7,311 matches
-
care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. în al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător și cu o coerență de filosof, continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de sec. XIX sau începutului de sec. XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
Numai că, în esență, raporturile rămîn aceleași. Dacă în figurativ suprafața captează lumina prin fragmentare și prin vibrație, în cazul construcțiilor nonfigurative acest proces se realizează prin polisare și prin lustruire. Artist echilibrat și sensibil, atent în aceeași măsură la coerența întregului și la expresivitatea detaliului, Vasile Rizeanu se înscrie în acea tradiție a sculpturii europeane și românești pentru care actul creator este o succesiune de afirmații, și nu o continuă tentativă de a genera crize și de a iniția rupturi
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
propus de o economie de piață, unde prezidează principiul „care pe care” - motor de dezvoltare totalmente anticreștinesc. De unde se poate conchide că religia se reflectă în modernitate mai mult prin reflexe moștenite în conștiința colectivă, decât printr-o consecvență și coerență dintre valorile teologice și viața concretă. Omul de azi își datorează confortul propriei inconsecvențe dogmatice, fiind creștin și necreștin în același timp, în primul caz din inerție, în al doilea din necesitate și impuls natural. Judecând valorile care au guvernat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
C. Dobrogeanu-Gherea, S. împarte criticii lui Eminescu în apologeți și detractori, urmărind notele caracteristice ale fiecăruia. Ultimul capitol supune analizei înrâurirea pe care a avut-o lirica lui Eminescu în Transilvania. Studiul, scris cu claritate și articulat cu o deosebită coerență și, mai ales, cu o mare atenție pentru exactitatea informației, rămâne și azi un punct de referință pentru eminescologi. De la S. s-au păstrat în manuscris un studiu monografic despre Ion Agârbiceanu și o lucrare, realizată în colaborare cu Ion
STAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
acribie științifică și subtilitate interpretativă. Perspectiva sa critică asimilează idei noi din teoria literaturii, aplicate eficient textelor românești. Rezultă un discurs critic modern fără ostentație, ce slujește perfect opera analizată. Cantemir în Cartea ieroglifelor strânge într-o interpretare de mare coerență argumente de ordin estetic, pentru a-i contura cărturarului o dimensiune universală. Combinând o riguroasă analiză textuală, în bună tradiție structuralistă, cu abordări specifice psihocriticii, S. începe prin a fixa saltul înfăptuit de Dimitrie Cantemir de la proza cronicărească la cea
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
o formă literară cât mai îngrijită” și „fără aberațiunile de imaginație în căutarea senzaționalului ale imitatorilor lui E. A. Poe”. Dacă noțiunile transmise cititorilor sunt relativ neînsemnate, dacă latura SF e de o naivitate patentă, în schimb acuratețea stilului, ritmica povestirii, coerența psihologică a personajului fac din Un român în Lună „primul nostru roman clasic SF” (Florin Manolescu). SCRIERI: Bucureștii ce se duc, Vălenii de Munte, 1910; ed. București, 1935; De la manevre și alte schițe vesele, Vălenii de Munte, 1912; Un român
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
precizează și nuanțează chestiunea examinată, altul care trasează, într-o manieră concentrată și totodată oportun detaliată, un tablou de ansamblu al dinamicii ideologiilor și practicilor literare în epoca avută în vedere -, precum și frecventele referiri comparative, observații și concluzii asigură o coerență de ansamblu. Reamintind și formulând cu pregnanță câteva însușiri definitorii ale culturii italiene - cultură prin excelență luminoasă, „solară”, rațională, fenomen artistic caracterizat prin „refuzul spaimelor iraționalului” -, S. afirmă că, la prima vedere, categoria fantasticului ar părea incompatibilă cu liniile directoare
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
altul, în funcție de evenimentele epocii, de loc și de grupare religioasă” (p. 358). Concluzia lui Jenks are consecințe extrem de importante, mai ales în plan metodologic. În general, discursul anticristologic a fost conceput ca un discurs omogen, dogmatic, cu un maxim de coerență internă; într‑un cuvânt, ca un discurs anistoric. Încercarea lui Bousset, deși interesantă, se înscrie - spunem noi, reluând expresia lui Thomas Kuhn - în cadrul vechii „paradigme” hermeneutice, proprie secolului al XIX-lea, caracterizată în principal de dorința de a evidenția ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unui teribil haos mental. Ei nu mai știu de fapt ce trebuie să creadă în această privință. Autorul epistolei creează exhaustiv numeroase imagini simbolice, extrem de vagi („cel nelegiuit”, „fiul pierzării”, 6∀ϑΞΠΤ<‑ul), care devin totuși extrem de puternice, chiar în virtutea coerenței perfecte a scenariului. El reușește astfel să explice și, în același timp, să justifice, într‑o manieră simplă și ingenioasă, prelungirea, devenită insuportabilă, a așteptării millenium‑ului. În Epistola a doua către Tesaloniceni se vorbește pentru prima dată de o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2 și 7) sunt întrerupte de cuvintele lui Isus (In. 5,43; Lc. 18,6) sau ale apostolului Pavel. Această strategie aproape intertextuală are un efect impresionant. Cititorul se simte prins într‑o rețea de citate ce pare indestructibilă. Implicit, coerența mesajului biblic este subliniată pe tot parcursul tratatului. În scurtul său comentariu din capitolul 7 al Cărții lui Daniel, Irineu distinge, pentru prima dată în exegeza creștină, a patra fiară - identificată cu Roma - de cele „zece coarne” ale sale, reprezentând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și de priceput de către cei mulți” este, așadar, nevoie de discernământ. O anumită discreție este de asemenea impusă destinatarului de expeditorul epistolei. Alcătuit dintr‑o serie amplă de pasaje scripturistice, veteroși noutestamentare, tratatul prezintă o anumită structură logică. La nivelul coerenței, ea este „minată” totuși de numeroase digresiuni cu caracter metodologic sau teologic. Într‑un articol din 1965, Salvatore Pricoco face o analiză a structurii scrierii în discuție, respingând teza cercetătorului german F.C. Overbeck, conform căreia tratatul lui Hipolit ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reluate și îmbogățite de editorul lui Commodian, A. Salvatore. În monografia sa despre Anticrist, Bernard McGinn își exprimă scepticismul față de o validitate absolută a tezei propuse de Sordi. În opinia noastră, lectura din perspectivă istorică este singura care poate salva coerența și logica pasajului referitor la Nero aliat al senatului roman. Drept urmare, considerăm perfect valabilă teza propusă pentru prima oară de J. Gagé și reluată ulterior de Sordi și Salvatore. Primul semn al sfârșitului este reprezentat de cea de‑a șaptea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristului în mai multe contexte concomitent: ideologic, teologic, istoric, exegetic. Din acest motiv, am fost nevoiți să dezvoltăm uneori alte probleme, colaterale subiectului principal. Ne‑am asumat, încă de la început această metodă, întrucât considerăm că orice raționament posedă o anume coerență; încercarea de a înțelege un anumit fragment izolat al acestui raționament, în afara ansamblului care îl înconjoară și care îl organizează într‑un anumit mod, ar fi cel puțin naivă. Încercarea noastră a constat, așadar, din a pătrunde structura și sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ștefan, fiul Voievodului (a fost ridicat în anul 1703 și i-a avut ca zugravi pe Ionache, Istrate și Hranite) și schitul Sfântul Ioan. Purtătoare exemplară a stilului brâncovenesc, Mănăstirea Hurezi „exprimă tocmai tendința spre clasicism, nevoia de echilibru și coerență, poate tocmai din pricină că, monument domnesc, [ea] dă glas pe plan artistic nevoii de unitate și omogenitate a culturii naționale” 11. Barocul european, vădit în înclinația sa către un decorativism frenetic și somptuos, deslușit ici și colo în stilul brâncovenesc (ușor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
677; Damian Ureche, „Astrul nimănui”, O, 1970, 12; Magda Ursache, „Astrul nimănui”, CRC, 1970, 50; Constantin Pricop, „Astrul nimănui”, CL, 1971, 1; Constantin, A doua carte, 246-247; Dorin Tudoran, „Marival”, LCF, 1974, 21; Popa, Dicț. lit. (1977), 547; Tia Șerbănescu, Coerența mesajului poetic, TR, 1978, 9; Dan C. Mihăilescu, Echilibrul poeziei, LCF, 1978, 16; Fănuș Băileșteanu, „Cuvinte de reazem”, RL, 1978, 31; Constantin Sorescu, Polaritatea albului, SPM, 1978, 385; Lit. rom. cont., I, 531-534; Dumitru Radu Popa, „Unul cu altul”, RL
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
cu jumătate de secol În urmă cele mai multe texte yoghinice și tantrice erau considerate În Întregime un nonsens sau produse ale unor fachiri obscuri și ale unor practicanți psihopați ai magiei negre, cercetările occidentale și indiene contemporane au demonstrat din plin coerența lor teoretică și marele lor interes psihologic”, așa cum de altfel „cercetările contemporane au probat În mod convingător complexitatea, rigoarea și bogata semnificație spirituală a inițierii și practicilor șamanice. Astfel de rezultate sunt importante dacă avem În vedere că șamanismul e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ei, mă voi opri În câteva rânduri la Rolf A. Stein, unul dintre cei mai mari orientaliști din secolul XX, a cărui târzie (după vechiul sistem francez) și fastuoasă teză de doctorat susținută și publicată În 1959 atacă, cu o coerență ireproșabilă, poate cea mai dificilă epopee din câte există - cea a eroului tibetan Gesar -, În jurul căreia sunt strânși afluenți gigantici, cuprinzând teme și motive din trei pătrimi ale Asiei (tradiții „indo-europene” și turco-mongole), la care se adaugă memoria cezarilor romani
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sigură și nu aveau nici o ordine și nici un sistem”3. Interesul pentru diferitele sisteme botanice asiatice este aproape la fel de vechi, În Europa, ca și istoria generală a studiilor asiatice, mult mai cunoscute sub numele de orientalism. Oricum Însă, echilibrările și coerența arhipelagului de discipline care compun primele vârste ale orientalisticii depind În mare măsură de structura, apetiturile și interesele culturilor care adoptă și asigură relevanța lor. În cultura occidentală, studiile de botanică indiană, bunăoară, datorează mult deopotrivă clasicilor clasificării botanice Începând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
știință, alungarea sentimentalismului prin exces de luciditate. Dacă termenul nu ar fi atât de lax, s-ar putea vorbi de postmodernism, cu referință specială la volumul Semne de viață (1987), unde expresia se simplifică, dar rămân contrastele, ca și refuzul coerenței ori supravegherea critică a textului („chiar așa filmul acesta/ voalat pe care-l numesc/ literatură”). Construcție a textului și critică a lui, poemul devine un metadiscurs, ce echivalează cu o ars poetica de tip postmodernist. Într-un asemenea text, cu
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
istorie literară și culturală, de critică și eseistică, ilustrate de Mihai Cimpoi (Iconarii între logos și istorie), Mircea Lutic (studii despre reviste literare bucovinene), Grigore C. Bostan (Intelectualul român la Cernăuți), Nicolae Bilețchi (Nuvelistica lui Ion Druță: viziune unitară și coerență compozițională), Alina Ciobanu-Tofan (Fenomenul literar basarabean între protocronism și sincronism) ș.a. În cadrul rubricii „Eminesciana” participă cu articole George Muntean (Eminescu și Veronica Micle, Mihai Eminescu. Note despre debutul său literar), Constantin Hrehor (Eminescu și Putna), Dumitru Apetri (Bucovina - dragostea și
SEPTENTRION LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289625_a_290954]
-
incitante cărți-document - Dosarul „Marin Preda” (1999), a unui volum de interviuri cu Mioara Cremene - La ce folosește Parisul? (2000), precum și a unor traduceri. Se poate spune că încă de la început scriitoarea își dovedește calitățile ce o vor impune: dezinvoltură stilistică, coerență ideatică, finețe a analizei, capacitate de a descoperi în gesturi aparent banale semnificații cu ample rezonanțe în destinul personajelor. Fără a fi didacticiste, primele povestiri au o „morală” doar sugerată. De cele mai multe ori momentul surprins este de cumpănă, dând la
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
diferite feluri și în diferite grade. Acestea se pot manifesta prin următoarele modificări: a) inadaptare la realitate; b) stare de oboseală, cu performanțe intelectuale scăzute; c) variații emoțional-afective; d) tulburări de conștiință; e) tulburări de gândire privind tematica ideilor, fluența, coerența, asociațiile bizare, conținutul; f) dificultăți de activitate; g) tulburări de comportament; h) tulburări de identitate, de autopercepere sau reprezentare a propriei persoane; i) tulburări de percepție (iluzii, halucinații). În raport cu structura organismului persoanei și cu natura patologiei generale, distingem trei categorii
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
adevărul indubitabil că „metodele de instruire, ca și mijloacele didactice, nu sunt, în sine, nici bune, nici rele, nici eficiente, nici ineficiente. Ele devin astfel în cadrul unor activități didactice concrete, în funcție de corectitudinea alegerii și combinării lor. Așadar, totul depinde de coerența strategiei didactice, mai precis de criteriile de selecție și de ingeniozitatea combinării lor." CAPITOLUL AL II-LEA MODALITĂȚI CONCRETE DE REALIZARE A JOCULUI DIDACTIC ÎN LECȚIA DE MATEMATICĂ II.1. Folosirea jocului didactic în captarea atenției elevilor Captarea atenției este
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
d) Notarea elevilor de către profesor ( evaluare sumativă , apreciere verbală) Barem de corectare Identificarea părților implicate. 1 p Precizarea raporturilor 1.p Depistarea sursei de conflict 1.p Diagnosticul etic 3.p Decizia 1.p Calitatea opiniilor și argumentelor 2p. Claritate coerență 1.p punctaj ≥9 nota 10 Fișa de lucru nr. 1 Analizați situațiile de mai jos urmărind următorii pași: Identificați părțile (companii, indivizi, grupuri, instituții necomerciale, comunitate locală etc.) implicate Descrieți raporturile dintre ele (contractuale sau nu, angajat - angajator, companie
ETICA AFACERILOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Epure Marcel () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_913]
-
în mod conștient. Acompaniamentul muzical și ritmic este asigurat atât de învățători, cât și de elevi. Forma actuală a curriculumului de Educație muzicală reflectă adecvarea la nivelul ciclului primar a unor principii de proiectare curriculară care au menirea să asigure coerența acestei discipline, principii care constituie, în fapt, dominantele noului curriculum. Noul curriculum al disciplinei Educație muzicală deplasează accentul de pe însușirea elementelor de limbaj muzical (spre exemplu, însușirea sunetelor și a notelor muzicale), pe educarea capacității de receptare și aplicare în
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]