3,254 matches
-
nervii săi, incapabili să integreze aceste reacții neobișnuite, acuzară violența șocului. Dar, cu rapiditate, corpul său își reveni la normal. Simți din nou podeaua de sub picioare, aerul pe care-l respira, rece și uscat, înecăcios, în gură, în plămâni ― pleoapele clipiră des; treptat, din nou sigur că trăiește, dar încă amețit, își lăsă conștiința să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
blândețe și placiditate, îi băgase în sperieți prin forța lui. Asta însemna că va trebui să înfrunte primejdii mai mari în încercarea lui de a captura nava. Pe planeta de unde veneau aceste ființe exista id din belșug. 2 Fără să clipească din ochi, Corl se uită la cei doi oameni care măturau pietrele din fața porții metalice a unei clădiri vechi, enorme. După ce mâncaseră, oamenii își îmbrăcaseră din nou costumele spațiale, iar acum îi putea vedea umblând, singuri sau în grupuri, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la un stimulent neașteptat. Reacția pe care o avusese când fusese închis în ascensor nu putea fi trecută cu vederea. Cel puțin, așa credea Grosvenor. Corl îi lasă pe cei doi oameni să-i pună în față castronul - nici măcar nu clipi din ochi. Cei doi se retraseră grabnic, iar Kent se apropie. Corl îl recunoscu - era bipedul care pusese mâna pe armă, în dimineața aceea. După ce-l privi o clipă, își îndrepta atenția asupra castronului. Perii de pe urechi identificară prezenta amețitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că eforturile de a-l sugestiona, nu fuseseră încununate de un succes deplin. - Ce sunt aceste imagini? întreba Korita. - Nu te uita la ele! Îi porunci Grosvenor, deși îi venea lui însuși foarte greu să nu le privească. Trebuia să clipească mereu din ochi pentru a para semnalele luminoase emise de imaginile de pe pereți. La început, avusese impresia că-i înconjurat de imagini, dar observă curând că siluetele femeiești - unele duble, ceea ce era foarte bizar - ocupau zonele transparente sau translucide ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe cel care l-a răpit! Îi răspunse Morton, cu asprime. 19 În vasta sală a motoarelor, oamenii păreau niște pitici pierduți într-un palat al uriașilor. Un val de lumină albastră, strălucitoare, mătură tavanul, făcându-l pe Grosvenor să clipească, fără voia lui. Și, așa cum lumina asta îi tulbură ochii, un sunet ciudat îi zbuciuma nervii - un sunet înfricoșător, ca un bubuit de tunet, provocat de o colosală revărsare de energie. Nava continua să străbată spațiul, înfundându-se din ce în ce mai rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
observate unele modificări chimice mărunte, care ar fi putut fi lesne puse pe seama unor erori de analiză. Aș dori, însă, să-l rog pe domnul von Grossen să vă spună ce anume a descoperit. Von Grossen se ridică și spuse, clipind din ochi, uimit și încruntat: - N-am impresia că asta ar constitui o dovadă. Știu doar că moleculele de aer din proba luată "după" conțineau o sarcină electrică ușor mărită. Sosise momentul hotărâtor. Grosvenor scrută fețele colegilor săi, așteptând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bune și plângăcioase sunt mai demodate decât unghiile lungi ale bunicii și ciorchinii ei de bucle de la ureche! Încă de când m-am trezit am văzut pe pereți, prin perdele, niște dungi oblice, luminoase, un joc de raze care mai mult clipeau decât sclipeau. M-au făcut să surâd, apoi să râd. Bătea vântul puțin, iar razele se înlocuiau una pe alta cu agilitate, ca mânuite de spadasini nevăzuți. Era o zi însorită, din cele care ți dau gâdilături în suflet. M-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sluji pe femeia căreia îi juraseră supunere. Colonelul începu să-și aranjeze hârtiile de pe birou, deci întrevederea luase sfârșit. Cayle era tocmai pe punctul de a rosti o formulă de despărțire când teleecranul de pe peretele din spatele lui Medlon începu să clipească. Pe ecran apăru fața unei femei tinere. - Colonele, zise ea tăios, unde naiba ai fost? Ofițerul înlemni, apoi se întoarse încet. Dar Cayle nu avea nevoie să observe reacția de neliniște a ofițerului pentru a înțelege cine era femeia. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în biblioteca apartamentului său din hotelul Royal Ganeel. CAPITOLUL XII LUCY RALL ieși din cabina de comunicare prin teleecran a guvernului și traversă repede un alcov, când, deodată, se zări reflectată într-o oglindă energetică. Se opri instantaneu. Luminile exterioare clipeau atrăgător. Trotuarele străluceau cu o luminozitate care sfida noaptea. Rămase o vreme în fața imaginii ei inversate. Întotdeauna se socotise atrăgătoare, dar chipul aflat dinaintea ei era cam palid și inexpresiv. Cum stătea așa, cu privirea încordată, se gândi: "Oare asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Se legănă ca amețită, gândind: "De fapt nu contează, orice s-ar întâmpla aici... astă-seară o să mă distrez pe rupte". Își puse sandalele comode și iarăși se clătină bâjbâind după încuietoarea ușii; apoi, revenindu-și, o deschise și se trezi, clipind des, într-o încăpere ca un pavilion al oglinzilor, unde bărbații stăteau la mesele înșirate de-a lungul peretelui din stânga, iar femeile de-a lungul celui din dreapta. Peste tot, desene viu colorate, strălucitoare. De-a curmezișul, la capătul opus, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de-al doilea etaj strălucea de lumini albe și roșii, deși acestea nu erau decât o fracțiune a celor mult mai numeroase aflate la etajul inferior. A treia secțiune avea pe suprafața ei metalică, nestrălucitoare, lumini albastre și galbene care clipeau ici-colo pe vastitatea ei. Al patrulea etaj era alcătuit dintr-o serie de firme luminoase mai mici, care conduceau spre începutul unei înțelegeri. Întreaga firmă arăta astfel: ALB-NAȘTERI ROȘU-MORȚI VERDE-VII ALBASTRU-IMIGRARE PE PĂMÂNT GALBEN-EMIGRARE Al cincilea etaj era tot doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de-a lungul unui coridor larg, tulburat de sunetele ciudate ce izbucneau de peste tot. Deschise nerăbdător ușa, și zgomotul îl izbi ca o lovitură de baros. Era atât de intens, încât se opri în prag, retrăgându-se speriat. Dar rezistă, clipind continuu din ochi, și încercă să-și ordoneze vălmășagul de imagini vizuale care rivalizau ca magnitudine cu acel torent de sunete. Bărbați, bărbați, bărbați pretutindeni. Mii de bărbați într-o sală de spectacole lungă și lată, cu zeci de șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
parte într-alta, dar cei care procedau astfel erau asaltați de țipetele isterice ale celorlalți. Sălbăticia oarbă a acestui spectacol îl înspăimântă pe Fara. Se gândi, nesigur: "N-am de gând să mă fac de râs. Eu unul... " "Clark Fara..." - clipi ecranul. "Clark Fara..." Sări în picioare strigând: - Ăsta-s eu!... Eu sunt! Nimeni nu întoarse capul. Nimeni nu-i dădu nici cea mai mică atenție. Rușinat, se strecură de-a curmezișul sălii până la locul unde b gloată de bărbați asalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
uitându-se la femeie, doar Omar se uita la pisica nemișcată de pe pervaz, dar care se întorsese cu coada la fereastra prin care privise, ca să rămână cu pupilele fixe spre masa lor. Omar ar fi jurat că felina nu mai clipise de un minut. Dar tu ce faci, străine? îl trezise stomatologul. — Lucrez... Lucrez la garaj. După numai trei luni, fusese primul răspuns pe care îl dăduse în limba lor. Izbucniră în aplauze toți, de la un capăt la altul al mesei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
durea. Iubirea lui Sebas topise junghiul care îi rupea inima pe din două. Peste rană crescuse o punte neagră de carne care nu mai pulsa... Sebas era un nufăr răsărit din cenușă. În schimb, bunică-sa ajunsese o moartă care clipea și mânca cu lingura, la o masă, în trei. Omul pe care îl iubise mai presus de orice însămânțase o alta, căreia îi creștea burta și sânii îi atârnau grei, ca ugerul unei juninci înțărcate. Așa i-o luase: tânără
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nevasta, pe când favoritul ieșit „din popor“ se simțea protejat de imamul ascuns: „În 2005, la consiliul din New York, m-a înconjurat o aură verde și, când am vorbit cu mai- marii planetei, toți m-au ascultat și nici n-au clipit... Imamul Mahdi mă ținuse de mână!“. Spre deosebire de musafiri, Sonia Oro nu mâncase nimic și gustosul ghormet i se răcise în față. Din nefericire, nu găsea un profet care s-o salveze din asemenea farsă. Afară, mulțimea nu începuse să strige
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
surpau împărății, Neamurile - mbătrîneau, Crăiile se treceau, Numai codrii tăi creșteau... Și în umbra cea de veci Curgu-mi râurile reci Limpegioare, rotitoare, Având glasuri de isvoare. Bistrița în stânci se bate Prin păduri întunecate Și mereu se adâncește Unde ap-abia clipește, Și d-odată vede că Apa ei se-mpiedecă Și de stânci i se iezește, Ea s-adună și tot crește, Se trezește -n mândru lac Iar copacii umbră-i fac. Iar stejari din mal în mal Pe de-asupră-i se prăval
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mele brațe Dă-mi pe cea ce-mi place Care m-au pătruns, Căci n-am unde merge Durerea-mi a șterge, Lacrimi m-au agiuns. 398 {EminescuOpVI 399} De trăiesc, trăiesc, Viața nu voiesc, Trăiesc pentru tine; Ochii când clipesc De plâns se topesc, Viața nu-mi rămâne. Pieptul se desface, Tremur ah! noroace. Ah noroc, noroace, Lasă-mă în pace. 21 Mă sfârșesc - amar mă doare, Milă nu am cui să cer, Toate sunt nesimțitoare Pre pământ ca și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceai... Azimioară se holbă câteva clipe și dădu din mână edificat: ― Își bate joc de noi! * Raul Ionescu îl măsură lung. Era un bărbat înalt, cu privirea întunecată. Farurile unei mașini îi prinseră câteva secunde obrazul și Scarlat întoarse capul clipind mărunt. Avea un nas masiv, bine desenat, linia gurii puternică. Sub trenci i se vedea haina de catifea și un tricou gros de lână. ― Plouă, constată cu un zâmbet Ionescu. Celălalt îl examină câteva clipe: ― Ascultă! Ești sigur că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ăștia?" Alungă gândul cu fumul. * ― Șerbănică, te-am rugat de-atîtea ori să nu mai târșești picioarele. Aduni toate țoalele după tine. Ce Dumnezeu! Nu te fă mai bătrân decât ești. Intră în sufragerie cu un teanc de farfurii. Șerban Miga clipi confuz. ― Dar Florence... Nici n-am fost la bucătărie. Un val de roșeață năpădise figura dolofană până la rădăcina părului alb. Rotunjimile și trăsăturile moi îl făceau să semene cu o femeie. Nevastă-sa își strâmbă gura botoasă. Avea nasul cârn
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
crema? ― Delicioasă. Totdeauna... ― Stai! Doamna Miga o opri cu un gest: Ce se aude în bucătărie? Parcă mișcă ceva... ― Fii serioasă, dragă, râse Șerbănică. E mobila veche. ― Vrei să-mi spui că scârțâie aragazul? Melania își duse mâna la inimă clipind speriată. ― Dumnezeule! Nu mai faceți astfel de glume. Tăcură brusc. De astă dată se auzea limpede. Erau pași, pași care se apropiau. Traversau bucătăria, acum coridorul... Bătrânii priveau înspăimîntați ușa, incapabili să facă o singură mișcare. În mâinile doamnei Miga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul străveziu. Dascălu izbi cu sete. Pământul uscat avea o culoare gălbuie cu dâre cenușii. ― Știi, am impresia că ne antrenăm. Scarlat își ridică ochii. Clipi mărunt. ― Nu înțeleg... ― La ocnă tot chestii din astea faci... Umerii i se zguduiau de râs. Căruntul îl măsură lung. ― Ești un om ciudat. ― Bineînțeles. Încetă brusc să rîdă: Alții spun că sânt țicnit, dar nu-i adevărat. Sânt doar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
celorlalți: Umblă cu capul gol, iese transpirată pe balcon, nu vrea să pună un chilot mai gros. Vara cel puțin n-are nimic pe dedesubt... Ioniță Dragu roși violent și întoarse capul. Florence scrîșni: ― Ești penibil! ― Dar, draga mea... Șerbănică clipea buimac: Nu văd ce te vexează! O știm cu toții, ai fost totdeauna o cochetă. Splendid, numai că trebuie să te îngrijești. La urma urmelor, un chilot cu picioruș... Spune tu, Ioniță, găsești ceva degradant în asta? ― Taci! țipă doamna Miga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
părăsi ascunzătoarea. ― De ce nu-l poftiți înăuntru, domnule Dragu? E un tip onest! Merită cu prisosință recunoștința dumneavoastră. CAPITOLUL V TENTATIVĂ DISPERATĂ Șoferul își bălăngănea mâinile privind rătăcit în jur. Bătrânii uitau speriați fără să scoată un cuvânt. Melania Lupu clipea ca și cum o lumină prea puternică i-ar fi supărat ochii. " Ești îngrozitor de neatentă, fetițo! Ar fi trebuit să-ți dai seama de la început că tânărul acesta poate observa încărcătorul. Șoferul își umezi buzele: ― Nu pricep... ― Ai priceput, băiete! Ai priceput
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am făcut prietenul meu și te porți ca un porc! Pe toți vă împușc! Plimbă revolverul de la vinul la celălalt. Scarlat ridică încet mâinile deasupra capului. Pe buzele inginerului zâmbetul înghețase. Șerbănică Miga se lipise de zid. Nu îndrăznea să clipească. Brusc, chipul cârnului se lumină. Abandonă arma și începu să râdă cu sughițuri: ― V-am tras o sperietură bună, nu-i așa? Se uită la Scarlat: Spune drept dacă nu te-ai speriat! ― Bineînțeles, m-am speriat grozav. Respirau precipitat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]