3,820 matches
-
pentru macarale. Și ne-am urcat în avionul ăla, fratele meu și cu mine. Pe mama o lua amețeala doar când îl privea. Am zburat de-adevăratelea. Sub noi câmpul rămânea în urmă, pădurile coborau în hău, deveneau șiruri de coline, la marginea cărora casele se strângeau laolaltă, formând sate. Râul se făcea o panglică între copacii de pe mal și din câmpie se ivea orașul în care locuia tata-mare. Recunoșteam șinele tramvaiului și strada care ducea într-acolo și locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
urcat cărarea până la un colț de stâncă și am zărit surprins o mică poiană umbrită de un crâng de fagi. Era îngrădită cu un gard de stâncă vertical, se înclina ușor până la margine, de unde privirea își lua zborul liber peste colinele și văile prealpine. Pământul - ridicat de pe urma săpăturilor - zăcea gol și uscat în lumina orbitoare a soarelui, un calup de țărână care cobora în partea abruptă de pădure. În el ne înfigeam piciorul drept ca să ne ancorăm de ceva, sprijinindu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în față. Drumul de care ducea printre câmpurile unde se terminase culesul, de-a lungul merilor în al căror frunziș rărit și pătat mai atârnau câteva fructe. Spunea că ar fi cumpărat o falcă de teren în afara orașului, pe o colină de unde se vedeau lacul și munții. După război, „Ha!“, pe atunci un metru pătrat să tot fi costat doi, trei franci, acum ar trebui să plătească sigur o sută. Șapca lui avea cozoroc și era pusă mai mult pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a sta pe schiuri se sfârșise cu o fractură la picior. Așa că se limita la plimbări, însoțită fie de tante Doro, fie de una din doamnele pe care le cunoscuse la hotel. Drumurile le purtau prin sat și sus, pe coline, până la pădurile de brazi. Mama savura priveliștea care se deschidea înspre vale și către crestele munților, unde în zilele cu vizibilitate mărită se putea zări până și vârful la poalele căruia își petrecuseră vacanța atunci cu Curt și familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prin care se putea strecura privirea, câmpia din spatele morii de cereale și al blocurilor noi construite în „Frohdörfchen“ părea să fi dispărut de tot. Zăpada ieșise din cadru și strada nu mai semăna cu o linie neagră care venea dinspre coline și în dreptul tufelor de tuia se făcea o panglică pe care erau înșirate pălării, șepci, coame de cai, butoaie stivuite și căni. Un fluviu de mașini se revărsa printre blocuri și case, pulverizând - cum se putea citi în Hobby - plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
toate aceste cuvinte din ziare, de care Armin era atât de mândru, îmi răpeau ceva, la fel cum făcea și vorbirea rudelor și a prietenilor, ceva ce iubeam, ceva care mă făcea să călătoresc cu bicicleta prin împrejurimi, să caut coline și țărmuri, chiar dacă ceea ce îmi fusese luat prin rapoarte și vorbărie simțeam numai în mine, fără să fi putut numi: momentele unei nemijlocite trăiri a pământului, a buruienișului, a copacilor, a apei, a razelor de soare care străbăteau frunzișul aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vadă strălucirea dinților, felul în care alerga spre plajă și intra în valuri trezeau în membrele mele o efervescență de bule mărunte și pișcătoare, din care țâșnea, din nou, un mișmaș de imagini, de ciuperci, ulițe înguste, umbroase, un dom, coline galbene și arse, peisaje peste care trecea o boare ușoară, o lumină moale alunecând împlinită - imagini ce mă tulburau iar și iar. Mă simțeam luat pe sus, stârnit de o bucurie febrilă, care nu mai lăsa loc nici unei alte plăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Nu departe de coasta plantată cu vii, tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea atât de blând, străjuită de un pâlc de plopi. Cupa cu dinți de fier a excavatorului săpa pentru noua conductă de apă un perete de pământ în povârnișul înclinat al pajiștii pe care o exploraserăm Armin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu se gândește să facă vreodată. A cumpărat o bucată de teren în apropierea unui orășel și și-a construit o casă acolo. XXVtc "XXV" Armistițiutc "Armistițiu" Stam în camera de zi a casei abia terminate, priveam de pe înălțimea unei coline plantate cu viță-de-vie, prin ferestrele mari orientate spre sud, la câmpia unde se aciuase un pâlc format din trei case țărănești în mijlocul ogoarelor. Strada se întindea ca o panglică albă prăfoasă, de-a lungul pârâului și al plopilor, se pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mari orientate spre sud, la câmpia unde se aciuase un pâlc format din trei case țărănești în mijlocul ogoarelor. Strada se întindea ca o panglică albă prăfoasă, de-a lungul pârâului și al plopilor, se pierdea în umbra deasă a unei coline împădurite - și noi regăseam în perspectiva aceea, într-un fel, priveliștea din S. așa cum fusese ea la început, de parcă o recâștigaserăm, chiar dacă dintr-o poziție situată mai sus. La inaugurarea casei tata și-a invitat prietenii; aceștia s-au înghesuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de ceață și primăvara roiau nori galbeni de spori, ne uitam la țăranii aplecați deasupra plugurilor, la strângerea recoltei, la semănături sau urmăream vreun vehicul, care târa după el un vălătuc de praf, dispărând printre brazi la întretăierea șirului de coline. Tata și-a pus binoclul pe jgheabul acoperișului. Din fotoliul lui nou de piele putea să renunțe la binoclu și să se întoarcă la perspectiva pe care i-o oferea câmpul, să observe păsările în tufișuri și copaci, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Hilda, în văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase. Egon îi indica mișcările cu glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară, săltată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi un pat mâncat de ploșnițe, el, bradul de altădată care își împrăștia sămânța dusă de vânt pe colina verde și înflorită... Blănile trupului său, tăiat în felii de ferăstrăul circular, vor scârțâi împovărate, sub o pereche de oameni, acolo jos, unde viața se macină absurd între piticii care mișună ca viermii. Mă văd mai sus, purtat de schiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
golite. Scârțâitul lor care ba creștea în volum, ba scădea mi-a rămas în urechi, astfel că și astăzi încă, ori de câte ori trenul mă duce de la Ratzeburg prin Lüneburg și Hanovra la tipografia editorului meu Steidl din Göttingen, caut cu privirea colinele alburii de steril, care se înalță dintre suprafețele de teren agricol cultivat, rezistând astfel timpului și devenind între timp parte din peisaj. Puțurile de mină, la fel și cele ale minei Siegfried I, au fost închise cu decenii în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce-mi cățăraseră-n ochi, glasuri de zei, ce izbesc în nefire cu explozia strecurată, în site de simțuri... Asemenea filosofului îmi destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr-un amurg flăcări de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rază încet mă scaldă Pe un parfum frenetic, din Zorii de elită. Dar tânărul fior cu vocea-i de tristețe Că și-a pierdut iubirea în clipe fără nume Când doar copacii plânși în arderea zorită Au suferit prin vremea colinelor de spume. În camera sortită, O candelă mai plânge Prin patul alb de doruri, O umbră-n fericire Tresare în distanța, ce-n sărutări se stinge, Privirea legendară din ICOANA VIE n nemurire. O sete de iubire, O sete de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DE SOARE M-am trezit din visul fără de păcat Potecile erau pline de CLOVNII muribunzi, Însingurarea mea, veni spre tine ca un ACROBAT, Ca ochii să-ți sărute, și gândul tău URSUZ, Tu ai plecat în răcnetul de noapte Aveai colinele de ani în pribegii, Și m-ai privit din sferele drogate Ca o licoarnă-n spații, rămase încă vii. Și-ai vrut probabil să te întâlnești în carte, Chiar dacă vei fi tânăr sau bătrân, Un CERȘETOR DE VIEȚI, prin amfore visate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se frânge, slăbește mereu, Aproape că zilnic resimt tot mai greu Povara de zile cum mă apasă, Ce lung mi se pare drumul spre-acasă. Aș vrea să-l scurtez, s-aprind o lumină, Pe suflet s-o pun urcând pe colină, Pe căi nevăzute să port aripi vii, S-arunc vălul negru, să-mbrac bucurii. Aș vrea să ating a Lui nemurire Țesută pe-un deal în fir de iubire Mereu să rămân ancorată de cer Cu ochii scăldați in divinul
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
a mileniului, acuși se face Întuneric și se năpustesc peste noi toate alea de poate va crăpa și azbestu’, este Running on Empty (1988). Cu neplăcută surprindere, mai Întîi vezi că n-a mai rămas nimic din cadrele delirante din Colina anului 1956. Și, dacă faci greșeala să adormi după primele zece minute, În care montajul este infernal de previzibil, ritmul lent, acțiunea slinoasă și tema așezată rău de tot la stînga te obligă să caști gîndindu-te cu resemnare la Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi ascunzând ceva, i se părea că se află într-o pâclă coborâtă de mult timp din care ieșea exact în măsura în care se îndepărta de țărm și de aerul sărat, dându-și seama că se îndepărta nu urmărind înșiruirea de arbori, coline cu struguri necopți, câmpuri secerate, sate ce coborau în întunericul nopții, între care trenul își deschidea drum în mare viteză, nici măcar urmărind cu mintea depărtarea de țărm, ci în măsura în care dopurile de liniște ce-i astupaseră urechile în ultimele trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nici nu aveau cum opri dacă ar fi știut. Era perfect conștient. Știind bine că nimic în viață nu este uniform și lin și că e imposibil să urci pe un vârf de munte fără să fi coborât și urcat coline și văi mai înainte. Asta ar fi ceva normal, se gândea. Dar dacă numai normalul acesta e tot ce există și nimic altceva? Adică nu există muntele? Adică tot ce este e neesențial? Ai bătut vreodată - se gândea - la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mască de suferință demnă, închisă și superioară; și nici măcar asta în primul rând, întrucât urci o pantă și cobori și iar urci și descoperi că e un drum atât de lung înainte, până la orizont și dincolo de el, peste nenumărate alte coline și văi, încât nu mai întorci capul, pentru că, întorcându-l, ar însemna să te compătimești și să triumfe piatra pierzaniei care ar vrea să te țină pe loc, dar tu știi acuma că există o mare familie căreia îi aparții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
redescoperit mândria de a fi ce ești și de-a fi om, ieșind din iubire ca din moarte și intrând iarăși, mândria care se va toci și va crește, se va toci și va crește cu fiecare pantă coborâtă și colină învinsă, se va toci și va crește, se va toci și va crește... Prolog După vreo trei ani, Andrei Vlădescu a mers pe urmele doamnei Marga Pop. Vedea Geneva pentru el însuși, dar o vedea și prin ochii bătrânei doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui Francis Bacon. Și apoi, înainte ca Phoebe să-i poată răspunde, zări ceva la orizontul îndepărtat. Iat-o! Iubita casă părintească. Prima impresie a lui Phoebe despre Winshaw Towers n-a fost încurajatoare. Cocoțată aproape chiar pe coama unei coline întinse și amenințătoare, clădirea lăsa adânci umbre întunecate pe terenul de sub ea. Grădinile încă nu se vedeau; dar Phoebe deslușea deja o zonă dens împăturită care ascundea casa când te apropiai de ea, iar la poalele dealului era o întindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în tractor sau că picioarele mi se-nfundau într-un balot de fân, care-mi acoperea cu praf pantofii eleganți. Câteva mile mai încolo, Dave a oprit în fața unui pârleaz. De acolo pornea o cărare șerpuitoare de-a lungul unei coline. Nu se vedea nici o fermă. Singurul semn de viață era o turmă de oi care păștea în luncă. Ferma-i colo sus, zise Dave, făcându-mi semn cu capul spre colină. La cinci sute de metri. Iâh, am făcut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]