5,219 matches
-
interesează aici fiind conturarea conținutului și sferei noțiunii respective. Din literatura de specialitate se desprind trei categorii de informații mai semnificative care aduc contribuții importante în definirea managementului. Una dintre ele se referă la faptul că managementul presupune obținerea și combinarea diferitelor categorii de resurse necesare realizării scopurilor organizaționale (Longenecker, Pringle, 1981) sau coordonarea acestor resurse orientată spre aceeași finalitate (Pride, Hughes, Kapoor, 1991). Din această perspectivă, se insistă asupra naturii resurselor care urmează a fi obținute, combinate și coordonate. Sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alternativelor pe care le are la dispoziție, o va prefera pe aceea care îi slujește mai bine interesele. Să luăm un exemplu: într-o întreprindere capitalistă se hotărăște schimbarea sistemului de retribuție, nu la piesă, cum era până atunci, ci combinarea retribuției per bucată cu o primă de randament în condițiile în care grupul depășește numărul de piese (fixat dinainte) ce trebuie realizate. Această situație poate provoca o stare tulbure pentru un grup de muncă: pe unii membri această hotărâre îi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe de o parte, prin gradul de toleranță la ambiguitate al decidentului (care poate fi înalt sau scăzut), iar pe de altă parte, prin orientarea valorică a decidentului (spre sarcină și probleme tehnice sau spre oameni și probleme sociale). Din combinarea acestor dimensiuni apar patru stiluri decizionale: directiv (caracterizat prin orientarea spre sarcină și probleme de ordin tehnic și prin toleranță scăzută față de ambiguități; persoanele care practică un asemenea stil sunt logice, sistematice, practice, eficiente în modul lor de abordare și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a fi criticați, judecați, iar în procesul ,,dezlănțuirii ideilor” ei pot fi influențați în propriile lor idei de ideile altora, pot pune în funcțiune o serie de operații și procedee mintale, cum ar fi: analogia, opoziția, substituția, multiplicarea, diviziunea, inversarea, combinarea, restructurarea, adiționarea etc., toate ducând, în final, pe de o parte, la obținerea unei multitudini de soluții alternative, iar pe de altă parte, la soluții originale, creative. În continuarea brainstorming-ului lui Osborn se propun alte tehnici menite să elibereze
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în fine, când se anticipează că ar putea interveni efectul gândirii de grup (Kinicki, Kreitner, 2003, pp. 195-196). Tehnica grupurilor nominale este un fel de surogat rezultat din unele caracteristici ale brainstorming-ului și ale tehnicii Delphi, altfel spus, din combinarea eficienței muncii în grup cu eficiența muncii individuale. Participanții formează un grup doar cu „numele”, în acesta alternându-se faze de activitate individuală cu faze de activitate în grup. Se debutează cu activitatea individuală (fiecare participant, după ce primește problema, notează
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dificile, încredințarea unor sarcini care să le permită indivizilor să devină experți într-un domeniu. Teoria aflată cel mai în acord cu această modalitate de reorganizare a muncii este teoria caracteristicilor job-ului, care propune încărcarea pe verticală a posturilor, combinarea sarcinilor mici în unități mai mari de muncă, formarea unor unități naturale de muncă, deschiderea canalelor de exprimare a feedbackului față de performanțele realizate. Cercetările efectuate au arătat că remodelarea posturilor crește motivația și satisfacția angajaților, afectând, într-o oarecare măsură
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
impus abia în deceniul următor. Sistematizarea teoriilor motivației în funcție de criteriul tematic este astăzi aproape cvasigeneralizată (vezi Cole, 1995, 1997; Johns, 1998, ș.a.). Tot în perioada la care ne referim a fost propusă o sistematizare interesantă a teoriilor motivației bazată pe combinarea criteriului tematic cu criteriul istoric. Cercetătoarea franceză Meryem Le Saget (1992) stabilește trei mari grupe ale teoriilor motivației: teoriile motivației din prima generație (1900-1950); teoriile motivației din a doua generație (1950-1990); teoriile motivației din a treia generație (după 1990). Fiecare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lor, acestea pot fi desfăcute în mai multe „subopțiuni”). Aceste diagrame ajută părțile să identifice elementele similare de valoare și să se centreze pe ele. Etapa generării pachetelor de acorduri constă în stabilirea unor acorduri variate și multiple rezultate din combinarea intereselor în diverse moduri și prin dispunerea diferită a valorilor. Așadar, în loc de o singură ofertă care este impusă celeilalte părți, ca în negocierea de tip câștig-pierdere, de data aceasta se stabilesc mai multe oferte din care urmează a fi selectată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
greu; 4) se hotărăsc mai greu; 5) generează conflicte (Pruitt, Carnevale, 1993). Aceste constatări ne-ar putea conduce la concluzia că orientarea spre câștiguri a negociatorilor ar fi preferabilă celeilalte. De Dreu a arătat însă că adevărata soluție apare din combinarea orientării spre pierderi cu preocuparea înaltă pentru ceilalți, deoarece preocuparea pentru ceilalți împiedică apariția unui comportament conflictual, iar orientarea spre pierderi face posibile concesiile. # Pentru aceși autori, o negociere de succes este aceea în care participanții sunt încurajați să vadă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a stilurilor de negociere bazată pe două dimensiuni: deschiderea (disponibilitatea de a comunica liber, fără rezerve, de a împărtăși o informație relativ privată) și condescendența (disponibilitatea de a se lăsa influențat de ceea ce zice, oferă sau sugerează cealaltă persoană), din combinarea cărora rezultă patru stiluri de negociere („buldog”, „vulpe”, „cerb”, „creatorul de acorduri”) (vezi fig.......). Figura − O tipologie a stilurilor de negociere după criteriul deschiderii și condescendenței Stilul „buldog”, caracterizat prin mare deschidere și condescendență scăzută, manifestă tendința negociatorului de a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
modelul recurge la o diagramă simplificată, secvențială a stresului care, deși intuiește corect natura variabilelor avute în vedere (obiective și subiective), precum și semnificația lor (independente, dependente, moderatoare), rămâne tributară unei diviziuni cauzal unidirecționale. El este mai degrabă o tentativă de combinare a diferitelor categorii conceptuale decât o încercare de teoretizare a stresului organizațional. I se reproșează, de asemenea, că nu există suficiente dovezi convingătoare de validare empirică a lui. Modelul „cerere-control” A fost formulat de R.A. Karasek (1979) și perfecționat de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu unul triaxial. „Suportul social” este variabila care presupune amortizarea epuizării psihologice, creșterea încrederii între conducători și subordonați, între colegi etc. El depinde mult de gradul de integrare socială și emoțională a angajaților. Cele mai nefavorabile efecte apar chiar din combinarea cererilor crescute la nivel scăzut al deciziei și al raportului social. Interesantă este și o altă concluzie a cercetătorilor: acțiunea separată a celor trei variabile conduce la efecte mai mari decât atunci când ele acționează corelat, sinergetic. Există chiar și opinii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
împarte efortul în două categorii: efort extrinsec (necesitat de anumite categorii ale muncii, cum ar fi presiunea timpului, condițiile fizice, responsabilitățile etc.) și efort intrinsec (ce reprezintă un fel de autoangajare a individului interpretată ca un tipar personal rezultat din combinarea cerințelor muncii cu recompensele obținute). Pornind de la acest ultim tip de efort, autorul introduce conceptul de supraîncărcare (nevoia de aprobare, competiție și ostilitate latente; nerăbdare și iritabilitate disproporționate; neputința de a se retrage din obligațiile de lucru asumate). Caracteristicile supraîncărcării
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai târziu, care conduce la dezinteres, detașare, neimplicare etc. 2. Burnout-ul nu apare în orice moment al gestiunii resurselor sau din orice mod de gestiune a acestora, ci rezultă dintr-un # proces de uzură și drenare a energiei... sau din combinarea oboselii psihice, a istoriei emoționale și cognitive, care se dezvoltă gradual în timp” (Hobfoll, Sbhirom, 1993, p. 50); # în studiile avansate, el se asociază cu apariția sentimentelor de neajutorare, a lipsei de speranță și a depresiei. 3. Nu este absolut
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
afectată performanța, pentru ca, în final, creșterea depersonalizării asociată cu scăderea realizărilor personale să conducă la apariția epuizării emoționale. În al doilea rând, Golembiewski și Munzenrider consideră că procesualitatea burnout-ului se desfășoară în opt faze. Specificul și caracteristicle fazelor provin din combinarea nivelului (ridicat sau scăzut) celor trei dimensiuni. Prezentăm în tabelul 17.2 fazele propuse de autori: Faze Nivelul depersonalizării Nivelul realizării reducerii personale Nivelul epuizării emoționale 1 Scăzut Scăzut Scăzut 2 Crescut Scăzut Scăzut 3 Scăzut Crescut Scăzut 4 Crescut
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sta la baza stabilirii unei tipologii se pare că cele mai potrivite sunt: politica organizației și relațiile conducerii/direcției cu salariații. Politica organizației poate fi activă sau pasivă, relațiile direcției cu salariații pot fi impregnate de paternalism sau impersonalism. Din combinarea acestor criterii rezultă cel puțin patru tipuri de personalități colective: organizațiile de tip paternalist-pasiv „trăiesc” în spirit conservator; salariații ocupă o poziție stabilă toată viața în structuri; posibilitățile de avansare sunt limitate; nu au nevoie de personal nou și nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
demersului comunicării, dar și de implicațiile acestui act, proces sau sistem de coduri. Diversele clasificări ale mijloacelor de comunicare se referă la: a) mijloace lingvistice; b) mijloace paralingvistice; c) mijloace non-verbal-vocale; d) mijloace non-vocale; e) mijloace extralingvistice; f) mijloace vocale Combinarea conținuturilor și mijloacelor comunicării, de la manifestările vocale, tonul vocii, gesturi și până la informațiile privind trăsăturile bio-psiho-sociale ale celui care emite, conduce la perceperea unui anumit specific al ei. Tipuri de comunicare: Comunicarea intrapersonală. Este comunicarea în și către sine. Comunicarea
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Toate aceste elemente sunt menite a Întări coeziunea grupului și a favoriza dobândirea de calificări specifice. Rezultatele obținute nu sunt, În aceste condiții, nici meritul exclusiv al lucrătorului, nici o caracteristică a postului pe care Îl ocupă: ele traduc doar calitatea combinării dintre lucrător și postul său (job matching). Această confruntare presupune, de fapt, o socializare adecvată. Multă vreme ignorată sau „refulată”, problematica organizării (așa cum au actualizat-o Kenneth Arrow sau Herbert Simon) tinde să se impună cu tot mai multă pregnanță
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ă implică solide cercetări asupra trăsăturilor culturale difuzate și asupra căilor de difuziune, cercetări care fac apel la lingvistică, la arheologie și la istorie. S-au acumulat astfel date precise și numeroase asupra circulației sociale și geografice, asupra dispariției, modificării, combinării și disoluției anumitor elemente de cultură. Reunirea unor trăsături asemănătoare Într-o arie sau un cerc (Kulturkreis), În jurul unui focar presupus a fi cel de origine, permite evidențierea unor complexe culturale (Kulturkomplexe). Însă doza de arbitrar prezentă În gruparea elementelor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ca pe un singur repertoriu global, În cadrul căruia alternează și Își Îmbogățesc resursele provenite din cele două (sau mai multe) limbi, tot așa cum, În cadrul unei singure limbi, ne folosim de diferitele varietăți și stiluri ale limbii respective. Asemenea operațiuni permit combinarea referințelor identitare și culturale de care dispun persoanele multilingve. Chiar și atunci când, la nivel colectiv, are loc un proces de substituire, adică atunci când un grup devenit minoritar (din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ) a adoptat limba dominantă, acest
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de populații negre. Poate că se va putea verifica din nou că rasismului puțin Îi pasă de problema rasei”. Ceea ce nu ne va surprinde, dacă ne amintim că, din punct de vedere istoric, noțiunea de rasă s-a construit prin combinarea mai multor tipuri de clasificare, nu numai anatomică, ci și juridică (rasa Bourbonilor) și lingvistică (limbile semitice, indo-europene etc.). Inegalitatea limbilor era o chestiune evidentă pentru un spirit fin ca Renan. Acesta credea că limbile determină modurile de a fi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
structuri de control și strategii de schimb. Primele sunt de natură normativă (interiorizare), coercitivă (supunere), instituțională (delegarea puterii) sau „acțională” (participare); ultimele corespund unor diverse scopuri (inclusive sau exclusive). Dacă adoptăm, precum Mancur Olson sau Albert Hirschman, o perspectivă „relațională”, combinarea tuturor acestor variante este capabilă să explice comportamentele de exit sau de voice, de loialitate sau de apatie. Problematica legăturii sociale este mai ambițioasă și ne atrage atenția asupra arbitrajelor Între „luminile universaliste”, „angajamentele comunitare” și „libertățile individuale”, „integrarea” nemaiputând
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de structurarea relațiilor profesionale sau de organizarea sferei productive. Dimensiunile nu doar economice, ci și statutare și politice ă Max Weber, În mai multe dintre lucrările sale, a insistat mult asupra acestui punct ă nu pot fi nici ele eludate, combinarea lor și, În același timp, relativa lor autonomie putând să genereze tensiuni sau distorsiuni, un sentiment de frustrare sau fenomene de incongruență. G. F. & BENDIX Reinhard și LIPSET Seymour (coordonatori) (1953), Class, Status and Power. A Reader in Social Stratification
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
procedeele de organizare discursivă corespunzătoare situațiilor, precum și cunoașterile și credințele legate de o anumită poziționare, 3) o competență semio-lingvistică ce presupune că subiectul care comunică este în măsură să folosească și să recunoască formele semnelor, sensul lor și regulile de combinare. Pe de altă parte, D. Maingueneau atribuie competenței discursive un caracter restrîns la aptitudinea subiectului istoric determinat de a produce și de a interpreta enunțuri care reflectă o anumită formație discursivă. Această competență devine astfel interdiscursivă și vizează ansamblul parametrilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai departe, de o parte/de cealaltă parte etc. ordonează părțile reprezentării discursive pe coordonatele spațiului; b) organizatorii temporali (atunci, mai întîi, pe urmă, apoi, după, ieri, mîine, trei zile mai tîrziu etc.) ordonează părțile reprezentării discursive pe coordonatele timpului. Combinarea organizatorilor spațiali și temporali într-un text facilitează reconstruirea coerentă a mesajului de către cititor; c) organizatorii enumerativi, care selectează și ordonează materia textuală combinînd uneori valoarea de ordine cu valoarea temporală. Aceștia se subclasifică în simpli aditivi (și, sau, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]