2,427 matches
-
mâinile de burtă, și cât p-aci să cadă jos! Ce e drept, pe Cioc și pe Crăcănel îi imitam la perfecție; ai fi zis că vorbesc chiar ei! Niciodată n-au fost mai triști colegii mei că a sunat clopoțelul de ieșire, ca acum. Dar, în urma acestei mici reprezentații, mi-a fost dat să trec prin multe și grele încercări, până la serbare! Mai făcuserăm vreo două repetiții în clasă, când Todor Avram, ne anunță că viitoarea repetiție va avea loc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
chiar triplu. „Cum, triplu? se gândi Mașa. Asta Înseamnă, adică, trei. Ce poate să facă un om cu trei sexe odată?“ Și Mașa Își imagina un bărbat musculos căruia Îi atârnau Între picioare trei țevi de plumb Împodobite cu șase clopoței. Țevile de plumb băteau darabana, iar clopoțeii, pe măsură ce sunau, Își schimbau culoarea, devenind când albi, când roșii. În pudoarea ei, Mașa nu Îndrăznea să-și Închipuie organul bărbătesc așa cum arăta el În realitate, deși avusese ocazia să-l vadă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Asta Înseamnă, adică, trei. Ce poate să facă un om cu trei sexe odată?“ Și Mașa Își imagina un bărbat musculos căruia Îi atârnau Între picioare trei țevi de plumb Împodobite cu șase clopoței. Țevile de plumb băteau darabana, iar clopoțeii, pe măsură ce sunau, Își schimbau culoarea, devenind când albi, când roșii. În pudoarea ei, Mașa nu Îndrăznea să-și Închipuie organul bărbătesc așa cum arăta el În realitate, deși avusese ocazia să-l vadă cu ochii ei În diverse ipostaze, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pudică, astfel că până și gândul la asemenea lucruri o făcea să roșească. În Închipuirea ei, văzu cele trei țevi Înroșindu-se Încetul cu Încetul și luând dimensiuni impresionante. Țevile se Înfiorară, scoțând pe găuri aburi fierbinți și horcăind, În timp ce clopoțeii de bronz Începură să se umfle și ei, bălăngănindu-se În stânga și dreapta, pe lângă genunchi, și atingând dimensiunea unor clopote. Mașa stătea dedesubtul acestei entități Înspăimântătoare, culcată pe un trunchi de salcie, supraveghind cu un ochi atent cărarea ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
treilea sex?“, se Întrebă În sinea ei femeia, având Încă destul de vie În minte imaginea celor trei țevi de plumb Înroșite ce se aplecau spre pulpele sale, rămase Încremenite. Deodată Însă țevile se blegiră, se răsuciră ca niște frânghii, iar clopoțeii cu care erau Împodobite fesele Extraterestrului scoaseră un sunet jalnic, un fel de scheunat neputincios, desprinzându-se de la locul lor și picând ca niște pere mălăiețe la pământ. Mașa Își vedea corpul Întins de data asta nu pe un trunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu sexul ca un platou auriu din mijlocul căruia Își Înălța gâtul același pui de cocostârc golaș și lacom de desfătări. Jos, lângă platou, cele trei țevi ale Extraterestrului se făceau din ce În ce mai mici, revenindu-și la forma lor obișnuită, iar clopoțeii se transformaseră brusc În șase copeici amărâte, cu care dacă te-ai fi dus la piață n-ai fi reușit să-ți cumperi mai mult de două legături de pătrunjel. Copeicile se Învârteau pe platou Într-un mod ușor indecent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre. Biserica era o salcie pletoasă, icoanele - frunzele de brusture, iar lumânările - clopoțeii și narcisele culese din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa, când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de zmeură ce creșteau din abundență pe marginea pârâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
caiet pentru planuri. Și asta însemna, mai întâi, cumpărătură. În fața școlii, în colțul dinspre sud-est era o prăvălie unde vindeau toți membrii familiei, adică mama, tata sau fata. Te servea cel care se întâmpla să fie în magazin, imediat după ce clopoțelul era mișcat la deschiderea ușii. Prima dată fusesem trimis de colegi la prăvălie ca să-mi iau caietul cu pricina, motiv de distracție pentru ei, aceștia cunoscând totala neștiință a limbii române de către negustor, cum la fel nici eu nu cunoșteam
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fusesem trimis de colegi la prăvălie ca să-mi iau caietul cu pricina, motiv de distracție pentru ei, aceștia cunoscând totala neștiință a limbii române de către negustor, cum la fel nici eu nu cunoșteam rusa. M-am dus, am deschis ușa, clopoțelul și-a făcut datoria și m-am pomenit că iese din camera alăturată o fată ca de vreo 18 ani, frumoasă și cam voinică pentru anii ei. M-a întrebat, după ce mi-a răspuns cu "zdravstui-te" la bună-ziua mea, "șo
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
topește înăuntru și-o s-o dea afară când se pișă. Apoi începe să-l doară în spate. Rinichii. Nu mai poate sta în picioare. Puștiul vorbește la telefon din patul lui de spital, și în fundal se aud clinchete de clopoțel, oameni care țipă. Concursuri televizate. Radiografia dezvăluie adevărul, ceva lung și subțire îndoit în vezică. V-ul ăsta lung și subțire dinăuntru colectează toate mineralele din urina puștiului. Se face tot mai mare și mai dur, acoperit cu cristale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
următorul centru comercial cu motel în franciză, după următorul fast-food, Mama Natură e așezată pe trotuar într-o perfectă poziție lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
găsește agățându-ne unii de alții, clipind orbi, dar încrezători, în vreme ce vocea doamnei Clark ne conduce prin ușa de oțel. Momentul acela video: adevărul despre adevăr. — Simțul mirosului e foarte important, spune Mama Natură. Purtându-și cutia de carton, cu clopoțeii ei de aramă sunând, bâjbâind în întuneric, spune: O să râdeți, dar în aromaterapie te avertizează să nu aprinzi niciodată o lumânare de santal în apropierea esenței de mirt... Sub acoperire Un poem despre Mama Natură — Am încercat să mă călugăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ascund. Nu se gândise că te testează de droguri. Mama Natură pe scenă, cu brațele brăzdate de graffiti roșii de henna. De la vârfurile degetelor până la bretelele sarafanului ei de bumbac cu imprimeuri în culorile curcubeului. În jurul gâtului un colier cu clopoței de aramă i-a înverzit pielea. Pielea-i strălucește de la uleiul de paciuli. — Cine-ar fi știut? spune Mama-Natură. Și nu doar analiză de urină. Spune: — Iau și probe din păr și din unghii. Spune: — Asta pe lângă că-ți verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Straturi de bancnote de cincizeci și o sută. Cu o mână înmănușată scormonește printre ele și găsește un celular. Ție îți spune: — Scuză-mă doar un minut. Alături de ea, sarafanul tău de bumbac cu imprimeuri indiene, șlapii și colierul cu clopoței nu mai au un aer șic și etnic. Rimelul din jurul ochilor și desenele cu henna de pe dosul mâinilor, tot mai șterse, te fac să pari nespălată. Pe lângă cerceii ei bătuți cu diamante, cerceii tăi preferați din argint parcă-s decorațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acum nu ajunge nici măcar de-un banc bun. Niște idioți duși cu preșul într-o clădire și închiși acolo. Șeful răpitorilor se balonează, și noi scăpăm. Pur și simplu NU merge. Deja Mama Natură plănuiește să-și scoată colierul cu clopoței și să-i dea pe ascuns niște apă. Directoarea Tăgadă plănuiește să plimbe motanul Cora Reynolds prin fața camerei lui și să-i dea pe furiș o cană mare cu apă. Veriga Lipsă se vede umblând în vârful picioarelui până în cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cal, Ducele Vandalilor mai poartă cămașă și pantaloni de piele cu franjuri lungi, fluturându-i din fiecare cusătură. Își mestecă guma cu nicotină. Mama Natură șchioapătă în sandale cu toc care îi arată degetele retezate de la picioare, iar colierul cu clopoței scoate clinchete la fiecare pas. Ronțăie o lumânare de cuișoare-nucșoară. Ne încălzim cu toții în bluze de poet cu horbote precum cele ale lordului Byron. Sau în fuste lungi cu jupe dedesubt, din care purta probabil Mary Shelley. În mantii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dră Hapciu, tușea mereu din cauza sporilor de mucegai pe care eram nevoiți să-i respirăm, dar chinul ei era nimic pe lângă suferința Mamei Natură, care împrumutase un cuțit de tranșat ca să-și secționeze fiecare nară, până la rădăcina nasului, și acum clopoțeii ei clincheteau și cruste descuamate zburau în toate părțile când râdea. Dar aveam totuși nevoie de o poveste secundară romantică. Oricare i-ar fi fost desfășurarea. De fapt, domnul Whittier a fost cel care i-a despicat nasul Mamei Natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să dăm vina. Îl purtăm pe domnul Whittier pe covorul negru din amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o cutie veche de pălării plină cu peruci, pe care o ține în brațe domnișoara Hapciu. Mamei Natură desenele de henna roșie îi pătează dosul palmelor și îi scot în evidență lungimea degetelor. De câte ori întoarce capul sau încuviințează, șiragul de clopoței de la gât scoate câte-un clinchet. Părul îi miroase a lemn de santal, a patchouli și mentă. Domnișoara Hapciu tușește. Săraca domnișoară Hapciu, tușind mereu, cu nasul roșu și strivit într-o parte pe obraz de cât și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ne-am ocupat locurile, am întins undițele, având grijă să punem nadă la distanțele și punctele corespunzătoare, unde am aruncat pripoane prevăzute cu trei, patru cârlige mari și sofisticate. Am început să privim plutele colorate în roșu și atenți la clopoțeii atârnați de firele groase. Era o tăcere și o liniște de vis. In apă se vedeau cercuri și bule, semn că peștele a început să vină spre mâncarea aruncată de noi. In dreapta mea, Virgil apucă iute firul unui pripon
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
cu scosul peștelui din cele două undițe pe care le mânuia cu o finețe de profesionist. Dinspre apus cobora încet spre apă umbra dealului ce străjuia semeț și maiestos. La un moment dat, o smucitură puternică și un clinchet de clopoțel mă atenționează din dreapta. Am reacționat rapid am prins cu mâna firul ce se întindea, dar neatent am pus picioarele încălțate cu cizme de cauciuc pe iarba putredă și udă. Am alunecat și rapid am început să cobor spre hăul
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
pus pe treabă. Cum n‑a reușit să le Înlăture de pe pereți, și‑a zis că e mai bine să le acopere cu un strat gros de vopsea, urmărind conturul lăsat de igrasie. Așa apăru În baie prima floare, un clopoțel uriaș sau un nufăr, cine mai știe. Toți i‑am adus laude. Au venit și de prin vecini să‑i vadă opera. Până și nepoțelul lui drag și‑a manifestat sincer admirația. Și uite așa a Început totul. A urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să parieze, mai întîi ca oricare alt jucător de jocuri de noroc: albul este simbolul purității. Albul pierdu. Își văzu banii ducîndu-se pe copcă și se hotărî să uite de puritate. Negrul pierdu. Lîngă el răsună ca un clinchet de clopoței rîsul unei femei. ― Sper, domnule Gonish, că în jocul cu uriașul vei fi norocos. Dar te rog să ne urmezi în camerele rezervate. Gonish se întoarse și văzu o femeie și trei bărbați, dintre care unul era Prințul Del Curtin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lungile mante, cu paloșul la coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că mor, uite, aici, la fereas tră, sau ies afară, să mă mănânce lupii, dacă nu mă scapi de putrezitul ăsta care nu-și mai ia ochii de la mine.“ „Liniștește-te“, a repetat Zenobia și glasul ei suna ca un clopoțel de argint, „liniștește-te, lasă-l pe Dragoș, el a făcut ce trebuia, erai între cercuri, pe margini, în gol, acum s-a terminat...“. „Sigur, așa zici tu, ca să mă liniștești“, am bombănit eu, dar, de fapt, mă și liniștisem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]