17,484 matches
-
fiecărei palme. Este amară, se strâmbă Akemi Înghițind, prima, o pastilă. Ce e chestia asta? Nu simt nimic... declară Akemi sub un val de lumină. Între timp părăsiserăm restaurantul unguresc și intrasem Într-un bar, decorat În stilul caracteristic al Coastei de Vest a Statelor Unite, unde lumina neoanelor pâlpâind neîncetat Îți diviza fața În două jumătăți: una verde și una roz. Nici eu nu simțeam nimic. Nici cel mai mic efect. În cele din urmă găsiserăm o cameră cu un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un tremur nestăvilit, dorința impetuoasă de a-ți smulge pielea de pe tine, de a-ți expune măruntaiele până când acel tremur interior s-ar fi potolit. Încă de când eram la liceu am avut ocazia să locuiesc o perioadă de timp pe Coasta de Vest În America, apoi În Hamburg, datorită serviciului tatălui meu. De atunci am prins gustul drogurilor. Numai cu marijuana nu m-am Împăcat, În rest mi se potrivea orice. Însă atunci când duci o viață bazată numai pe sex și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am văzut nici un râu sau vreo barieră, nici ziduri sau vreo poartă, și totuși, imperceptibil, am pătruns Într-o altă lume. Am văzut odată la televizor un documentar despre mahalalele din Rio de Janeiro: o mulțime de barăci aliniate pe coastele unor dealuri. Pe vremea când eram student, am fost În excursie la Sanya și Îmi amintesc că am văzut un fel de poartă În formă de arcadă prin care se intra În cartierele de mahala. De asemenea, am citit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un parteneriat, dar nici una nu e la fel de permanentă ca aceasta. Nici nu știam că purta proteză, am remarcat absent, zărind sclipirea a ceva metalic în gura lui Bruno. A fost înjunghiat? — O singură dată, până în inimă. Legiștii cred că de sub coaste și în sus prin stomac. I-am ridicat fiecare dintre mâini și le-am inspectat cu atenție, remarcând: — Nu există tăieturi care să indice că s-ar fi apărat. Unde l-au găsit? — În parcarea de la Teatrul Metropol, zise Nebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? ... n-ar fi decât pentru a vă da ideea (fr.). Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. GRUP E temnița în ars, nedemn pământ, De ziuă, fânul razelor înșală; Dar capetele noastre, dacă sânt Ovaluri stau, de var, ca o greșală. Atâtea clăile de fire stîngi! Găsi-vor gest închis, să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Miaza Noapte. ISARLÎK Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann La vreo Dunăre turcească, Pe șes veșted, cu tutun, La mijloc de Rău și Bun, Pîn' la cer frîngîndu-și treapta, Trebuie să înflorească: Alba, Dreapta Isarlîk! Ruptă din coastă de soare! Cu glas galeș, de unsoare, Ce te-ajunge-așa de lin, Când un sfânt de muezin Fâlfâie, înalt, o rugă Pe fuișor, la ziua-n fugă... * - Isarlîk, inima mea, Dată-n alb, ca o raia Într-o zi cu var
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate cu foșnetul apelor mării sau cu imnul paradisiac: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare./ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum." Cel de-al doilea ciclu, Uvenderode, ar corespunde, zic interpreții, etapei alchimice albedo (opera la alb; eliberată de forma corporală). Riga Crypto și lapona Enigel nu are nimic de a face cu Luceafărul lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
primordial, recuperabil prin dizolvare și închegare. Acea raia himerică "la mijloc de Rău și Bun", târgul hilar de "la vreo Dunăre turcească", unde, printre gâzi și simigii, Nastratin topește, la "jar alb," in, sunând în cazane, e cetatea "ruptă din coastă de soare", încremenită în slavă, utopia poetului, raiul său geometric, "vis al dreptei simple", al creației. Aici își primește poetul pe derizoriul său argonaut cu pieptar nu de aur, ci de lână verde, semn al degradării și al putrezirii, căci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ați fi voi de strajă, Să cadă,-n noapte, zi, la altele în mreajă, Sau cin’ l-ar îmbrăca, frumos, la patru ace, Când el e programat doar ca să se dezbrace(?!) Căci de-aia lui, săracul, scurtat și de o coastă, I-a dat Domnul, cu sacul, noroc de o nevastă, Făcută să apară, în prag, de soare plină, Chiar și când plouă-afară, în ziua de chenzină, Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi, Să-l scoată, iubitoare, un
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
înaltă, Dezleagă-mi de îngheț izvorul Și-n DOR să curgem laolaltă!. TUTUROR FEMEILOR 8 Martie 2011, Arad Tuturor celor care poartă pe reverul sufletului numele acesta unic în dicționarele lumii, alături de cuvântul Dor-FEMEIE! EA, cea slăvită, umilită, cea din coasta bărbatului mereu și totuși reazemul nostru, zarea de care ne lipim tâmplele obosite de Viață, dintotdeauna și pentru totdeauna cel mai ceresc și mai adevărat cuvânt lăsat de Dumnezeu oamenilor aici pe pământul acesta! SĂ NU FIE OMUL SINGUR! Cu
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
câteodată, Și strecurai o șoaptă pe-al meu chip. La țărm corbia își doarme somnul, Precum un cetaceu ucis la mal, Și-aștept privind ca orizontul, Să mă inunde-n flux, și să tresar. Iar valul ce mă bate-acum în coastă Mi-aduce-aminte că oceanul n-a murit, Pierdută-i veșnic tinerețea noastră, Precum epava ce la țărmuri a pierit. Dar din adâncuri, scufundatul far Va lumina din nou, abisuri străbătând Voi amintiri... fregate albe, iar Veți trece lin din aripe bătând
PORTRET CU AROMĂ VECHE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364520_a_365849]
-
eu, tăticu' și rudele mele, era vai de voi!” - repetă obsedant. Iluziile ei cresc și descresc tragi-comic: un concediu cu toată familia la Bazna, 10 depozite în bănci europene, o insulă în Adriatica, șase castele, apoi doar o vilă pe Coasta Dalmată, apartamentul din centrul urbei, un triplu ștecher, eșuând deasupra unui lighean în care cade ploaia prin acoperișul găurit și unde își determină consortul să stingă flacăra ultimei iluzii. Suflete moarte? O spaimă paralizantă mutilează speranța. Primul gând este fuga
TIUMF LA NAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364535_a_365864]
-
ce este cu el. Murise. L-au înmormântat oamenii din sat. Pentru că era un om mai ciudat, ca să nu se transforem în moroi, i-ai băgat în buric o andrea. Astăzi se spune strigoi. Noi, copiii, când ne jucam pe coasta lui Ilie al Ioanei, nu stăteam seara târziu că ne era urât. După el a rămas până în ziua de azi denumirea drumului de lângă casa lui: coasta lui Ilie al Ioanei. Acordurile cavalului nu s-au mai auzit niciodată, în acel
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
în buric o andrea. Astăzi se spune strigoi. Noi, copiii, când ne jucam pe coasta lui Ilie al Ioanei, nu stăteam seara târziu că ne era urât. După el a rămas până în ziua de azi denumirea drumului de lângă casa lui: coasta lui Ilie al Ioanei. Acordurile cavalului nu s-au mai auzit niciodată, în acel sat, uitat de lume, Ușurei. Copacii din bătătură nu au mai ajuns niciodată casă. Au putrezit fiind folosiți ca bancă pe care ne adunam mai mulți
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
m-am ridicat! Când de l-altul am luat Pe mine m-am înșelat, Pofta în spate m-o-mpuns N-am avut nicicând de-ajuns. Acum am un cer cu stele Și triluri de păsărele, Iarba verde, mătăsoasă Și izvorul de sub coastă. Toate Doamne le-am avut, Iartă că nu le-am văzut - Ca să-mi fac mie plăcerea Semănai l-alții durerea. Nevastă am și copii, Cele mai mari bucurii - Cu trudă-i ce pun pe masă Dau de greu și nu
ADEVĂRATA BOGĂŢIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361550_a_362879]
-
bogată... - Ce voiau? - Ai matale ceva, ceva care le trebuie, parcă un telefon? Nu te supără, matale te-ai îmbogățit vânzând telefoane, de-ai ajuns să ai vila asta? Și rânji cu subînțeles. Nae Cosor îi dădu un cot în coaste, îndemnqndu-l să continue. - Au zis că-mi scuipa în buzunar 1000 euroi, dacă le dau adresa uneia așa, ca matale.. - Și-ai rezistat tu la suma asta? se uită uimit la el Nae Cosor. - Când ai o oaie, mai bine
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
zâmbești a nemurire Și, chiar în seara asta, să-mi dai o lămurire De ce o zi întreagă am gânduri haimanale, Și te pândesc la colțuri să-ți cânte osanale, Nici noaptea nu-mi dă pace și am un jungi în coastă Hai, spune-mi, ce-o fi asta, tu, dulcea mea năpastă!?... Referință Bibliografică: Dulcea mea năpastă / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate
DULCEA MEA NĂPASTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361577_a_362906]
-
Colecția Seria de autor Aura Christi în format digital, ce cuprinde poemele, romanele, jurnalul de scriitor, eseurile și textele polemice cunoscute publicului, precum și texte inedite (grupajul de poeme inedite Lecția lui Porfiri Petrovici și alte poeme, Dostoievski - Nietzsche. Elogiul suferinței, Coasta lui Apollo ș.a.), reunite în cincisprezece volume. „Colocvială, fără stridențe de nici un fel, poezia Aurei Christi atinge corzile grave ale meditației profunde, instrumentând imnic și memorabil angoasa existențială, care impulsionează fiecare poem.” (Cezar Ivănescu) „Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
-
ar putea mai bine ... Să nu uităm ce știm De neclintitul zid Și ... cum că la Rovine Plângea chiar Baiazid. Sub înaltul salcâm, Sara pe deal buciumul sună cu jale, Viersul ajungând Sub cel clar de lună Până la stâna din coastă, Unde dulcea minune, Atât de fragedă ... O floare-albastră, Pe aceeași ulicioară, Avea dorința S-o ridice de-atâtea ori De subsuori. Și dacă ... iubind în taină ... Pe lângă plopii fără soț ... Se uită peste vârfuri La steaua care-a răsărit, Că
EMINESCU, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363804_a_365133]
-
ne împăcăm așa de bine!... Vroiam să știi asta! Apoi se așeză pe bancă, alături de mine, părând că mai are multe de povestit. Mi-a mai vorbit despre cum vor organiza, ea și cum Max, o agenție de turism pe coastele însorite ale Mexicului. Cum își vor construi o casă mică și frumoasă, cu grădină și pomi. Cum își vor amenaja o mică grădină zoologică aproape de casa lor... Părea atât de entuziasmată de proiectele lor! Însemna oare că aceasta era calea
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
de entuziasmată de proiectele lor! Însemna oare că aceasta era calea pe care și-o alesese romantica Hernanda, mă întreb eu. Eleganta de ea, stând și dând explicații în birourile unei agenții?! Plecând în excursii cu Max și copii pe coasta mexicană?! Max al ei, cu un “sombrero“ pe cap, plimbându-și copii pe spinarea unui ponei? Doamne, părea minunat că se poate întâmpla așa ceva! De bună seamă, nici acest mod de viață nu era lipsit de farmec! Toate se petreceau
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
pentru a opri joaca ei periculoasă pentru cele mici. Eleonora, începu să-și sărute sora, ca și cum ar fi sărutat un băiat. Simțea stângăcia partenerei sale de joacă. Când nu-i plăcea cum reacționează, îi mai dădea câte un ghiont sub coaste și îi explica cum să-și țină gura, limba, cum să răspundă la ce face partenerul în brațele căreia se afla. Cu o mână îi mângâia sânul și cu cealaltă cobora, mângâindu-i abdomenul spre solduri, apoi îi alinta mătasea
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
Ediția nr. 1094 din 29 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nu te bucura prea devreme în patul cu otava uscata nu este nimeni doar o umbră de moarte ca o pasăre scăpată din colivie și femeia cu forme întrupate din coasta lui Adam data afară din rai. Deasupra cerul e nedefinit, pamântul e prieten cu apele și locuiesc în același buzunar ca într-o scorbură a universului. Timpul n-are alte dimensiuni partea noastră e neglijabilă oricât ai cauta să te
GRĂDINA EDENULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363847_a_365176]
-
ele se țesură alte legături sufletești decât între celelalte surori. Ana fu luată sub aripa protectoare a surorii mai mare cu patru ani, pentru că a văzut-o mai nebăgată în seamă de ceilalți copii. Câți băieți au primit ghionturi sub coaste pentru ea când o necăjeau sau câte fete au fost ciufulite, dacă se legau de ea. Ana era discretă, nu spunea nimănui ce năzdrăvănii făcea sora ei prin pădure, că de, băieții din sat nu erau mai deosebiți decât alții
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
pe lângă care trecea și apoi drumul său iar începea să șerpuiască coborând spre luncă, ca apoi să urce din nou dealul spre Secăria.Acolo se afla și ținta drumului său. Dincolo de Secăria era ridicat sălașul stânei baciului Miron, pe o coastă de deal la margine de pădure. Depăși ultima casă din sat construită din butuci de lemn așezați unul peste altul, și cu acoperișul din șindrilă. O casă nici mai sărăcăcioasă, nici mai arătoasă decât majoritatea caselor din zonă, un pic
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]