KorAP: Find »[drukola/base=coadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...662 >

16,530 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

glugă, îmi pun ghetele de nouă poște și dau să ies. Tano pricepe că nu-l iau. Ai grijă de casă. Uite, ți-au venit bebelușele în vizită. Într-adevăr, Dunguța și Gipsy se strecoară prin gard, bătînd simetric din cozi. Îl las mai mofluz decît oricînd și închid poarta. Hei, Iordanco, io-s canis familiaris. Îs binecredincios, dar și binemuritor******* dacă întîrzii mult. Vino înapoi repede. Autobuzul nu-i aglomerat. Un copil murdar pe bărbie cronțăne semințe, la întrecere sonoră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
poalele cînd îi apar în față. Mi-e frig. Am tendința să ridic umerii cînd mi-e frig. Frigul mă umilește. De la vremea ceaușie mi se trage. Și-acum mi se pare umilitor să-mi "fie frig", să stau la cozi... Ce lovituri dădeam, "facînd" o coadă de două ore! Obțineam o cutie cu alune din Vietnam, un pachet de unt, o pungă de "dezosate", un cofraj cu ouă, un Ness dublu... Compotul de ananas și vinifructul-șampania fariseică din cireșe le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Mi-e frig. Am tendința să ridic umerii cînd mi-e frig. Frigul mă umilește. De la vremea ceaușie mi se trage. Și-acum mi se pare umilitor să-mi "fie frig", să stau la cozi... Ce lovituri dădeam, "facînd" o coadă de două ore! Obțineam o cutie cu alune din Vietnam, un pachet de unt, o pungă de "dezosate", un cofraj cu ouă, un Ness dublu... Compotul de ananas și vinifructul-șampania fariseică din cireșe le păstram pentru aniversări. Și cafeaua Wiener

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
vom regenera imediat după-după, într-o singură dihanie destulă sieși. Par deja un cadavru? Aș fi fericită să renunț la lutul ăsta. Sînt gata. Reconstruiește-mă, Russ. Chiar cu riscul de-a ni se confunda trupurile postum? Chiar-chiar. Trag cu coada ochiului spre geam. Franz Marc își paște iarba zilei. Cum lumina a scăzut, calul arată a nălucă. "Uită-te la tine, mă cîrîie, iarăși, vocea de-a doua. Femeie fără fotografie de nuntă, necăpătuită cu bărbat și cu copii. Pozezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
apăsări pe care le suportam. Ziarele decupau știrile ca să scoată în evidență anume fapte. Anunțau, de pildă, creșterea costului pîinii în Franța, ca să ne întrebăm ce șir de penurii ne-o mai aștepta. Ospiciile gemeau de "nebuni politici"; vorbeau la cozi contra lui Ceaușescu sau erau provocați de securiști să vorbească. În '83, un inginer din București, Radu Filipescu (nepot de fiică a lui Groza) tipărise se zvonea 20.000 de manifeste. Chema la miting, în 30 decembrie, ziua republicii, contra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
intri ca scriitor socialist la un prim și să discuți cu un coniac Milcov la cot (amar-fiere!) "realizările" pământești? Și cum făceai? Scriai recenzia pentru volumul omagial (băgat pe gît de Leandru) și acasă, pentru jurnal, descriai tabloul sumbru al cozilor? Ciracii prilejuali§§§§§§§§ ai lui Leandru Diță-Lerești însăilau ca la un semn foiletoanele și articolele de fond. Numai proletculții mai dezbăteau așa tema și subiectul: despre contribuția (benevolă) la "estetica stradală", despre venituri ilicite și pedepsiri exemplare, despre "grațiații" întorși din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
experiență (păguboasă) în a nu tăcea din gură. Am continuat să schimb programele, ca să aflu că Muzeul de Istorie din capitală intră-n reparație. La Sighișoara se deschide-n schimb (la schimb?) Dracula Park. De ce nu Agathon Park? N-are coadă? I-o crește. Coarnele i-au crescut vizibil. În reparație capitală intră și istoria, dacă se dărîmă, rollerian, statui. Dacă busturile martirilor se acoperă cu grijă, în timp ce Tele 7 transmite spornic filme proletculte cu activiști omenoși și cu milițieni chipeși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
să jur că lui Lucian Foișor îi apăruse, în "Crochiul" săptămînal, în loc de domul din Milano, domnul din Milano. Nu, nu s-a întîmplat așa, mă Dana. Imaginația ta de ficționară a stabilit-o. Questa coda non e di questo gatto. Coada asta nu-i coada acestei pisici. Făcîndu-mă, adică, să mă îndoiesc a cui e coada, a cui e întîmplarea. Și-a potrivit mai bine ochelarii cu lentilă mică și mi-a spus cu voce bine timbrată: Deși în "Ora" era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Lucian Foișor îi apăruse, în "Crochiul" săptămînal, în loc de domul din Milano, domnul din Milano. Nu, nu s-a întîmplat așa, mă Dana. Imaginația ta de ficționară a stabilit-o. Questa coda non e di questo gatto. Coada asta nu-i coada acestei pisici. Făcîndu-mă, adică, să mă îndoiesc a cui e coada, a cui e întîmplarea. Și-a potrivit mai bine ochelarii cu lentilă mică și mi-a spus cu voce bine timbrată: Deși în "Ora" era posibil să apară orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
domnul din Milano. Nu, nu s-a întîmplat așa, mă Dana. Imaginația ta de ficționară a stabilit-o. Questa coda non e di questo gatto. Coada asta nu-i coada acestei pisici. Făcîndu-mă, adică, să mă îndoiesc a cui e coada, a cui e întîmplarea. Și-a potrivit mai bine ochelarii cu lentilă mică și mi-a spus cu voce bine timbrată: Deși în "Ora" era posibil să apară orice. Cealaltă greșeală, de-adevăratelea, fusese... Gravă! Leandru putea să mă dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
În 2001, grîul românesc, etichetat inferior, este "exportat", plimbat dintr-un port în altul și reimportat, la preț triplu. Ăsta da, tun. Ce moșioara Zăvoiu? "Prea puțin, onorabile". Magda U. știe de ce: "Lîngă chibrit apartamentul unde locuiesc, se stă la coadă, la pubele, ca să se scormonească în gunoi civilizat, exemplar, disciplinat. Așa-i cînd avem social-democrați și la Putere, și-n Opoziție. Te alegi, după praful electoral în ochi, cu praful de pe tobă". Ca să revin la " Ora", cum mai rîdeam și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pînă nu te-a scos de la revistă. A stat la pîndă, ca să-i pici în cursă. Cine știe dacă greșeala de tipar n-a fost pusă la cale, cum ți-a spus Ciușcă". Bietul băiat îmi oferise locul la o coadă pentru pește. Act de simpatie extremă. "Veniți aici, duduie Iordana, o iau eu de la capăt. Știți (a trecut el de pe un picior pe altul) că și pe mine m-au anchetat? Am spus drept, că n-aveți nici o vină. V-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
el de pe un picior pe altul) că și pe mine m-au anchetat? Am spus drept, că n-aveți nici o vină. V-a aranjat Bucălău, la comanda lu' toarșu Leandru". Gest cu verzale, dragă Ciușcă, să-mi cedezi locul la coadă. Ani în șir mi s-a părut absurd ce mi se întîmplase. Nu mă dezmeticeam din nedreptatea aceea. Îmi lipsea vechea amiciție, din faza "cutezătorilor". Îmi lipsea apelativul "mă Dana" al lui Cornel Șoitu (Atît de des îl auzeam, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
semințe), pîndea trufandale prin magazine, într-o continuă vînătoare gastronomico-bahică. Piersici congelate la Fortuna, copane de pui de baltă la Delta, filé de rechin la Leonida, ghiudem din cerb la Mistrețul. În mega-magazinul Bucur Obor, mă lăsa antrenată într-o coadă pentru cabernet bulgăresc, urmărind, de la secția brînzeturi, să nu pierd rîndul. Ghinionistă mai eram: mereu se termina cîte ceva înainte să ajung la tejghea, la vînzătoare. Ce era să fac? Stăteam la datorie. Schimbam stîngul cu dreptul, să-i cumpăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
știe cum să scape de pedeapsă, se retrage șchiopătînd. Se preface că-l doare piciorul. Dar dacă nu se preface? Din ce în ce mai des calcă "așa, tot mai așa". De cîte ori șchiopătez, să știi că Dumnezeu mi-a pus piciorul pe coadă. Nu mai sînt cîine tînăr. Apă și untdelemn "Băieți, mai stați cu scrisul și mai citiți puțin". Al. O Teodoreanu luni, 6 ianuarie, 2003 I pac dau știre că, după sentința ultimă a lui Mistrie, mi se cam gătise făina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de miel(ucă). Tămbălăul scoate lumea la uluci și-n stradă. Se dovedește greu de potolit. 'Ostalgia găsește bun prilej de manifestare. Pă timpu' Iu' Ceaușăscu nu tă mînca cînii, vociferează o țigancă tînără, cu cheițe de yală împletite-n cozi. Țigănușul și-l ține strîns lipit de fuste. Tano l-a alergat de-o mulțime de ori din crengile zarzărului, din vișin, din măr, din nuc, spre bidonville: casele cu pereții acoperiți cu tablă galvanizată, construite pe-un teren rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
o să crească între noi o pădure. Sigur, contez pe curbele împădurite cu salcîmi. Încetinesc, spre enervarea unui șofer de autobuz. Îmi dă lecția cuvenită de șofat, în dulcele stil clasic practicat pe șoselele patriei: "Naimîncatazibagăcărbunibăgateașinmăta". Nu te lăsa călcată pe coadă, Iordanco. Ba da, mă las. Lacul rămîne pe stînga. Și drumul care duce la aeroport. Bun locșor ca să ne pierdem urmele, se bucură Tano cînd intrăm în han. Un pumn în plex ("nu servim cu cîini") e nimica toată pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

și-a luat numele de Chiron, bineînțeles, după cum își susținea ascendența dintr-o familie foarte onorabilă de centauri, cu toții înzestrați cu darul divinației și cu cunoștințe de herbologie și homeopatie. Torsul de cal îi lipsea cu desăvârșire, doar că avea coadă, păr stufos pe piept și călcâiele despărțite în copite. Apleca din cap ritmic în timp ce vorbea, ca și cum ar fi scuturat un căpăstru. Povestea mereu același lucru, de fiecare dată manifestând o vădită indignare pentru un văr de-al său ce le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mult, ne-am ținut mâinile la despărțire, era deja întuneric, prietena noastră comună plecase deja. Eram relativ relaxați. Ne luăm la revedere, îi rețin mâna, dar nu știu ce să fac cu ea. Nici ea nu știe. Ezită... În fine, își scutură coada de cal și-mi spune pe tonul cel mai natural: Hai să ne întâlnim mâine să facem dragoste. Sună-mă ca să stabilim. N-am avut puterea să protestez sau să adaug nimic. Am încuviințat și am sunat-o a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
din cer, fiecare dintre ei adăpostit de o umbrelă. Sau ei confundă, pesemne, miracolul artei cu replica lui mai puțin sofisticată, cea reală. În curiosul film al lui De Sica, "Miracol la Milano", oamenii zboară haotic, în toate direcțiile, pe cozi de mătură, pe cerul albastru de deasupra orașului. Problema miracolului o putem defini ca un fenomen individual cu o funcție esențialmente colectivă, pentru că el nu se poate obiectiva decât într-o colectivitate. Din perspectiva obiectului miracolului, el poate fi aparent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
de chihlimbar... Nu semăna cu niciun animal cunoscut de ea din cărți sau din puținele ei vizite cu nepoțelele la grădina zoologică. Era de mărimea unui șobolan, îmbrăcat în zale teutonice de un violet aprins ce se terminau într-o coada ascuțită și cornoasă, asemănătoare cu coada de Armadillo. De altfel, toată înfățișarea lui ar fi putut aduce cu acest specimen, cu excepția culorii deosebit de stridente și a feței teșite, aplatizate, cu nasul redus la două nări porcești, cu colțurile gurii ridicate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
animal cunoscut de ea din cărți sau din puținele ei vizite cu nepoțelele la grădina zoologică. Era de mărimea unui șobolan, îmbrăcat în zale teutonice de un violet aprins ce se terminau într-o coada ascuțită și cornoasă, asemănătoare cu coada de Armadillo. De altfel, toată înfățișarea lui ar fi putut aduce cu acest specimen, cu excepția culorii deosebit de stridente și a feței teșite, aplatizate, cu nasul redus la două nări porcești, cu colțurile gurii ridicate ca ale pisicii din Cheshire, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
oară stăteai pe burtă într-un șanț și eu te-am întors cu fața în sus și atunci te uitai la mine cu aceiași ochi umani, înfricoșători, chiar dacă înfățișarea ți s-a schimbat între timp. Pe vremea aceea nu purtai coadă de Armadillo și nici culori atât de psihedelice. Până și zâmbetul tău este același cu cel de atunci. Bunica mi-a explicat că nu puteai fi decât un arici, căci numai aricii zâmbesc atât de înfricoșător, cu zâmbet de om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
încerca să protesteze că n-o interesează numele lui și că avea deja destule motive să fie tulburată, că, de fapt, căutarea numelui lui ar fi fost ultima dintre grijile și preocupările ei actuale. Deodată, animalul violaceu cu față de arici, coadă și zale de Armadillo a început să țipe din răsputeri, ca un dement, în timp ce se învârtea în loc într-o vrie și un dans nebun. Făcea pas schimbat cu picioarele din față în timp ce bătea tactul din coada sa rigidă ca într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
violaceu cu față de arici, coadă și zale de Armadillo a început să țipe din răsputeri, ca un dement, în timp ce se învârtea în loc într-o vrie și un dans nebun. Făcea pas schimbat cu picioarele din față în timp ce bătea tactul din coada sa rigidă ca într-o baterie. Spune-mi numele! Spune-mi numele! Și animalul se învârtea ca o sfârlează, bătând cu coada pământul într-un ritm nebun și urla din răsputeri. Privea stupefiată la animalul ce se zbătea în iarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]