4,781 matches
-
este perceput, când văd ceva colorat, percep acest om sau acest animal; atunci aceasta percepere în om este realizată de puterea cogitativa, căreia i se mai spune și rațiune particulară, pentru că aceasta compară intențiile individuale la fel cum rațiunea universală compară intențiile universale. Dar, după cum se poate observa din citatul (ÎI.1.3.), sensibilele per accidens pot fi simțite și prin intermediul calităților unor obiecte percepute în mod esențial de către un alt simt, cum se întâmplă atunci când „văd“ acreala unui lichid; într-
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
numește [putere] cogita ți va, deoarece descoperă intențiile de acest fel prin com paratie. Din acest motiv i se spune rațiune particulară, căreia medicii îi atribuie un organ determinat, anume partea de mijloc a creierului; [rațiunea particulară], într-a devar, compară intențiile individuale, la fel cum rațiunea intelectiva [compară] intențiile universale. Relevante pentru acest subcapitol ar fi câteva diferențe dintre puterea cogitativa și puterea estimativa. Puterea cogitativa descoperă intențiile individuale, cele care nu pot fi percepute de simțurile externe, prin operația
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de acest fel prin com paratie. Din acest motiv i se spune rațiune particulară, căreia medicii îi atribuie un organ determinat, anume partea de mijloc a creierului; [rațiunea particulară], într-a devar, compară intențiile individuale, la fel cum rațiunea intelectiva [compară] intențiile universale. Relevante pentru acest subcapitol ar fi câteva diferențe dintre puterea cogitativa și puterea estimativa. Puterea cogitativa descoperă intențiile individuale, cele care nu pot fi percepute de simțurile externe, prin operația de comparare. Recunoașterea faptului că intențiile individuale stau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
le descoperă, comparându-le cu alte astfel de intenții, ca existând sub o natură comună. Acolo unde animalele au instinct, omul are o putere capabilă de recunoaștere unită cu intelectul; unde animalele sunt mișcate de acțiune sau de afectare, oamenii compară și recunosc. 3.2.2. Care sunt legăturile dintre puterea cogitativa și intelectul uman? Pentru a putea oferi un raspuns adecvat întrebării acestui subcapitol trebuie să îmi îndrept atenția către tipul de relatie dintre simțuri și intelect și, în special
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intelectul agent și înțelese de către intelectul posibil. În virtutea acestei activități de compunere și dividere a intențiilor, puterea cogitativa mai poartă și denu mirea de rațiune particulară. Asema narea dintre rațiunea particulară și cea universală constă în faptul că ambele pot compară și divide intenții. Am putea spune, așadar, că puterea cogitativa este numită rațiune particulară printr-o asema nare operațională, si nu printr-una de substanță. Revenind la întrebarea subcapitolului, puterea cogitativa nu cunoaște ca atare, ci prin compunere și dividere
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
puterii cogitative: 1. pregătește imaginile sensibile, fără de care nu poate să existe nici un fel de cunoaștere; 2. cunoaște, într-un anumit mod, sensibilele per accidens din individuale; 3. percepe natură comună împărtășită de individuale; 4. este conștientă de individuale; 5. compară intențiile individuale și face inferențe în plan practic; 6. asociază forme particulare unor premise universale; 7. percepe gradul de operabilitate al individualelor; 8. furnizează premisa minoră și ajută la extragerea con cluziei în cadrul silogismelor practice. Cum se pot traduce toate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
potentia, non deficit eius iudicium circa proprium obiectum. Obiectum autem proprium intellectus est qui dditas rei. Unde circa quidditatem rei, per se loquendo, intellectus non fallitur (S. th., q. 85, a. 6, co.). Răspund că filozoful, în De anima III, compară, în legătură cu această, intelectul cu simțul. Simțul nu se înșală în ceea ce privește obiectul lui propriu, cum văzul [nu se înșală] în privința culorii, decât poate [în mod] accidental, printr-un impediment în organul [de simt], ca atunci cand gustul celui care are febră judeca
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a abandonat brigada împrăștiată pusă pe fugă de cavaleria cazacă, a fost promovat la gradul de general-locotenent, (Major General) și a fost declarat oficial erou național, ca și Nolan. În mod normal, și Lucan și Cardigan ar fi trebuit să compară în fața Curții Marțiale, dar societatea victoriană adora eroii și cînd nu îi avea, îi fabrica. Ostilitățile s-au încheiat în septembrie 1855 cînd, după ocuparea de către francezi a bastionului Malakof (unde Bosquet a fost grav rănit), rușii au abandonat Sevastopolul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
o percep. Această lumină a cunoașterii este cea care dă naștere întunericului crescând al norului și întunericului în care se află Dumnezeu. Urmează mai apoi călăuzirea sufletului de la cele văzute spre firea nevăzută prin acel nor. Sfântul Grigorie de Nyssa compară această a doua etapă a urcușului duhovnicesc cu norul, pe care el îl consideră a fi, sub raportul cunoașterii, o călăuză spre lumea nevăzută, prin firea celor văzute. Este vorba deci de cunoașterea indirectă a lui Dumnezeu<footnote Magistrand N. V
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
superioară, sufletul numește pe Dumnezeu măr. Comparația indică un spor în cunoaștere, întrucât mărul, în raport cu ciorchinele, desfată nu numai văzul și mirosul, ci și gustul. Pe o treaptă și mai înaltă, Cel dorit „se aseamănă cu o căprioară și se compară cu un pui de cerb”; cf. Magistrand N.V. Stănescu, op. cit., p. 31. footnote>, „fiind înconjurat din toate părțile de întunericul dumnezeiesc”<footnote Dr. Constantin I. Băjău, Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Grigorie al Nissei, Editura Sitech, Craiova, 1999, p. 223
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
vechi, întîlnit de mai multe ori pe teritoriul romînesc (cel puțin de două ori numele de sate putînd fi, de fapt, transferate de la numele de ape). Vasile Frățilă, care s-a ocupat de etimologia acestui (sau acestor) toponim (toponime), îl compară cu numele unor rîuri din Peninsula Balcanică (Ibar, cel mai important afluent al Moravei din Serbia, și Ibăr, numele bulgăresc al vechiului Hibros din Tracia), discutate de lingvistul bulgar Vladimir Geor giev (și considerate unul trac, altul ilir, cele două
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
metodologică a dome niului. Soluțiile sunt, pe scurt, următoarele: bază slavă (cf. apel. srb. padeș, „cădere“, și toponimul srb. Padeș); ca și Padea, Padina, se bazează pe tema slavă pad„a cădea“ (existentă și în rom. zăpadă, năpădi), și se compară cu rus. padî, „vale“, arom. pade, „loc șes, pajiște“, adv. „jos“; apel. rom. padeș, „platou mic“, existent, alături de diminutivul pădeșel, prezent în toponimul Pădeșel avînd, după unii și variantele pădișel, pădejel; baza antroponimică Padeș < Padea < sl. Pade < radi calul Pa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cunoscutului dicționar al limbii române făcut de L. Șăineanu constată că, între două ediții, la distanță de o jumătate de secol, există cuvinte pe care tinerii nu le înțeleg, fiindcă nu se mai folosesc. Mai aproape de zilele noastre, dacă se compară cele două ediții ale DEX, se va constata că numărul cuvintelor noi este mai mare în ediția a doua, la distanță de douăzeci de ani. Multe sute, poate chiar mii de cuvinte (împrumutate sau formate pe terenul limbii române) își
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
grad de rudenie între copiii persoanelor care sunt frați și surori“. Ele provin din expresia latinească consobrinus verus „văr adevărat“, în care cele două cuvinte se asociau în mod constant, erau ceea ce s-a numit „tovarăși de drum“. Sextil Pușcariu compară istoria lor cu povestea ariciului ingrat, care alungă de lângă sine pe protectorul său. La noi, din această expresie s-au născut văr, în dacoromână, și cusurin, în aromână. Este un fenomen cunoscut sub numele de elipsă: când o idee este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vornic) sunt, în română, termeni slavoni. Slavonismele nu sunt rezultatul unor legături directe între români și slavi, ci reprezintă influența verticală a unei limbi de cultură asupra unei limbi vorbite. S. Pușcariu face o interesantă observație, arătând că, dacă se compară textul rugăciunii Tatăl nostru din română cu cel din franceză, se constată că exact cuvintele care sunt împrumuturi latinești în textul francez (sanctifier, volonté, offense, tentation, délivrer) sunt termeni slavoni la noi (a sfinți, voie, greșeală, ispită, a izbăvi). Uneori, prin
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
constituirea și evoluția globală a limbajului și a limbii, este principiul care orientează evaluarea critică a tradiției etimologice. PRESCURTĂRI ac. - acuzativ adj. - adjectiv alb. - albanez arh. - arhaic arm. - armenesc arom. - aromân bașk. - bașchir bg. - bulgar bis. - bisericesc cf. - confer comp. - compară cum. - cuman cuv. - cuv nt dat. - dativ deriv. - derivat dial. - dialectal dim. - diminutiv engl. - englez fr. - francez frig. - frigian gen. - genitiv germ. - german got. - gotic gr. - grec i.e. - indoeuropean ind. - indian irl. - irlandez isl. - islandez it. - italian înv. - învechit lat.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în biblioteca căruia a găsit tot ce era mai reprezentativ la vremea aceea pentru cultura română, dar și cărți în limbile germană și franceză. La moartea mentorului său, în ianuarie 1866, elevul sortit să-i preia cauza unității românești îl compară pe acesta cu „un luceafăr care s-a stins” și îl numește „geniul mare al deșteptării”, pe care îl plânge nu doar Bucovina, ci și locul său natal, Ardealul, ca și tot „ce-i simț național”. Acesta a fost momentul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Parcă stătusem în ceață și mă consideram un om inteligent și cunoscător. Abia acum îmi dau seama câte nu știu. Când stai în ceață tot timpul ai impresia că aceea e starea normală. Când începi să ai cu ce să compari, abia atunci începi să te iluminezi și realizezi mai bine ce e bun și ce nu. Când ai alternative. Când cunoști și mergi doar pe un singur lucru, îl consideri pe acela cel mai bun. Dar se pare că atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
un cerc care era reprezentat de alb, partea complementară fiind de culoarea neagră; s-au notat valorile astfel găsite la o serie de amestecuri ale culorii cu alb și negru, pentru care valoarea luminozității ar trebui să fie aceiași și compară aceste cercuri la lumina zilei cu altul. El găsește atunci că acestea au indicat o foarte diferită luminozitate. Rezultatele globale ale cercetării cu luminozitate constantă este că o simplă transformare de saturație nu aduce nicio transformare de luminozitate. S-au
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
că „Arta medicinei se învață deplin practicând-o“, devine un „Hippocrat al Angliei“, care întârzie la patul bolnavului aflând și notând cauzele, circumstanțele, manifestările, antecedentele bolii precum și capacitatea de rezistență și participare la vindecare a bolnavului. Sydenham observă direct, analizează, compară, folosește studiul și experiența și fixează diagnosticul, prescriind, administrând leacurile. Lumea îl numește un nou Hippocrat și în adevăr este, dar adaptat la spiritul secolului său. știința diagnosticului și arta vindecării îi cresc reputația. Bolile de care se ocupă sunt
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și experimentare, la concluzii veridice. El dovedește că orice alterare anatomică se însoțește de una funcțională care dă simptomele bolii. îndepărtarea cauzelor bolii exprimă grija clinicianului care asistă un bolnav. Boala celui decedat e urmărită în profunzime prin autopsiere. Morgagni compară autopsiile sale cu cele ale magistrului său, Valsalva, toate în număr de vreo șase sute, reflectează și concluzionează: atacurile de apoplexie au substrat în vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene sunt multiple și dramatice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o exigență proprie teatrului, cu care genul narativ, ce poate înmulți în voie episoadele, nu este niciodată confruntat. Ea este legată de percepția globală a spectatorului (foarte diferită de cea a cititorului, lineară și temporală), pe care d'Aubignac o compară în mod judicios cu cea a estetului care contemplă un tablou. Această analogie fecundă, care se bazează pe o analiză a receptării teatrale în termeni spațiali, pregătește calea pentru tratamentul semiologic al scenei, pe care îl vor adopta unii teoreticieni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arheologia, etnografia, susceptibile să ofere o viziune globală a lumii sociale. Naturaliștii visează să dea literaturii un caracter științific, să facă din ea un câmp de observare cvasi clinic. Zola, în Romanul experimental unde expune metoda și scopurile sale, își compară demersul cu cel al medicului care studiază fenomenele pentru a le îngriji. El îl definește pe scriitor ca pe un grefier care livrează cu scrupulozitate mecanismele umane așa cum le-a observat, visând la înțelegerea lor, pentru ca într-o zi să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de suprafață mobilă. Astfel sunt inventate de el așa-numitele "screens", paravane verticale ce permit construirea scenei cu multiple variații, cvasi instantanee. Într-adevăr, este suficient să se schimbe orientarea unui panou articulat pentru ca să fie imediat modificată configurația scenei. Craig compară această scenă transformabilă cu fața omului compusă din părți multiple, ochii, buzele, nasul etc. Este suficient să se miște una dintre ele pentru ca expresia feței să se transforme. Figura 5 Le Vieux-Colombier, de Jacques Copeau Figura 6 Teatrul total, al
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piesele la care a asistat debutează prin intrarea unor fantome. Personajele "hieroglifice" apar mai întâi, cum explică chiar el, sub aspectul lor spectral, ca și cum ar fi fost halucinate de spectator. În Teatrul și ciuma (Le Théâtre et la peste), Artaud compară teatrul cu această pandemie înfricoșătoare care a bântuit imaginația occidentală pe tot parcursul Evului Mediu. El face o lungă descriere clinică a ciumei și a efectelor sale asupra comportamentului maselor. Dacă teatrul îi seamănă ciumei, asta se explică prin faptul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]