5,625 matches
-
brațului înainte la 90° și fixarea umărului pe masă prin CP. Fig. IX.12 a, b υ Pacientul: în decubit ventral, cu umărul în afara mesei. ω KT este în lateral, P pe treimea distală a brațului, CP pe umăr. Acțiunea: coborârea brațului în atârnat, cu ușoare tracțiuni exercitate pe braț și cu fixarea umărului prin CP. Fig. IX.13 a, b Extensia (proiecția înapoi, retropulsia sau retroducția) υ Pacientul: în decubit ventral, brațul afectat pe masă, pe lângă corp. ω KT este
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
concomitent cu proiecția înainte a umărului. Fig. IX.15 a, b Rotația internă υ Pacientul: în decubit dorsal, brațul în abducție 90°, cotul flectat. ω KT se află în lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe umăr. Acțiunea: coborârea antebrațului sub planul mesei. Fig. IX.16 a Fig. IX.16 b υ Pacientul: în decubit ventral, cu antebrațul în afara mesei. ω KT este în lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe treimea distală a brațului. Acțiunea: prin
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ω KT este plasat în spate, P și CP subaxilar. Acțiunea: flexia și abducția genunchilor, concomitent cu ducerea brațelor în lateral. Fig. X.66 a, b Φ INDICAȚII METODICE: privirea înainte, spatele drept; la ridicare pe vârfuri se inspiră; la coborâre în genuflexiune se expiră. υ Pacientul: stând pe o minge medicinală. ω KT este plasat în spate, P și CP subaxilar. Acțiunea: se duc brațele prin înainte în sus, cu inspirație; se coboară prin lateral și se așază pe genunchi
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
trebuie să reacționeze pentru a evita asemenea situații neplăcute. Exersarea. Faza pregătitoare, descrisă mai sus, a asigurat condițiile necesare pentru a trece la exersarea propriu-zisă a căderilor. În acest sens, pentru pacienții care au la dispoziție flexia genunchilor trebuie exersată coborârea centrului de greutate, pentru a evita „căderea de sus” și a limita astfel impactul dur cu solul. Acest reflex, de flexie a genunchilor, poate fi considerat înnăscut, el fiind prezent la copii, care deprind mersul la vârsta de 12-18 luni
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și textul (scrieri proprii și fragmente poetice sau filosofice din Heidegger, Bachelard ori Rilkeă. Interfața lucrării poartă emblema experiențelor proprii de scuba diving ale artistei: prin respirație sau mai precis prin controlarea inspirației și a expirației se produce înălțarea sau coborârea imersantului în spațiul virtual, iar prin schimbarea centrului de echilibru al trupului se concretizează schimbarea direcției. Așadar, artista nu recurge la o interfață care implică mâna utilizatorului (de tipul unui joystick, al mănușilor, al bagheteiă din dorința de a evita
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și „corpul” aflat în teritoriu este vitală, pentru a se evita paralizarea situației prin analiză. Și în acest caz descentralizarea este necesară, dar pe fondul unor reconsiderări ale modului în care aceasta este definită: descentralizarea este nu atât procesul de coborâre a nivelului decizional, ci mai degrabă procesul împărțirii responsabilității între diferitele niveluri manageriale ale administrației publice. Principiul descentralizării maxime este înlocuit de principiul vizibilității strategice: pentru fiecare decizie majoră, autoritatea/responsabilitatea trebuie plasată la cel mai de jos nivel la
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
Așadar, anumite organe pot fi slăbite sau perturbate de altele. Cauzele dezechilibrelor sunt multiple: boli infecțioase, alimentație de proastă calitate, stres, șoc emoțional, traumatism fizic etc. Căile de circulație ale energiei Energia umană evoluează după șase axe de forțe: • urcare; • coborâre; • ieșire; • intrare; • expansiune sau evaporare; • contracție sau densificare. Atunci când adormim, Qi-ul intră în corp și rămâne în interior, la trezire el iese la suprafața corpului; iarna, Qi-ul are tendința de a coborî, în timp ce vara, el urcă etc. În afara celor patru
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
ale organelor); • perturbarea funcțiilor plămânilor (tabele patologice); • inversarea circulației Qi-ului plămânilor (tuse cronică cu episoade paroxistice); • scăderea energiei plămânilor prin epuizarea lichidelor și prin otrăvire (simptome amplificate de vid energiei plămânilor). Tratament • 4IG dispersează vântul-căldură, sudorific. • 7P întărește funcțiile de coborâre și de distribuție ale plămânilor. • 20VB elimină vântul și factorii patogeni externi. Vidul de Yin al plămânilor Simptome Transpirație nocturnă, gură și gât uscați, tuse seacă cronică, insomnie, piele uscată, febră la suprafață. Tratament • 14 Vg dispersează căldura. • 1P hrănește
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
m, când jetul emisiei poluante are o formă conică fără turbulențe convective; F - condiții atmosferice moderat stabile, caracteristică inversiunii termice, cu gradientul de temperatură > +1,5°C/100 m, când jetul emisiei poluante are formă de steag, cu tendințe de coborâre. Evaluarea potențialului de poluare produs de o centrală termică Pentru evaluarea impactului potențial de mediu generat de funcționarea unei centrale termice asupra zonei de amplasament s-a determinat concentrația emisiei poluante probabile într-un punct aflat la distanța de 100
Aplicaţii ecotehnologice : probleme, proiecte, studii de caz by Virginia Ciobotaru, Oana Cătălina Ţăpurică, Dumitru Smaranda, Corina Frăsineanu () [Corola-publishinghouse/Science/215_a_442]
-
finalmente să transcriu: puse cap la cap, frânturile de text reconstituie tocmai contradictoriul. Cât despre referințe... Nu-i vorbă, nu este aceasta o lectură inaugurală, chiar dacă scrisorile și caietele ocupă în exegeză o poziție marginală. Dar m-a interesat o coborâre în maelstromul ființei cioraniene. Nu ideologia, un accident al ființei, nici imaginea de ansamblu, reductibilă la câteva ipotetice „teze”, ci spectacolul unei ființe care explorează sagace, lucid, inclement, propriul labirint, plasat în miezul unei ciudate logici interioare, iată ce contează
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
trăiește această experiență a propriei inconsistențe. Așa încât, Cioran trebuie crezut pe cuvânt atunci când spune că «sinceritatea» e „prima calitate pe care eu însumi mi-o recunosc” (I, 125). Că pune el însuși cuvântul între ghilimele?! Tocmai pentru că sinceritatea e o coborâre spre rădăcinile mărturisirii de sine, acolo unde adevărul pare minciună. Cu Cioran, despre adevărtc "Cu Cioran, despre adev\r" Adevărul?! Una dintre temele majore ale existenței cioraniene. În fond, tot ce face Cioran Ă o permanentă explorare de sine Ă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sterilă, și acest strigăt înghețat!” (I, 21). Exclamație greu descifrabilă. Dar, cum secvențele care înscriu aceste cuvinte au în centru tocmai problematica aparenței și a neantului, țin să cred că febra în stare pură și strigătul înghețat mărturisesc despre această coborâre, în athanorul propriului corp, până la limitele pulverizării sinelui. O pulverizare alchimică în urma căreia sinele e re-întemeiat. Dramaticei întrebări „ Totul este aparență Ă dar aparența cui?” Cioran îi găsește răspunsul: „A Nimicului” (I, 21). Este răspunsul care precede uimirea, nepredicatizată, privind
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a scrisului lui Cioran este labirintul sinelui său în care orbecăiește continuu, fără putința de a se putea întoarce, fără șansa de a ajunge în centru. Astfel, Cioran se explorează și, în felul acesta, se și instituie cu dramatism. Orice coborâre în sine însuși capătă dimensiunile și semnificațiile unei geneze. Doar că la Cioran geneza are un statut ambiguu: „De îndată ce cobor puțin în mine însumi, aud chemările și urletele Haosului înainte de a se preface ori de a degenera în Univers...” (I
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
deci, ca flecăreala și ceilalți să-l salveze, iar Infernul să se convertească în reversul său. „Mereu același refren: ai vrea să stai de vorbă cu îngerii și ești nevoit să iei masa în oraș...” (I, 235). Or, tocmai această coborâre în derizoriu și în Infern pare să-l salveze pe Cioran. Recunoaște într-un loc: „Oricât ar părea de bizar, nu mă simt bine decât pe stradă” (I, 105). Altundeva: „Parisul se repopulează, se întorc șobolanii” (I, 199). Ei, bine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât pe stradă” (I, 105). Altundeva: „Parisul se repopulează, se întorc șobolanii” (I, 199). Ei, bine, ce s-ar fi făcut Cioran fără acești șobolani? I-ar fi inventat?! În bună măsură, chiar i-a inventat. Dar, deși pe Cioran coborârea în Infern pare să-l salveze, el îi caută, cum am văzut deja, pe îngeri. Caută extazul și vrea să se topească în realitatea originară, aceea care îl precede chiar pe Dumnezeu. Nu are niciun fel de importanță că ea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
III, 278). Cât despre ploaie, ea favorizează somnul: „Zi de ploaie, notează Cioran. Am dormit toată ziua. Nevoie de-a mă cufunda în materie, de-a mă întoarce la ea, de-a mă topi în ea. Aceasta mi-a fost Coborârea în elemente” (I, 144). Până și plictisul poate fi pentru Cioran prilejul întoarcerii în originar și al trăirii extazului. Vorbind despre prima criză de plictis din copilărie, când a avut revelația „dublei naturi a plictisului”, Cioran mărturisește: „Am simțit deodată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
II, 157). Cât despre ură, iată: „Ura e leacul plictiselii” (II, 313). Vorbim însă nu despre astfel de soluții, ci despre extaz. Nu despre salvarea eului, ci despre topirea lui în absolut. Nu despre vindecarea de plictiseală, ci, dimpotrivă, despre coborârea în hăurile ei, până acolo unde sinele se iluminează. Căci iluminarea pare, cum am văzut, posibilă. Și, pe lângă munca fizică, mersul pe jos, topirea în peisaj, de invocat din nou, ca situație exemplară, Bach. Mai ales Bach, dar nu numai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
neantului, Cioran mărturisește că, prin nu știu ce fatalitate, s-a simțit întotdeauna atras de eșec. Cum să ne explicăm o astfel de atitudine? Să fie chiar în acest instinct al eșecului reacția revanșardă a cuiva care are presentimentul neputinței?! Să fie coborârea în eșec o formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: „De când mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute Ă menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică complicitate cu eșecul în toate înflăcărările mele! E firesc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dramaturgul a avut șansa unei rezolvări subtile a dramei sale, lăsînd liber jocul dintre real și imaginar, conflictul și rezolvarea lui putînd urca astfel într-un plan ideatic superior. În mod surprinzător însă, el renunță la această șansă și preferă coborîrea în real, datînd și localizînd problematica pusă în dezbatere, revenind la obsesiile sale despre condiția individului sub dictatură. La data premierei (iunie 2000), critica a observat cu justificată dezamăgire că "în locul unei piese despre absolutul iubirii, avem una despre viața
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
timpului; el este măsura mișcării."36 În istorie au existat trei tipuri de calendare lunar, solar, lunar-solar; în calendarele lunare, fiecare lună începe cu "Luna nouă", după ce Luna plină a descrescut până la dispariție; în calendarele lunar-solare, se lua în considerare coborârea fazelor Lunii cu mișcarea aparentă a soarelui și a fost folosit în antichitate în Babilon, China, India, Grecia, azi se mai păstrează doar în Israel; calendarele solare, bazate pe mișcarea aparentă anuală a soarelui, având la bază "cultul solar" (Egipt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun pentru arat și semănat, pentru formarea și desfacerea turmelor, pentru urcarea și coborârea omului de la munte, pentru culegerea plantelor de leac, pentru pețit și logodit, pentru pomenirea moșilor și strămoșilor, pentru aflarea ursitei: Nunta urzicilor este ziua când înfloresc urzicile și nu mai sunt bune de mâncat; Sânzienele sau Drăgaica marchează ziua când
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și stăpânul apelor. Sfântul Gheorghe este cel care drămuiește puterile soarelui, ca și furia apelor, încercând să controleze seceta sau umiditatea excesivă.98 La solstițiul de vară, când soarele se odihnește, sunt celebrate "focurile cerului". Astfel, soarele se pregătește de "coborârea" spre solstițiul de iarnă, în următoarele 6 luni. "Bușteanul de Crăciun" devine focul viu al Sfântului Ioan, focul mocnit al iernii transformându-se în flăcările care înghit ramuri și frunze. La solstițiul de vară, pentru a împiedica declinul soarelui, se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
simbolizând lumina transcendentă din care se naște "urzirea" anului: "Colo-n jos și mai în jos / Este-o scară tot de ceară / Pe cari soarele coboară / Cu scara subsuoară, / Să secere la secară / Și la grâu de primăvară."130 Alături de coborârea transcendentului există, în unele colinde, și înălțarea pământescului la ceruri, prin "bradul brazilor" care reface drumul inițiatic, al scării de ceară, din perspectiva umanului însetat de cunoaștere atât bradul, cât și scara sunt simboluri ale "stâlpului cosmic" care pune hotar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
descendent. Urcarea ritualică, din universul htonic al morții, pe arborele cosmosului se face în trepte: pasărea sufletului, de pe pieptul mortului, este înmormântată și ea, apoi este ridicată pe mormânt, de pe mormânt pe stâlp, pe arborele vieții, apoi pe arborele cosmic. Coborârea din arborele cosmic pe coloana cerului, apoi pe crucea de pe mormânt transformă pasărea sufletului în pasăre cu aripi închise.240 În filosofia populară românească, fiecare pasăre are semnificație proprie: cocoșul este un vestitor al luminii, aduce ordine în dezordine, găina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sui în tramvai. Norocul meu a fost că tocmai atunci a oprit în stație un tramvai. Eu m-am amestecat repede printre oameni și m-am urcat în tramvai iar ei n-au apucat să se urce după mine. La coborâre din tramvai am mers alături de alte persoane din Institut și am intrat repede în clădire, unde am stat toată ziua. Am plecat doar seara cu o colegă spre casă, după care câteva zile nu am mai venit la servici motivând
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]