3,264 matches
-
În deșert. A nins. Părinții tăi s-au Întors de la Revelion. Au făcut Revelionul la un prieten pe Avrig. Toată noaptea au dansat tango, iar dimineața perinița. Tatăl tău este vesel și bate cu cizmele În dușumea, o feciorească. În cizme bate cu palmele. Și strigă: Bine taie cuțâtu’ / Că l-am ascuțât amu /. TU tropăi alături de el. Te bucuri și bucuria e lină. Înfuleci tort și mandarine. Pe urmă vine mătușa și un unchi care tocmai a divorțat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și au venit lătureni de pe alte sate și fiecare lăturean stătea lângă o fată și fetele torceau și una din ele, Onica, a scăpat fusul și când s-a aplecat În jos a văzut că bărbatul de lângă ea avea În loc de cizme copite de cal și ea s-a sculat și a fugit și imediat casa s-a scufundat În pământ și trei zile și trei nopți s-a auzit de acolo cum cântau cu cetera, cum se veseleau și chiote și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că el câștigase pariul și-i pusese soției În brațe trei metri de stofă pe care o cumpărase, În drum, de la un magazin din Bariera Vergului. „Să-ți faci taior!” așa i-a spus și a adormit Îmbrăcat și cu cizmele În picioare. Era 1 iulie 1957, ora șapte și cincizeci și cinci de minute seara. La radio se transmitea emisiunea „Noapte bună, copii”. „De ce zboară ciocârlia atât de sus În văzduh”, poveste germană. Partea a treia Anul 1957 este departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
s-ar fi Înhăitat cu niște bărbați de la Szeghedin și s-ar fi făcut hoață de cai. Cu niște secui ar fi prădat banca din Pesta. A lu’ Frasin, poticărașu’, o vede Într-o gară, Îmbrăcată În straie săsești, cu cizme ’nalte și pieptar unguresc. Tata Gheorghe s-o prăpădit de inimă rea. O murit tinăr săracu’. Pătru o crescut aproape singur. Într-o vreme tare i-o fost dragă Ilona. Și ei de el. În toamna lu’ 916 s-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Noaptea târziu, În capătul uliței dinspre biserică, Onica Îl Întreabă pe feciorul fără nume: „ai să mai vii?” Iar el nu-i răspunde, privirea fetei coboară În pământ și Încearcă să oprească unduirea șarpelui subțire În colb, flăcăul doar Întinde cizma și-i zdrobește capul, cuprinde chipul fetei În palme și dă răsplată sufletului ei aprins de văpaie, Învăluirea ochilor albaștri. Nu spune nici o vorbă și cal și călăreț se pierd În noapte. Trece duminică după duminică și Onica degeaba așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scumpe, care Îi scoteau În evidență talia de viespe dar nu se strângeau sau nu se lipeau de corp În locurile unde nu trebuie. În seara asta era elegantă În mod special; purta o rochie cloche cu talia Înaltă și cizme asortate cu vârf ascuțit, din piele Întoarsă. Toți intrară În sufragerie. Ronnie se așeză pe una din canapele, iar Ruby și Sylvia o acaparară pe cealaltă. Phil nu se așeză. În schimb scoase din buzunar mingea cu 20 de Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cinsprezece femei care au venit la Întrunirea cu Ruby erau exact așa cum se așteptase. Erau sfrijite, Pilatate 1 și yogacizate, membre ale cercului de bogătașe ale căror burtici aspectuoase erau perfect asortate cu șuvițe Fulham ultimul răcnet, genți Fendi și cizmele Ugg. Erau un grup vorbăreț, destul de prietenos totusi, și, ca să fie obiectivă, se gândi Ruby, nu erau mai puțin nerăbdătoare decât alte viitoare proaspete mămici. Nu se mai puteau sătura de sfaturile lui Ruby cu privire la sutienele pentru gravide, camerele video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
gras și atârna greu pe lângă față. Arăta slabită, era palidă și extrem de obosită. Nu era Îmbrăcată prost - de fapt arăta destul de trendy, dar blugii ei, haina și geanta erau În mod sigur cumpărate de la un magazin universal, nu de designer. Cizmele cu pielea zgâriată nu fuseseră cumpărate În sezonul ăsta, clar. Nu era deloc client obișnuit la Les Sprogs. —E, În regulă dacă arunc și eu o privire? Chiar dacă știa cum să se comporte, părea Încordată și nu se simțea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Pune casetele una peste alta, mută ghivecele cu plantele nevândute într-o camionetă acoperită cu o pânză verde din plastic, parcată în spatele tarabei. Aștept să-și termine treaba, proțăpit cu hainele mele elegante în mijlocul apăraiei de pe jos. Italia își scoate cizmele de gumă și își pune pantofii. Când se urcă în mașină, ne purtăm unul cu celălalt fără bucurie, dar cu bunăvoință, ca doi prieteni bătuți cu același băț. Sau poate ca doi părinți care au pierdut un fiu. Suntem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și haine. Am alergat, respir cu gura deschisă, în timp ce ploaia mi se scurge pe față. Am un balon roșu în mână. Ce mică este, strânsă în corpul ei ud leoarcă, cu picioarele albe întinse pe trepte, într-o percehe de cizme scurte până la glezne, lucind din cauza apei. E grozav s-o regăsesc, e minunat. Pare mai tânără. Pare o fetiță bolnavă. Pare o sfântă. Apa îi șterge trăsăturile. Nu-i rămân decât ochii. Două bălți strălucitoare care mă scrutează în timp ce rimelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tip practic care găsise o clădire încă în stare foarte bună? Probabil cel din urmă. Trupele Națiunilor Unite și Agenția de Reabilitare derulau operațiunea, dar America era șeful. Când am intrat în birou, am auzit pocnetul ca de pușcă al cizmelor lovite la salut. În timp ce mă așezam pe scaunul indicat, am auzit amenințările mârâite și șoaptele șuierătoare ale planurilor mortale secrete. Dar bărbatul care stătea în fața mea la birou în acea dimineață nu era un ofițer german. Era un civil american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
păr strălucitor nu fusese niciodată ras și a cărei piele gingașă nu fusese niciodată tatuată și al cărei corp palid și răsfățat nu fusese niciodată aruncat în noroi ca să servească drept preș pentru ofițerii care nu voiau să își murdărească cizmele proaspăt lustruite putea să afirme că Hitler o făcuse și pe ea evreică. Stând pe acea stradă liniștită, uitându-mă la ea cum se îndepărta, am crezut în sfârșit în poporul ales. Nu erau evreii. Sora ei, Madeleine, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o să mai întrebe. Ceilalți se săturaseră. Hai, spuneau ei. Ne-am distrat destul. Am lovit niște germani. Am făcut niște bani. Dar nu mă puteam opri. Mă rodea încă foamea. Bătusem câțiva bărbați. Spărsesem câteva ferestre, luasem o pereche de cizme și o sticlă de rachiu, furasem niște bani. Mărunțiș. Firimituri de răzbunare. Eu tânjeam după un banchet. Și știam unde să îl găsesc. Cu toții știau de fermier, ce făcuse în timpul războiului, ce aștepta să facă din nou. Lemnul nevopsit strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Ridic din nou toporul și cade a doua oară, a treia oară, nu mai număr. Sângele face o băltoacă neagră pe podeaua tare de pământ. Lumina lunii sclipește în băltoacă precum o flacără. Arunc toporul în mijlocul maldărului împuțit de haine. Cizmele mele furate alunecă în sânge când încep să alerg. Când am terminat povestea, mi-am scos batista și mi-am șters fața. Sudoarea curgea din mine de parcă încă mai ciopârțeam cu acel topor. Gabor se balansa în scaun, calm. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cea mai mică urmă de dușmănie. Ai să vezi cum se va dezvolta Dimi și va Începe să Înflorească. Iar eu și cu tine... — Da. Și tu o să te trezești la patru și jumătate În fiecare dimineață, o să-ți iei cizmele, sapa, târnăcopul, un cântec În inimă și un puiet În mână, o să asanezi mlaștina și o să cucerești deșertul cu mâinile goale. Nu-ți bate joc de mine, Yael. Recunosc că trebuie să Învăț cum să te iubesc. E În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lungul peretelui casei pământul argilos, scotea bucăți de țărână înierbată, dădea cu târnăcopul, grebla, sădea mănunchiuri de bujori și cârciumărese, lupini, smulgea tulpinile de măceș dintr-un răzor și sădea gura-leului pentru vară și mușcate pentru toamnă. Sta acolo, în cizmele ei de cauciuc și cu șorțu-n față, în umbra încă luminoasă a mărului, cu mâinile în mănuși aspre strângând coada târnăcopului, își ștergea cu mâneca sudoarea de pe frunte și era o femeie care începea să semene puțin cu mamele prietenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
capul întors, mă apăram de șfichiuirile ploii, mă hrăneam cu promisiuni, cu planurile și cu reconstituirea unei tabere de legionari, așa cum văzusem la Armin: imensa poartă de nord, cazărmile, barăcile taberei, via principalis, termele, templul - și apoi stam acolo în cizme, ud leoarcă și înghețat bocnă, cu un târnăcop în mână sub meri, priveam în mijlocul unei pajiști pământul proaspăt aruncat deasupra unei gropi, în adâncul căreia resturile zidului păreau benzi luminoase. În peretele gropii se putea vedea o urmă vopsită, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
oameni, care era obârșia lor și ce limbă or fi vorbit. După gropile și vestigiile aflate, s-ar putea spune ca stăpâniseră un pământ care se întinsese din Franța până în Ungaria, din sudul Germaniei până în Tessin, și mă opinteam în cizmele de cauciuc mult prea mari în spatele lui Armin, sus pe poteca din pădure, până la creastă. Ne lăsaserăm bicicletele mult în urmă și mergeam pe cărarea golașă și calcaroasă care se înălța mai sus de vârfurile copacilor și fiecare pas ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
într-o ghindă. Dar eu nu aveam ochi pentru metale, nici pentru fier, nici pentru bronz, și cel care sta de cele mai multe ori aplecat îndelung asupra propriei sale mâini era Armin; venea la mine după o cercetare atentă, înotând în cizmele mari și-mi spunea în jargonul de specialitate pe care îl folosea mai nou: — Inele și zăbală, eh?, bronz, se pare din stratul timpuriu. Și tot el era cel care reușise să-și adauge la colecție o piesă de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mărgică de sticlă care nu era nici pe departe perfect rotundă, ci asimetrică, a cărei rotunjime era mai îngroșată într-o parte, cu o ușoară striație și avea culoarea unui albastru nocturn saturat. Acum era rândul meu să-mi târâi cizmele până la Armin, care a luat-o între degetul arătător și policar, privind-o îndelung, apoi spuse: O mărgică de sticlă și atât - asta e nouă. Și o aruncă. Dar mișcarea fusese atât de dirijată și de bine stăpânită, încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
locuri de popas pentru vânătorii din epoca mezolitică, grotele care le ofereau adăpost nomazilor din paleolitic. Stabileam rute între cruciulițele albastre, ne făceam vânt pe biciclete, încărcați de unelte de săpat, hărți, aparate pentru măsurători și hârtie milimetrică, urcam în cizme, cu o cazma în mână, până la gropile construcțiilor, cercetam pereții puțurilor de mină după gradul de decolorare, după straturile de argilă și cărbune, după depunerile de pietre, căutam cioburi de ceramică de pe urma exploziilor, urcam pe limbi împădurite, speram să găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în voie și fără binoclu. Și tata ședea la marginea unui iaz, își ridicase ochelarii pe frunte, se uita prin binoclu sus, în rămurișul unui arin. Armin și cu mine scormoniserăm prin toate movilițele din jurul stratului de mușchi, bătuserăm cu cizmele ogoarele proaspăt arate, înconjuraserăm toată balta, semănând cu restul unei oglinzi de apă, împrejmuită de trestii și copaci, rămasă acolo ca o relicvă din peisajul mlăștinos al unei ere glaciare. Armin a arătat cu mâna înspre Studebakerul care parcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lor promoționale, să găsim abia acolo un adevărat refugiu, fără să simțim amenințarea care era dată în vileag o dată pe an, și ea, tot în imagini: proiectile gigantice cu nenumărate focoase explozive, mase de oameni în marș, gri, aliniați în cizme în acest pas care a bătut fără întrerupere tactul trecutului. Dar pe noi nu ne-au interesat decât Lucky Strike, CocaCola și visul american, pe care l-am purtat cu noi ca pe un peisaj sufletesc, chiar dacă îl condimentam franțuzește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în mâl făcuseră posibilă identificarea unor astfel de locuințe; casele astea trebuie că stătuseră pe rosturi deasupra apei, o imaginație romantică marcase încă de atunci preistoria. Cât de des ne doriserăm, Armin și cu mine, o barcă, atunci când stam cu cizmele în apa până la genunchi și nu puteam niciodată să înaintăm mai mult de doi, trei pași; presimțeam că tocmai acolo, la marginea țărmului, unde era indicatorul, între stufăriș și țăruși, trebuiau să se afle cele mai frumoase obiecte arheologice, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi vrut să mă acompanieze. Nu a făcut-o. Nu-mi adusesem haine pentru călărie, din motive evidente, așa că mi-am pus pantalonii largi vineții pe care-i alesese Maria pentru mine. Știam că vor arăta ridicol cu haina și cizmele de călărie pe care urma să le împrumut, dar m-am consolat cu gândul că măcar se asortau cu nasul meu care căpătase o culoare vineție intensă, pe lângă faptul că îmi curgea încontinuu. Rachel se prezentă echipată complet, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]