2,315 matches
-
rog să nu se mai repete, că avem scandal cu directorul. Aerisiți și voi mai mult când aveți istoria! Ca de obicei seara se întâlnea cu băieții la terasa Constanța și Stani era în întârziere și se grăbea. Dintr-o cofetărie iese precipitată fata de dimineață l-a observat prin geamurile uriașe și s-a apropiat veselă de el. Cât pe-aici să nu o recunoască parfumată, șpreiată, cu haine bune pe ea, era bine făcută și drăguță, nici nu se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din jur circumspecți, fie ca să n-o rănească, fie doar pentru a nu-și crea lor complicații inutile. Experiențele amoroase ale Eugeniei cu prezumtivul ei iubit erau sporadice și circumstanțiale: câteva plimbări sub clar de lună, ieșiri la cinematograf, la cofetărie, de câteva ori chiar și la restaurant. Și întâlnirile se materializau în plan erotico-senzual cel mult într-o strângere de mână, un sărut furtiv, în care buzele erau foarte vag abuzate, sau o atingere în treacăt peste umăr. În rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semnătură. Pe el, oricum, nu-l interesa clasamentul. Venea la școală doar pentru că nu Îndrăznea să se opună ordinului direcțiunii. Și pentru că, după festivitate, conform Înțelegerii cu părinții, urma să-și plimbe cununa și legătura de cărți prin oraș până la cofetăria „Garofița”. Acolo mânca o „Indiană”, o „Ora 12” și bea o limonadă. Total șase lei. Îi mai rămâneau patru cu care Își cumpăra patru numere vechi din Miroir du sprint de la un anticariat. Se așeza pe banca de lângă chioșcul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la doi pași, putea fi un loc potrivit pentru o viață liniștită, cum Își dorea Marta. O viață clădită pe mezelurile cumpărate de la Vesö, mirodeniile de la Horacsek, pantofii sport de la Friedmann sau Dermata de la Radó, pălăriile doamnei Klein, prăjiturile de la cofetăria Scheip și plimbările duminicale de pe Câmpul Gâștelor sau al Claustrului, toate acestea urmând În mare un plan al orașului de la 1935 pe care familia Morar-Koblicska Îl păstra cu sfințenie sub o folie de plastic În chip de tablou. Cam În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură, negeluiți de oraș, nepreocupați altcumva decât de a devasta proviziile de băutură ale restaurantului "Hora", prin dreptul Parcului Sportiv "Dinamo", pe deasupra cofetăriei "Perla" și-a librăriei " Lumina", peste prispele reduse la doar două trepte de ciment ale aprozarelor, croitoriilor și magazinelor de mobilă, culcușite la parterul versanților formați din blocuri cu câte opt sau zece etaje, Ho diábolos trântea melancolizat câte o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-un cleștișor, cîte-o bucată de zahăr cubic. - Dac-ar fi după ăștia, la învățămîntul lor de partid, ca să te distrezi, ar trebui să sapi șanțuri până mori. Pe fiecare rahat de șantier... Mă scuzați. Există totuși vizitele prin cîte-o cofetărie. Un cinema. Poți să încingi, în curtea școlii, un mic fotbal. Un baschet. Nu trebuie să ne gândim, una-două, la cimitir. - "Odaia mea mă înspăimîntă", își reglă, tot mai intimistă, lunganca, tirul confesiunilor. Doru își mușcă limba. Dorise să spună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
retrăgea în pat. Încet-încet își reveni, iar Ana era hotărâtă să o scoată din casă. Nu mult, cât să obosească, doar atât cât să mai schimbe mediul și să respire aer proaspăt. Hotărî să iasă la o prăjitură, la o cofetărie cât mai aproape de locuinței Karinei. Ana plecă mai devreme deoarece avea de rezolvat câte ceva, urmând să se întâlnească acolo la o oră stabilită. Era o zi călduță de toamnă. Plouase de dimineață, iar picăturile încă străluceau în lumina razelor. Parfumul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mult, cum Îi era obiceiul. După ce s-a aranjat Într-o oarecare grabă, a dispărut, fără să salute, În seara cernită peste orașul zgomotos, care o Înghiți cu aviditate. Pe masa din bucătărie trona un tort de ciocolată, cumpărat de la cofetăria din cartier, pe care scria, cu litere mari, trandafirii „La mulți ani, Căprioară!” Au trecut mai bine de trei zile de când Melanie nu a mai apărut. Sunt extrem de Îngrijorat. Nu știu ce s-a Întâmplat cu ea. Străbat garsoniera cu pași mărunți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că va trebui să ne Îndreptăm spre aeroportul Stansted. Nu prea mai avem combustibil. Nu trebuie să ne Îngrijorăm, Însă. Nu, nu trebuie deloc. Azi e ziua lui Ben. Trebuie să aterizăm cu bine ca să pot lua tortul Teletubbies de la cofetărie și ca să-mi pot Îmbrăca băiețelul pentru prima lui petrecere În pantaloni reiați grena și cămașă bej moale, Înainte ca Paula să-l Îmbrace În kakiul nespălat al uniformelor soldaților din operațiunea „Furtună În deșert“, care-i place ei. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și-apoi Închid. Îi spun lui Guy că trebuie să ies pentru că am de ridicat niște documente cu informații vitale de undeva. Opresc un taxi și-i spun taximetristului să mă ducă la Highbury Corner și să mă aștepte În fața cofetăriei cât intru să iau tortul Teletubbies. Nu arată rău: Pe e un pic cam pleoștit, iar Laa-Laa, mai mult de culoarea muștarului decât galbenă. Intrând pe strada noastră, zece minute mai târziu, văd un balon albastru legat de ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre; ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vânzătorii, strigând și lăudîndu-și marfa; pielării având de vânzare bocanci cu tălpile numai ținte și potcoave; cofetării cu geamurile pline de acadele și prăjituri cu fistic verde; tutungerii, fierării și manufacturi. Pe uși intrau și ieșeau țăranii veniți după târguială și lucrătorii plini de unsoare, cu lămpi de carbid în mână, sosiți de la muncă, gata să cumpere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fie demodată. Chiar dacă grafia epocii Îl Înregistrează ca dandi, cuvântul poate fi Întâlnit pentru prima oară, după știința noastră, În romanul neterminat al lui Kogălniceanu Tainele inimei, din 1850. „Tineri anglomani, dandis și gentlemani, riders, lei și paralei”1 Împânzesc cofetăria lui Felix Barla din Iași. Cu un umor de zile mari, Kogălniceanu prinde din zbor Întreaga atmosferă În care evoluează high life a Ieșilor. Două sunt locurile unde dă bine să fie văzuți cei dornici de havadișuri (adică de noutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de zile mari, Kogălniceanu prinde din zbor Întreaga atmosferă În care evoluează high life a Ieșilor. Două sunt locurile unde dă bine să fie văzuți cei dornici de havadișuri (adică de noutăți): În Copou, Câmpiile Elizee ale moldovenilor, și la cofetăria lui Felix Barla. Piemontezul, care a deschis prima „confetărie” din Iași, a scos din barbarie un Întreg târg cu „biscotele, lisele, pastilele, dragelele, pralinele, marțipanele, caramelele, oranjatele, limonatele și Înghețatele” sale; mai mult, a adus moda sub același acoperiș, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Felix Barla. Piemontezul, care a deschis prima „confetărie” din Iași, a scos din barbarie un Întreg târg cu „biscotele, lisele, pastilele, dragelele, pralinele, marțipanele, caramelele, oranjatele, limonatele și Înghețatele” sale; mai mult, a adus moda sub același acoperiș, prin prelungirea cofetăriei cu un magazin de „fașion”. Acolo ar trebui să se desfășoare acțiunea din Tainele inimei. Suntem „Într-o seară de toamnă a anului 1844”. În jurul unei mese de joc stau cinci tineri pe care prozatorul se grăbește să Îi portretizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din principalele căi aeriene ale țării. Vă puteți da seama ce perspective turistice se deschid. VIZITATORUL: Dar ăștia doi? Ăștia doi ce fac? MAJORDOMUL: N-are-a face. Vă rog să priviți atent în partea aceasta. Aici s-ar putea deschide o cofetărie. Dincoace am putea amenaja un parking. Chiar aici se va ridica un hotel cu o mie de locuri, cu piscină și cu sală de cinematograf. De la terasa acestui hotel se vor putea urmări toate evenimentele și tot ceea ce ține, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
țină în brațe, să o sărute, să-i spună că o iubește. Ea nu știa de el, de unde să știe. Uneori băiatul acela era atât de trist din cauza fetei cu care nu reușea să vorbească, încât se ducea la o cofetărie și bea gândindu-se la ea. Alteori se așeza lângă ea pe bancă în parc și se bucura că este atât de aproape de ea. Ar fi putut să-i vorbească de multe ori, dar amâna mereu pentru ziua următoare, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-un timp virtual, imaginar. Nu știam cine mă imagina, dar simțeam cum acolo, în miez de noapte, acela care eram, care fusesem, rămăsese țintuit locului și doar mă privea. Poate mă închipuia. Am intrat, în cele din urmă, în cofetăria „Tineretului“. Ana s-a întâmplat că era de serviciu. M-a văzut și și-a dat seama imediat ce era cu mine. Mi-a făcut semn să mă duc la măsuța de lângă draperie. Ea servea doi țigani, măturători, care își luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu ochii strânși, încordat, silind-o să mai facă un pas, încă un pas, să așeze tortul pe masă, Veturia să taie prima felie și, dintr-odată, totul să se lumineze în mine. Să revin din timpul acesta difuz, din cofetărie (auzi, nume de cofetărie, „Tineretului“, fostă „Progresul Roșu“!), de lângă Ana, din pâcla în care mă aflam, să trec și pe lângă cel care parcă rămăsese undeva în noapte și mă închipuia, să revin în sufrageria prietenilor mei, la masa petrecerii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
silind-o să mai facă un pas, încă un pas, să așeze tortul pe masă, Veturia să taie prima felie și, dintr-odată, totul să se lumineze în mine. Să revin din timpul acesta difuz, din cofetărie (auzi, nume de cofetărie, „Tineretului“, fostă „Progresul Roșu“!), de lângă Ana, din pâcla în care mă aflam, să trec și pe lângă cel care parcă rămăsese undeva în noapte și mă închipuia, să revin în sufrageria prietenilor mei, la masa petrecerii, să-mi întindă Veturia farfurioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
închipuia, să revin în sufrageria prietenilor mei, la masa petrecerii, să-mi întindă Veturia farfurioara cu felia de tort, să înfig lingurița în moliciunea albei prăjituri și, dintr-odată, halucinația timpului în care mă aflam să dispară, cu tot cu Ana, cu cofetăria, cu Bulevardul în pâclă. — Ai adormit? Ana mă bătea ușor pe umăr. — Nu, nu, am tresărit, conștient că pirpiria aceea nu va mai ajunge niciodată la masa din miezul nopții, cu tortul ei de frișcă. Nu mi-e somn. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale unora de demult, tolăniți pe canapelele roșii--vișinii așa cum, odinioară, ne imaginam, stătuseră cei despre care citiserăm prin cărți sau unul ca mine mai auzise și din povestirile câte unuia care trăise pe atunci. În aerul proletar al „Capșei“, în cofetăria devenită doar un vestigiu încețoșat de timp pierdut, ne plăcea, Esterei și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple închipuiri, în poveștile păstrate încă în plușul acelor canapele sau grele draperii, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bulevard. Aici este gândul meu că aș fi putut scrie despre aceste personaje bizare pe care le-am tot urmărit de-a lungul anilor. Urmărirea a început încă de prin al doilea sau al treilea an de studenție, de pe terasa cofetăriei „Colombo“ (acum „Liana“), din dimineața când am observat țigăncușa de cinci-șase ani care venea să cerșească. Am fotografiat-o atunci cu aparatul primit nu demult cadou și cu care umblam întărâtat să prind cât mai mult din chipul Lumii. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cânte tărăgănat ceva pe franțuzește, izbucnea în râs și sfârșea cerându-mi un pachet de țigări, „să am și de-o fi să mă calce tramvaiu’“, se veselea ea. Și azi-dimineață am văzut-o, râcâind un afiș de pe vitrina fostei cofetării. Zdrențele de hârtie le fărâmița și apoi, grijulie, le arunca într-un coș de gunoi. Așa cum n-aveam chef atunci să scriu despre ei, nici acum nu simt vreo atracție. Îi văd doar, știu că sunt și ei răspândiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Vieții Studențești și a Amfiteatrului, mai apoi în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat în „Havana Club“, iar acum în Cazino, cofetăria de pe colț, fostele consignații de pe Academiei, cazinoul „Trocadero“, a fost și acolo un restaurant, și uite-așa, în pas leneș, într-o dimineață ca aceasta, aș putea să-mi descriu aproape patruzeci de ani din viață. De la primul film văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o bancă în grădina Băii Publice, mereu pe aceeași bancă de pe aleea ce ducea spre Catedrala care tocmai se înălța pe atunci. Stătea absentă, parcă aștepta ceva sau pe cineva, în lumina somnoroasă încă a dimineților. Alteori, o vedeam la cofetăria doamnei Krantz, tot așa, singură la fereastră, cu o sticlă de limonadă în față și privind îngândurată gardul de peste drum. Acolo se lipeau afișele mari, cu litere bulbucate, cu desene grozave, zugrăvite de maestrul Bulănică, pictorul oficial al târgului. Afișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]