11,010 matches
-
cele adevărate, nici eu nu știu! De ce-am vomitat visul anei peste mormîntul tatei... , și de ce am lăsat-o pe ana să mi se urce-n vis!?... Acum, cînd trec pe curat toate acestea, cînd Împletesc o coroniță din ciupercile de pe mormîntul tatei, mă uit pofticios la grinda cea mare din podul casei, ca la o ană, și o aștept pe mama să facem ultima repetiție pentru marele carnaval. Și asta e sigur... Pășesc prin larma carnavalului, printre șoaptele care
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase sau le puse în saramură, sticluțe cu sirop de arțar, zmeură și mure stăteau frumos aliniate în beci, uscate mere din pădure, adunase alune și nuci. Uscase măceșe și alte plante aromate și tămăduitoare pentru ceai
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede! Mai repede! Nu-mi păsa de ce avea să creadă șoferul, chiar dacă m-ar fi luat drept nebun. Pagubă-n ciuperci! Atunci numai de părerea lui nu mă sinchiseam. Portarul spitalului m-a oprit să intru. Vizite după miezul nopții? Unde s-a mai pomenit așa ceva? I-am explicat că e vorba de un caz special, soția mea a fost accidentată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fanatic al auzului. Pe cât eram de absorbit în tinerețe de rotirea vizuală a vulturului pe culmi de munte, de negrul-verde uriaș al pădurii, pânzăria cascadelor, strălucirea macilor în câmpurile de grâu, arhitecturile mirifice ale flăcărilor în sobă, sticlirea vrăjitorească a ciupercilor otrăvitoare sub frunzișul umed, urmărirea norilor de sub umbra nucului, ori de lumina mierie alunecând durduliu, ca la Sadoveanu, pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Am aflat că mai târziu, ca preot în Vrancea a murit de tuberculoză. Nimic nou fiindcă și printre neamurile noastre foarte mulți au sfârșit la fel. Dintre colegii de atunci îmi amintesc cu plăcere de Florea Ghiță, de Totolici Ion, Ciupercă Ilie, Pisică Ștefan, Văsii Nicolae,Vâlceanu Dumitru, Dănceanu Ion, Chiculiță Gheorghe, “țățâca” Tudorache Gheorghe. Cu ei am mers până la clasa a III-a când, din bogăția în creștere a sărăciei, am fost retras de la seminar. Câine sau ogar Nici câine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dreapta, părinte! Mai mult decât în visele mele. Da’ de unde asemenea bunătăți, părinte? Apoi mai sunt și oameni ai lui Dumnezeu care au grijă și de sufletele noastre păcătoase... Spunând acestea, călugărul a așerzat în fața mea un coș plin cu ciuperci proaspăt culese. Uite aici bunătăți lăsate de Dumnezeu. Noi nu trebuie să facem altceva decât să-i mulțumim și să le culegem. La amiază, mâncăm tocană de ciuperci. Să te ajut și eu la treabă, părinte. Nu-i nevoie. Tu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
păcătoase... Spunând acestea, călugărul a așerzat în fața mea un coș plin cu ciuperci proaspăt culese. Uite aici bunătăți lăsate de Dumnezeu. Noi nu trebuie să facem altceva decât să-i mulțumim și să le culegem. La amiază, mâncăm tocană de ciuperci. Să te ajut și eu la treabă, părinte. Nu-i nevoie. Tu ia-o ușurel pe potecă și nu te oprești decât în poiană. De acolo ai atâtea locuri unde te poți duce. Să nu întârzii la masă! De unde știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fi ea de umblată prin lume - tot nu ar putea vorbi așa...Ceva nu-i la locul lui...” gândeam eu, privind neliniștit în jur... Am pornit totuși să colind rariștea de dincolo de poiană. Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
eu, privind neliniștit în jur... Am pornit totuși să colind rariștea de dincolo de poiană. Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile din jur, mi s-a părut că aud un fel de...geamăt și freamăt de lăstari și frunze...” Doar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că se mișca mai mult ca un flăcău decât ca un bătrân... „Păreri” - mi-am zis eu, terminându-mi treaba. După ce a binecuvântat bucatele, ne-am așezat la masă și ne-am ospătat cu îndestulare... Cum ți s-au părut ciupercile, fiule? m-a întrebat bătrânul, ca o adevărată gospodină. Strașnic de bune. Știam asta, dar am întrebat și eu... pentru sufletul meu. Acum fă bine și du-te în chilioara ta. Poate mai citești ceva. Mai spre seară, ne-om
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
copil bolnăvicios. Ea lua debilitatea lui drept distincțiune. Bătrânul prinț, cunoscut pentru robusteța lui, murise de un atac de paralizie. Ea, Zaza, murise glorios de un cancer superb, dezvoltat în larg pe sânul odinioară celebru, acum voluminos. Pe aceste îngrășăminte ciupercile maligne crescuse prospere. Zaza nu mai trăise după ce mamelele cu răsad rău fusese extirpate. Nu mai putuse trăi tocmai pentru că nu vroise la timp să le sacrifice. Ori pe ce loc își așază omul cultul, e respectabil să moară apărîn-du-1
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tocmai pentru că nu vroise la timp să le sacrifice. Ori pe ce loc își așază omul cultul, e respectabil să moară apărîn-du-1. Sânul pentru Zaza era o patrie. O patrie cu care te alinți și pe care își fac cuib ciupercile rele! Dar tăindu-le, mori deodată cu ele. Respectuos, recules, Maxențiu văzuse trecând într-un lighean sângerat acele simboluri și rămăsese orfan. Probabil că Maxențiu făcuse pe picioare multe pleurite infantile până când ajunsese la congestia de acum. De aceea simțea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
inocente, precum complicitatea, până la cele mai implicative, mai încadrabile penal, după caz. Temătorii, metaforic tremurătorii, nu se opun. Nu zic niciodată nu! Ei aprobă mereu. Bat din palme și când nu trebuie. Din rândurile lor apar lingușitorii. Lichelele. Ca ciupercile. Otrăvitoare. Îmbâcsesc societatea. Fac aerul irespirabil. Sunt pâinea și sarea dictatorului, faraonului, tiranului. Sunt mediul său social. Lăudătorii lui pe toate cărările. Lătrătorii săi popularizatori în toate răspântiile vieții, ajunsă repede la agonie. Exact cum spune Sfântul Apostol Pavel: “...gâtlejul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ca jefuitori, dar nu sunt și singurii. Noua conducere instalată după ’89 a permis micile hoții și jafuri moștenire de la comuniști, pentru ca - tolerând furturile mărunte ale unora să nu se observe jaful mare, la nivel național, apărând tagma îmbogățiților, precum ciupercile după ploaie. Adversari în primul tur, liberalii pecetluiesc și parafează înțelegerea fără să se mai gândească la principii și crez politic. După ora 20 am o lungă și tonică convorbire telefonică cu doamna Margareta Șerban. E uimitoare identitatea vederilor noastre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cineva, decât, poate, pentru tocat și dat,în amestec cu altceva, curcilor. Da. Dar, n-aveau curci; nici ei, nici alții de pe acolo. Au venit ploi. Ploi salvatoare, pentru scurtă vreme: cât au ieșit și s-au dezvoltat bureții și ciupercile. Au mâncat și ei, pe săturate, și, au și mai vândut. Fierbințelile verii au topit și această sursă de existență a golilor. A bieților, obidiților șomeri, ce deveniseră, din specialiști de frunte, ai fostului combinat. Căutau, și tot căutau, servicii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bolta înstelată o stea care să-mi aparțină, în secret. Mă trânteam în iarbă și populam arbitrar acea stea mică, scânteietoare, cât un bob de grâu. Am ajuns, totodată, expert în calitatea ierbii pe care o preferă vitele, în recunoașterea ciupercilor veninoase sau în prevederea timpului, în funcție de forma pe care o luau norii și de înălțimea la care pluteau. N-aș jura că auzisem de inventarea radioului sau de existența luminii electrice, în schimb, înțeleg, poate, mai bine decât alții că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe care le frigeam pe jar, zmeură, afine, mure, alune. Câteodată, găseam în scorburile copacilor, după ce vâram în ele frunze umede scoase din foc, ca să împrăștie fum, și miere de viespi. Mai mâneam și "glojdani", niște plante dulci-acrișoare, mai înalte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întîrzia mai mult, iar după ce depășeam livezile, pătrunzând, practic, în zona de munte, nu mai era nici o restricție. Acolo, puteam lăsa vacile să-și caute iarba pe malul Secii, printre brusturi. Noi plecam după afine, după mure oloage ori după ciuperci de pădure, mulțumindu-ne să ciulim, din când în când, urechile pentru a ne asigura că se auzeau sunetele tălăngilor. Fiecare cunoștea ce sunet scoteau tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
maldăr de iarbă sub cerul liber. Vremea era blândă în septembrie, abia prin octombrie se răcea, aducând ploi nesuferite, iar în privința mâncării nu aveam motive să-mi fac griji. Pădurea era plină de alune, de mure, de zmeură sau de ciuperci pe care le puteam frige pe jar. Cu o seară înainte de ziua fatală, mi-am pus în buzunarul pantalonilor o cutie de chibrituri, un amnar și iască, după care mi-am așezat la îndemînă primii mei bocanci; niște bocanci grei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un chip ciudat, de parcă-ar fi vrut să-și ia zborul. Mâini subțiri, șovăitoare. Ceva cu totul im po sibil în toată construcția acelui corp. Iar fața... în mod sigur nu o față umană. Vag feminină, dar atrasă ca o ciupercă de gravitația lunii. Cum pot descrie acele cearcăne revărsate, acei ochi grei și fără strălucire, acea expresie nici de tristețe, nici de dez nădejde, nici de durere, ceva ce n-a mai apărut nici odată pe o față de om... Sau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acolo îi dădu năprasnica veste. Nici vorbă, nu mai putea fi de examen, deși, în minte, îi stăruia parcă, vocea profesorului: "Succes la examen! Nu te lăsa!" Dar nu. Luă primul tren înapoi spre N. După înmormântare, au apărut, precum ciupercile după ploaie, tot felul de rubedenii de-ale răposatului, care de-a zecea spiță, care mai apropiată... Fiecare începu să emită pretenții, să amenințe cu darea în judecată, să conteste înfierea și orice drept de moștenire al tânărului. Scârbit de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
important dintr-o organizație eficientă. Undeva ai să schimbi ceva, îi spusese el, pe vremea când nici unul dintre ei n-avea habar cât de puțină schimbare îngăduia lumea. O contribuție adevărată, K.S., știu sigur. Acum, după câteva vieți, în timp ce alegea ciuperci, el alunecase înapoi la nume, ca și cum timpul ar fi rămas pe loc. — Dacă cineva îl poate aduce înapoi, tu ești aia, K.S. Poate că tot mai putea schimba ceva, fie și numai pentru fratele ei. Inventa destinații pentru amândoi, sarcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nume, gata să încerce orice, orice înșelăciune și exploatare posibilă, doar ca să existe în continuare. Își privește fix mâinile tremurânde, adevărate jungle de bacterii. Insectele scormonesc adânc în instalația electrică a acestui avion. În cală și-au găsit locul semințele. Ciupercile, sub căptușeala de vinilin a cabinei. Dincolo de micul geam de lângă el, înghețați în aerul lipsit de aer, archaea, niște superinsecte, și extremophiles trăiesc din nimic, în întuneric, la mai puțin de zero grade, prin simplă imitație. Fiecare cod care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cinci luni consecutive. Cinci luni de Rai. Mama se-apucase să coasă și să croșeteze haine pentru copil, ca-n vremea bunicilor. Ascultam ore în șir discurile de vinil și coseam amândouă. Am învățat să brodez, din instinct, fluturi colorați, ciuperci și ghirlande de căpșuni pe cămășuțe cât o palmă și bavete decupate din cerșafuri. Când nu coseam, citeam. Ciudat, nu cred să fi scris ceva nici în așteptare, nici după naștere. Dar, dacă memoria nu mă înșală, asta nu s-
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
dă în mod obișnuit bărbaților. Vedeta a strigat: „Nu, John, nu trage!” Corect? Prințul zâmbește: ─ Foarte corect. Dacă-ți spuneam de la început că erau două femei și un bărbat, ghicitoarea n-ar mai fi fost ghicitoare ci „Mânăstire-într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?!” Da, dintre cei trei, numai poștașul era bărbat și era îmbrăcat în uniformă de poștaș. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Ana rămâne un pic pe gânduri: Pare, deci, că poștașul e criminalul. Dar tot mai trebuie
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]