzantă. Și-ntr-adevăr, izbucniră într-un râs nefiresc, ciudat. Apoi, ca și cum ar fi făcut parte dintr-un ritual îndeobște cunoscut, își goliră paharele peste mine. - L-am botezat Ursula, l-am botezat!, ziseră ei, care mai de care, continuând să mă ude râzând. - Da-ți-l pe mâna doctorului
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
așezat. Nu mai știam ce să cred. Mi-a întins o cupă de șampanie. Am luat-o fără să mă grăbesc și am așezat-o pe brațul fotoliului. Așteptam ceva ce nici eu nu știam ce. Totul fusese atât de ciudat. - Bea dragule!, mă îndemnă ea, turnându-și altă cupă. - Pentru ce bem? - Pentru noi, pentru partidul nostru, nu-i așa?, mă ispiti ea zâmbind. Am băut. Nici eu nu știam de ce am făcut-o, dar am băut. Lichidul acidulat mă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
-i cadă vestmântul vaporos c-o singură mișcare, ce putea să însemne și abandon și provocare. M-am ridicat, de parcă-aș fi vrut să-i opresc căderea vestmântului. Brațele mi s-au oprit, din avânt, pe umerii ei. Un parfum ciudat mă învălui. Pielea îi era catifelată și fierbinte. Parcă aveam jeratic în podul palmelor. M-am gândit pentru o clipă la tatuaj. „Dacă o să mă doară...”. Dar gândul a trecut ca un fulger. Simțurile îmi erau răscolite și-o beție
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
dezbrăcarea repetată a noii îmbrăcăminți, mai reușeau cât de cât, să dea contur exclusiv auditiv prezenței propriei lui soții. Apoi se auzea de dincolo de perdea o voce mai mult șoptită: ”Poți să te uiți”. Atunci în Sinu se petrecea ceva ciudat. Se vedea învăluit parcă de o nouă lumină. Vârându-și capul dincolo de perdea, putea zări mai întâi în oglinda cât un stat de om a separeului, un chip de femeie parcă străină lui și mai apoi, în fața lui, s-o
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
suntem amândoi, pentru că orice supraviețuitor din pustiu înnebunește. Nebuni suntem toți cei care mai trăim. EA:Noi, nebuni? Nebuni sunt acei care-au distrus civilizația. (Între timp, lumina scade în intensitate, ca și cum s-ar însera). EL: Acum...asta este... EA: Ciudat! Nu ai mai încercat să cauți pe nimeni în acest timp? EL: La început, în primele zile după cataclismul atomic am încercat, dar constatând că de jur împrejur, pe o distanță de zeci de mile este numai pământ pârjolit, am
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
pare normal? Doar nu ești robot. Mai bine i-ai mulțumi lui Dumnezeu că nu porți ochelari. EMA: Ce or fi făcând Emil și băieții ? DENISA: Cred că vor fi umplut portbagajul de pește. EMA: Dar, mi se pare cam ciudat, parcă ceva mă frământă. Unde am pus celularul? Vreau să-l sun pe Emil. DENISA: Te va suna el. Nu-l știi cum este de imprevizibil. EMA: Fin și imprevizibil. Să știi că poimâine ești invitata noastră la cină, dacă
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
și eu am pierdut totul. EA: Totul? Ce vorbe mari! Pământul a pierdut viața rațională. EL: Dar, iată că este seară, să ne pregătim pentru ziua de mâine. (Întuneric) PARTEA a III-a Acțiunea se petrece lângă un izvor. EL: Ciudat! Am avut un vis în care se făcea că deșertul dispăruse și mă aflam într-un loc necunoscut. Ieșisem dintre niște cruci, am trecut pe sub un pod și-am văzut o cale ferată, șosele noi, clădiri noi, pe strada unde
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
că deșertul dispăruse și mă aflam într-un loc necunoscut. Ieșisem dintre niște cruci, am trecut pe sub un pod și-am văzut o cale ferată, șosele noi, clădiri noi, pe strada unde am locuit cândva. Se făcea că oameni îmbrăcați ciudat treceau nepăsători pe lângă mine. Când am vrut să citesc numele străzii, m-am trezit. (Apare EA) EA (veselă): Aici erai? Te-am căutat peste tot. Dar, de ce te-ai trezit așa de devreme? EL: Am avut un vis. EA: Și
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
adus / Prieteni dragi, pe scaunele goale,/ Dau un ospăț, am douăzeci de ani”. Avea dreptate filozoful Kierkegaard când spunea că poetul este „o ființă nefericită a cărei inimă este sfâșiată de suferințe secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite încât atunci când suspinele și țipetele le scapă, sună ca o muzică frumoasă”. Începând din primăvara anului 1956, în Ungaria s-au produs evenimente importante. În anumite cercuri, în Uniunea Scriitorilor, dar și in presă au început să apară critici
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
și muguri de copaci înalți scăldați de vânturile de miazăzi. În acest loc Eu am ajuns într-o dimineață, parte din vrere parte din întâmplare. La ora la care am ajuns era înghesuiala mare între cei ce vindeau, dar lucru ciudat nu era niciun cumpărător pe aproape, vreun mușteriu cu bani de cheltuiala. Soarele îmi bătea în ceafa, așa că am avut timp din belșug să constat cum meticuloși își arajau marfă să arate frumos și ochi să atragă, ochi ce lipseau
TÂRGUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363018_a_364347]
-
insulei, cel care alungă foametea, molimele, mereu grabnic ajutător rugătorilor săi. În viața sfântului Spiridon minunile deveniseră un fel de monedă curentă, puse întotdeauna în ajutorul semenilor. Veșmintele sale sunt schimbate de patru ori pe an și, ce este mai ciudat, papucii lui de mătase se tocesc, motiv pentru care este numit și sfântul călător. La mormântul său, s-au făcut și continuă să se facă multe vindecări și minuni celor care vin și se roagă lui. Referință Bibliografică: 12 decembrie
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
mai târziu se confirmă gradul și printr-o deducție logică, am realizat punctul terminus, finalul poveștii, ca fiind până la ziua fetiței mele, până la ziua în care ea va împlini nouă ani, nouă ani iar eu nu voi mai fi acolo. Ciudat îți imaginezi viitorul în care nu ești prezent. Seamănă pe undeva cu poveștile din trecut pe care și le spun generațiile anterioare, cele din 50, 60 în cazul meu, atât de reale pentru ei și când tu te intrebi dar
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]