4,391 matches
-
să le asculte pe educatoare ca pe mămicile lor. Educatoarele sunt un fel de mămică de la grădiniță. - Mami, ce e aceea o clasă? - Clasa e o cameră cu multe jucării. Copiii se așează la niște mese mici cu scăunele și colorează sau pictează, desenează... - Și decupează? - Când mai cresc. Uneori se joacă și cu puzzle, cuburi... În zilele când e frumos, ies în curtea grădiniței, la leagăne și la tobogane... - Aaaa, grădinița are leagăne și tobogane? Doar ale ei? - Dacă nu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
gânduri cu veacurilen spate, el se afundă în chingile tainei”. El nu spune că oamenii pe ostrov îmbătrânesc și mor. Ar fi banal și nu ar mai fi poezie. El scrie că ei se înnobilează ca fluturii toamna, ca frunzele colorate în cădere pe băncile unde, pe sub ziarele necitite, ce zac pe sub brumele groase. Spre amurg se îndreaptă omul, lipsa de interes a ziarelor necitite acoperă orizontul, culorile de pe frunze picură-n taină, râuri de frunze spre orizont se tot sparg
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
nostru ea e adevărată. Deci, un adevăr? Dacă ne apropiem, iluzia se risipește. E exact ce se întîmplă și cu discul lui Newton, care are toate culorile curcubeului, dar, învîrtit repede, devine alb. Dacă spui că discul lui Newton e "colorat", nu minți, deoarece el e, într-adevăr, colorat când e nemișcat. Dacă spui că e "alb", nu minți nici atunci, deoarece el e, într-adevăr, alb când se învîrte repede. Așadar, în aceeași măsură în care specialiștii se consideră în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am văzut, altădată, cotropite de bălării, de gâze și de flori care le dădeau ceva de mister greu, putred. Șopârlele dormeau atunci la soare pe sânii de piatră ai unor zeițe decapitate și fugeau, speriate, auzind pași. Fluturi mari, enormi, colorați mirific și putrezi parcă, și ei, sau bolnavi de tainele locului zburau peste ierburi. Păsări țâșneau din iarbă, multe, ca pe vremea când se hrăneau cu resturile de la ofrandele depuse în sanctuare. Acum, totul e corect. Iarba a fost smulsă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
printre îngerii pământului. Dumnezeu a zâmbit și i-a spus că la asta se gândise și El. I-a umplut aripile cu stele și curcubeie, i-a dat un coșuleț cu ciocolate în forme de îngerași și câteva cărți de colorat. Când era gata să plece, l-a chemat și i-a mai dat o cutie învelită în staniol auriu, dar îngerașul nu a mai avut timp să mai întrebe sau să se mai uite să vadă ce este înăuntru. Zbură
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
în poveste, iar Angelica nu înceta să îi mulțumească lui Dumnezeu și să-i vorbească îngerașului ei. Inimă de înger Costeluș stătea culcat pe iarbă, pe spate, cu ochii mari, deschiși către cerul senin. Soarele se pregătea să apună și colora cerul în partea dinspre apus, ca niște petale de trandafiri oranj. Din partea cealaltă a zării apărură câțiva nori pufoși, ce păreau a fi din vată de zahăr ars. Unul din ei era colorat roz. Se mișca încet și își alungea
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
senin. Soarele se pregătea să apună și colora cerul în partea dinspre apus, ca niște petale de trandafiri oranj. Din partea cealaltă a zării apărură câțiva nori pufoși, ce păreau a fi din vată de zahăr ars. Unul din ei era colorat roz. Se mișca încet și își alungea forma. Semăna cu o pară. Lui Costeluș i se păru așa de interesant, încât hotărî să urmărească ce formă va mai lua norul. Treptat, treptat, norul se transforma într-o inimă de foc
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Mâinile sunt un dar de la Dumnezeu! De asta sunt frumoase! De asta sunt iubite și îngrijite și cine rămâne fără ele e trist... - Mami, de ce unii lovesc cu mâinile?! De ce strivesc flori și gândăcei? De ce rup cu dușmănie cărțile de colorat? De ce zgârie bănci și pereți și trunchiuri de copaci?! De ce sparg baloanele și becurile?! De unde atâta răutate, mami? întrebă Steluța aproape plângând. - Fetița mea, tot răul din lume și toată durerea sunt de la cel rău. El pune răutate în suflet
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
obiecte pe care le-am luat de-acasă. Nu mai are scoarțele negre, nici toate foile. Începe cu "Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor", din Geneză, și se sfârșește cu "A doua epistolă sobornicească a lui Petru". Roșul care colora marginile foilor s-a spălăcit, iar hârtia a căpătat culoarea zidurilor îmbătrînite. De câte ori mă uit spre raftul din bibliotecă unde se află, îmi spun că tot ce e ulterior copilăriei e o altfel de realitate. Acesta fiind pentru mine supremul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ajutor onestitatea într-un deșert când, încotro te întorci, nu mai există decât nisip. Ai nevoie de egoismul care caută o speranță în disperare, atunci. O lumină tăioasă întunecă în clipa aceasta oțetarii sub un cer spălăcit, care se va colora abia spre seară. Sunt bucuros că nu trebuie să înfrunt mirosul de hoit al gunoaielor din București ori să mă feresc de câinii vagabonzi care, probabil, caută acum petice de umbră cu limba scoasă. Dar, din păcate, liniștea nu e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
cu gulerul apretat și cravate fine, azurii, roșii sau verzi cum poartă toreadorii. Nici unul nu avea Încă acnee și erau cu toții fericiți, gata să se zbenguie, nu vă apropiați prea mult de piscină, copii, nu aruncați cu pietre În peștii colorați din lagună. Julius, Cinthia și Vilma formau un trio armonios, ținîndu-se de mînă și parcă, așteptînd să se Întîmple ceva. Rafaelito, care Împlinea astăzi opt ani, aștepta și el, Îi aștepta cocoțat Într-un copac, dar ei nu-l văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poată sta de vorbă În liniște, pentru ca vorbele lor să poată fi purtate de vînt și să ajungă la urechile lor În șoaptă, catifelate, Împreună cu muzica de fond pusă special pentru membrii clubului și pentru invitații lor și cu pești colorați În bazin... Cu el ieșea să petreacă seară de seară! Cu el dansa! Cu el bea! Cu el Își petrecea nopțile! Din cauza lui ei n-o vedeau aproape de loc! Din cauza lui era tristă acum! Santiago făcuse o descoperire insuportabilă. „Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe toți odată. Dar de cum a dat cu ochii de Julius cu coșul plin și cu Vilma alături le spuse: vă vă rog nu plecați, fiindcă voia să-i pi-picteze. Și În cîteva minute Îi desenă pe amîndoi, o să-i coloreze mai tîrziu; fiindcă Julius era obosit tot ținînd coșul plin cu pește și fiindcă tot ce spusese În timp ce el Îi pictase i se părea cu adevărat Încîntător și vrednic de atenție. Vilma era cît pe-aci să moară de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Automecanica și-abia atunci ajungeam la clădirea dărăpănată, vopsită galben mur dar, a școlii. În interior eram la fel de pustiit. Pierdu sem marea mea dragoste din facul tate și sufeream încă din greu. Serile erau o tortură. Imediat cum cerul se colora în roz-sângeriu, simțeam cum se apro pie de mine valuri de disperare și suferință. Era ceva fizic, o durere localiza bilă, în centrul pieptului. Nu mai puteam respira, muream de nefericire. Așa-mi trecea pe-atunci viața: dimineața școala, copiii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aveam toți: mama ei îi cususe numă rul cu ață galbenă pe-o bucată de diftină. În sin gura poză cu toată clasa pe care ne-au făcut-o într-a patra și care-a costat zece lei fiindcă era colorată, cu toate că nu ieșise bine, și ne-au silit s-o cumpărăm cu toții, Petruța stă pe rândul din mijloc, în banca a doua, lângă Fleșeriu Dan. Eu aproape că nu mă văd, sunt doar un punct negru în fundul clasei. Petruța era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
piele delicată și o frumusețe admirabilă la vremea aceea. -Haide! Imi zise el în timp ce eu stăteam cu ochii pironiți pe fotografie. Am ieșit amândoi pe terasă. Admiram de sus minunata cupolă de lumină așezată peste pământ și apă. Munții erau colorați într-un albastru-violaceu și pe cerul palid verzui se descifra o lumină blândă.Costash mă întrebă: -Ești logodit? -Nu. -Un tânăr atât de arătos... -Am avut mai multe aventuri, dar... -Dar ce? -Nu mă pot decide.Încă nu este timpul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și să se holbeze, în timp ce ea desenează mici felicitări sau chestii din astea. Drăcovenii cu „Multă sănătate“ pentru străinii din saloanele vecine. Ilustrate cu nou-născuți în coșulețe pe care să le trimită legiuitorilor din Washington. Stă aproape de ea, ajutând-o, colorând înăuntrul conturului cu o mână în timp ce o ține pe ea cu cealaltă. Dacă nu mai e nimeni acolo, îl lasă să-și vâre degetele cam peste tot. Dar ilustratele nu vor să coopereze. Găurește una, iar vârful pixului zgârie tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fapte; ești mai senin, de viață mai plin și mult mai departe de noapte. Ce frumos e cuvântu-mpreună! Istoria lui e din timpuri străvechi; în zile cu soare, ies la plimbare băieți și fete, perechi. Strada se-animă, se colorează iubirea pe oameni i apropie; dar tare e rău și viața-i un hău când unul din doi e o scorpie. Apar îndoielile, dispare liniștea, orizontul devine opac; cei doi se ceartă întruna și amândoi nu-și dau seama ce
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
dea seama, un biscuit pre-morfolit de Nona, care-l pusese - nemulțumită de gust - la loc pe farfurie. La vreo câțiva ani distanță, pe vremea grevelor recurente din învățământ, mi-am mai luat copilele și pe la curs, unde stăteau cuminți și colorau lângă studenta lor preferată, căreia îi comunicau în avans ce reținuseră de la cursul anterior (cum ar fi faptul că „Bataille ăsta avea o problemă cu femeile“), și unde și-au format o mulțime de alte idei parțial greșite despre o
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
Rue du Calvaire, a zis că preferă pe la gară, dintr-un motiv ecologic absurd ; l-am lăsat s-o ia pe unde voia, am încredere oarbă în transporturile fribourgheze, aș fi putut să nasc și în acel taxi confortabil, cristalin, colorat în ocru. Am făcut destul de mult până la spitalul cantonal, aproape 20 de minute și nici urmă de contracție. Pun pariu că și dacă făceam o oră, tot nu s-ar fi întâmplat nimic. Iată câtă stăpânire de sine în întâlnirea
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
simplu Înveliș de piele pe oase, se aduna Într-un nas mare și coroiat, astfel Încît aproape că nici nu se putea numi un chip omenesc, ci un mare cioc al morții, luminat de doi ochi strălucitori și lacomi și colorat pe laturi de două flamuri roșii arzătoare. Și totuși, În ciuda urîțeniei datorate bolii devastatoare, era un chip ce-ți rămînea În amintire și te impresiona, un chip de o tragică noblețe, purtînd pecetea morții. Dar venise momentul despărțirii. Controlorii avertizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și mai frumoși ilustratori. Iar eu aștept cu mare nerăbdare câte o copie după desenele voastre (adresa mea o găsiți la sfârșitul cărții). Atenție, urmează povestea. Trecem, însă, pe pagina următoare, unde noi scriem mai întâi titlul și voi îl colorați după dorință. Deci: Au fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti... Și încă mai sunt și încă vor mai fi, o fetiță isteață și o țară de vis. Fetița se numește Ana și seamănă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ăștia de la firmele străine că e așa, că e pe dincolo, ba că-ți dau premii, ba că te trimit în excursie în Dubai și la Azore dacă le iei marfa. Alții zic să punem în geam niște ceva abțibild colorat cu supă de găină franțuzească, așa cum era Vegeta sârbească pe vremuri. Vecina Aneta de la scara Ge și-a umplut geamurile cu abțibilde roșii și galbene cu cocoși și găini. Numai că a luat premiul careva din Bârlad: s-a prezentat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]