4,181 matches
-
lui Dan.” 3. Elementele de relație însoțesc toate tipurile structurale de complement indirect. a. În interiorul propoziției, prepozițiile însoțesc, de regulă, complementul indirect-expresie a „obiectului” acțiunii verbale: „Mara se uită lung la dânsul, apoi la Marta.” (I.Slavici, Mara, 267) Când complementul indirect se realizează substantival sau pronominal, prepozițiile impun termenului subordonat diferite poziții în interiorul categoriei gramaticale a cazului: • genitiv: „Nu pe patul de moarte trebuie să luptăm împotriva morții ci de-a lungul întregii vieți.” (O. Paler, Galilei, 63) • acuzativ: „Eu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O. Paler, Galilei, 63) • acuzativ: „Eu nu uit ce-ai fost pentru mine.” (Caragiale, IV, 140) „De din vale de Rovine / Grăim, Doamnă, cătră tine.” (M. Eminescu, I, 149) Observații: În interpretarea Gramaticii Academiei, când se realizează prin adjectiv posesiv, complementul indirect stă în cazul acuzativ, chiar dacă este precedat de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care cer genitivul: „Asupra noastră fulgeră, trăsnește și bat puhoaiele.” (M.Sadoveanu, X, 514) „Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta?” (O. Paler, Viața..., 114
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mara, 258), „Obsedați de ordinea stelelor, aztecii erau convinși că numai sacrificiile puteau prelungi o lume permanent amenințată.” (O. Paler, Caminante, 39) • pronume relative (întrebuințate și adjectival); poziția lor în interiorul categoriei gramaticale a cazului este determinată, sau de funcția de complement indirect a propoziției, în ansamblul ei, sau de specificul recțiunii prepoziției de care sunt precedate: „... Călătorul străin scoate cinci lei din pungă și-i dă, din întâmplare, celui ce avusese trei pâni.” (I.Creangă, 110), „Fiece oră mă schimbă și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
chip se uită / Cum aleargă apa-n cercuri.” (M. Eminescu, I., 72), „Te duci și ani de suferință / N-or să te vază ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, / De cum zâmbești, de cum te miști.” (M. Eminescu, I., 211) COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATETC "COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATE" Dezvoltarea funcției de complement de reciprocitate este impusă - în constituirea și împlinirea câmpului semantico-sintactic deschis de termenul regent - de conținutul lexical al unor verbe care implică participarea a doi protagoniști în reciprocitate la desfășurarea acțiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cum aleargă apa-n cercuri.” (M. Eminescu, I., 72), „Te duci și ani de suferință / N-or să te vază ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, / De cum zâmbești, de cum te miști.” (M. Eminescu, I., 211) COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATETC "COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATE" Dezvoltarea funcției de complement de reciprocitate este impusă - în constituirea și împlinirea câmpului semantico-sintactic deschis de termenul regent - de conținutul lexical al unor verbe care implică participarea a doi protagoniști în reciprocitate la desfășurarea acțiunii pe care o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, I., 72), „Te duci și ani de suferință / N-or să te vază ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, / De cum zâmbești, de cum te miști.” (M. Eminescu, I., 211) COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATETC "COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATE" Dezvoltarea funcției de complement de reciprocitate este impusă - în constituirea și împlinirea câmpului semantico-sintactic deschis de termenul regent - de conținutul lexical al unor verbe care implică participarea a doi protagoniști în reciprocitate la desfășurarea acțiunii pe care o exprimă: Au stat de vorbă unul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vorbă unul cu altul. sau de sensul gramatical al verbului dat de situarea lui la diateza reciprocă: Se caută de ani unul pe altul. Dacă verbele cu sens reciproc prin conținutul lor (lexical sau gramatical sunt întrebuințate la singular, complementul lor semantic se realizează sintactic prin complementul sociativ: Mihai a stat de vorbă/s-a înțeles cu prietenul său. Complementul de reciprocitate determină: • verbe (locuțiuni verbale, forme verbal-nominale) cu tranzitivitate directă mai ales: „... Așa-s oamenii săraci: își cred unul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensul gramatical al verbului dat de situarea lui la diateza reciprocă: Se caută de ani unul pe altul. Dacă verbele cu sens reciproc prin conținutul lor (lexical sau gramatical sunt întrebuințate la singular, complementul lor semantic se realizează sintactic prin complementul sociativ: Mihai a stat de vorbă/s-a înțeles cu prietenul său. Complementul de reciprocitate determină: • verbe (locuțiuni verbale, forme verbal-nominale) cu tranzitivitate directă mai ales: „... Așa-s oamenii săraci: își cred unul altuia mai repede.” (E. Barbu, 10), „Doi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de ani unul pe altul. Dacă verbele cu sens reciproc prin conținutul lor (lexical sau gramatical sunt întrebuințate la singular, complementul lor semantic se realizează sintactic prin complementul sociativ: Mihai a stat de vorbă/s-a înțeles cu prietenul său. Complementul de reciprocitate determină: • verbe (locuțiuni verbale, forme verbal-nominale) cu tranzitivitate directă mai ales: „... Așa-s oamenii săraci: își cred unul altuia mai repede.” (E. Barbu, 10), „Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum.” (I. Creangă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tranzitivitate indirectă: „Trebuie să avem încredere deplină unii în alții.” (Z.Stancu, Șatra, 192) • sau adjective: „Și de dragi unul altuia/ Ei din ochi se prăpădesc.” (M. Eminescu, I, 95) Verbul regent se află cel mai adesea la diateza reciprocă; complementul de reciprocitate este atunci prelungirea sintactică a sensului de reciprocitate marcat prin morfemul de diateză: „Câtva timp s-au privit unul pe altul, parcă fiecare ar fi așteptat să înceapă celălalt.” (M. Eliade, 554) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reciprocitate este atunci prelungirea sintactică a sensului de reciprocitate marcat prin morfemul de diateză: „Câtva timp s-au privit unul pe altul, parcă fiecare ar fi așteptat să înceapă celălalt.” (M. Eliade, 554) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, complementul de reciprocitate, în esența sa o variantă a complementului direct sau indirect, concretizează „obiectele” care participă în reciprocitate la desfășurarea acțiunii verbale. Fiecare dintre cele două „obiecte” implicate în acțiune dezvoltă o primă poziție semantică, stabilă, de subiect, și o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marcat prin morfemul de diateză: „Câtva timp s-au privit unul pe altul, parcă fiecare ar fi așteptat să înceapă celălalt.” (M. Eliade, 554) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, complementul de reciprocitate, în esența sa o variantă a complementului direct sau indirect, concretizează „obiectele” care participă în reciprocitate la desfășurarea acțiunii verbale. Fiecare dintre cele două „obiecte” implicate în acțiune dezvoltă o primă poziție semantică, stabilă, de subiect, și o a doua poziție, care poate fi: • complement direct: „Dă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variantă a complementului direct sau indirect, concretizează „obiectele” care participă în reciprocitate la desfășurarea acțiunii verbale. Fiecare dintre cele două „obiecte” implicate în acțiune dezvoltă o primă poziție semantică, stabilă, de subiect, și o a doua poziție, care poate fi: • complement direct: „Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alții.” (I. Creangă, 121) șunii - „subiect”, pe alții - „complement direct”ț • complement indirect: „Ne-am povestit unul altuia cum am nimerit în gară încercând împreună să găsim în toate un rost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cele două „obiecte” implicate în acțiune dezvoltă o primă poziție semantică, stabilă, de subiect, și o a doua poziție, care poate fi: • complement direct: „Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alții.” (I. Creangă, 121) șunii - „subiect”, pe alții - „complement direct”ț • complement indirect: „Ne-am povestit unul altuia cum am nimerit în gară încercând împreună să găsim în toate un rost, o explicație, un sens.” (O. Paler, Viața..., 93) șunul - „subiect”, altuia - „complement indirect”ț • complement sociativ: S-au
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
implicate în acțiune dezvoltă o primă poziție semantică, stabilă, de subiect, și o a doua poziție, care poate fi: • complement direct: „Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alții.” (I. Creangă, 121) șunii - „subiect”, pe alții - „complement direct”ț • complement indirect: „Ne-am povestit unul altuia cum am nimerit în gară încercând împreună să găsim în toate un rost, o explicație, un sens.” (O. Paler, Viața..., 93) șunul - „subiect”, altuia - „complement indirect”ț • complement sociativ: S-au înțeles una cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Creangă, 121) șunii - „subiect”, pe alții - „complement direct”ț • complement indirect: „Ne-am povestit unul altuia cum am nimerit în gară încercând împreună să găsim în toate un rost, o explicație, un sens.” (O. Paler, Viața..., 93) șunul - „subiect”, altuia - „complement indirect”ț • complement sociativ: S-au înțeles una cu alta în construirea minciunii. Observații: Realizarea sintactică a sensului de reciprocitate este în mod frecvent redundantă; complementul de reciprocitate reia, în mod analitic (unul cu altul) sau chiar sintetic (între ei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect”, pe alții - „complement direct”ț • complement indirect: „Ne-am povestit unul altuia cum am nimerit în gară încercând împreună să găsim în toate un rost, o explicație, un sens.” (O. Paler, Viața..., 93) șunul - „subiect”, altuia - „complement indirect”ț • complement sociativ: S-au înțeles una cu alta în construirea minciunii. Observații: Realizarea sintactică a sensului de reciprocitate este în mod frecvent redundantă; complementul de reciprocitate reia, în mod analitic (unul cu altul) sau chiar sintetic (între ei/ele) sensul exprimat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate un rost, o explicație, un sens.” (O. Paler, Viața..., 93) șunul - „subiect”, altuia - „complement indirect”ț • complement sociativ: S-au înțeles una cu alta în construirea minciunii. Observații: Realizarea sintactică a sensului de reciprocitate este în mod frecvent redundantă; complementul de reciprocitate reia, în mod analitic (unul cu altul) sau chiar sintetic (între ei/ele) sensul exprimat deja lexical, eventual la nivelul unui prefix specific: Cele două valori se intercondiționează una pe alta. sau gramatical prin sensul de diateză: Cei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu altul din an în Paște.” (M. Eliade, 416) sau urmându-se prin juxtapunere: „- Bună seara! își urau mesenii unul altuia și beau mai departe” (E. Barbu, 98) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență de la baza complementului de reciprocitate este marcată în planul expresiei prin prepoziția între, când acesta are structură simplă, sintetică: „Fetele se priviră între ele cu înțeles, apoi izbucniră toate în râs.” (M. Eliade, 21) Când complementul de reciprocitate are structură dezvoltată, analitică, relația
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ii specifice" Relația de dependență de la baza complementului de reciprocitate este marcată în planul expresiei prin prepoziția între, când acesta are structură simplă, sintetică: „Fetele se priviră între ele cu înțeles, apoi izbucniră toate în râs.” (M. Eliade, 21) Când complementul de reciprocitate are structură dezvoltată, analitică, relația de dependență este marcată la nivelul celui de-al doilea component: • prin prepoziții care cer acuzativul: cu, în, la, pe: „La aceste vorbe, țăranii ceilalți au început a strânge din umere, a se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de la ghilit, care văzuse asta numa-și dau ghiont una alteia.” (I. Creangă, 43), „Capul meu nu-l vor purta / decât lăncile plopilor, care-n nopți de septembrie-și trec / unul altuia luna.” (A.E. Baconsky, 53) Identitatea sintactică a complementului de reciprocitate este fixată de structura specifică a sintagmei prin care se realizează (când are structură dezvoltată: pron. neh. unul-nom.+prep.+altul-acuz./unul-nom.+altul-dativ), în împletire cu situarea verbului regent, cel mai adesea, la diateza reciprocă: s-au plictisit unul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altul-dativ), în împletire cu situarea verbului regent, cel mai adesea, la diateza reciprocă: s-au plictisit unul de/pe altul; s-au despărțit unul de altul; și-au luat rămas bun unul de la altul; și-au dat „bună ziua” unul altuia. COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARAȚIE)TC "COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARA}IE)" G.A. distinge la circumstanțialul de mod (la sintaxa propoziției și la sintaxa frazei) o variantă pe care o numește circumstanțialul de mod comparativ, în care înscrie două categorii de structuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului regent, cel mai adesea, la diateza reciprocă: s-au plictisit unul de/pe altul; s-au despărțit unul de altul; și-au luat rămas bun unul de la altul; și-au dat „bună ziua” unul altuia. COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARAȚIE)TC "COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARA}IE)" G.A. distinge la circumstanțialul de mod (la sintaxa propoziției și la sintaxa frazei) o variantă pe care o numește circumstanțialul de mod comparativ, în care înscrie două categorii de structuri în baza unei trăsături comune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variantă pe care o numește circumstanțialul de mod comparativ, în care înscrie două categorii de structuri în baza unei trăsături comune: caracterizarea regentului se face printr-o comparație: „Când determinarea circumstanțială de mod se face în comparație cu alte obiecte sau acțiuni, complementul se numește comparativ.” (vol.II, p. 184). Noua ediție a Gramaticii Academiei înscrie în clasa Complemente și Complementul comparativ.(vol.II, pp. 450-461) Din cele două categorii de structuri, așa cum rezultă din exemplificări, prima reprezintă o comparație stilistică: „Două trei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în baza unei trăsături comune: caracterizarea regentului se face printr-o comparație: „Când determinarea circumstanțială de mod se face în comparație cu alte obiecte sau acțiuni, complementul se numește comparativ.” (vol.II, p. 184). Noua ediție a Gramaticii Academiei înscrie în clasa Complemente și Complementul comparativ.(vol.II, pp. 450-461) Din cele două categorii de structuri, așa cum rezultă din exemplificări, prima reprezintă o comparație stilistică: „Două trei zile trec ca o părere.” (M. Sadoveanu) „Căci scris a fost ca viața ta / De doru-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]