KorAP: Find »[drukola/base=comportament & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...2456 >

61,377 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760

fi utilizat pentru înțelegerea și soluționarea problemelor ce apar în gestionarea dilemelor de acțiune colectivă, descriind elementele sale componente: variabilele exogene, arena de acțiune, interacțiunile și criteriile de evaluare. Cuvinte-cheie: acțiune colectivă, dilema prizonierului, cadrul de analiză și dezvoltare instituțională, comportament blatist 1.1. Introducere Să luăm în considerare următoarele exemple: a) Bugetul național - bugetul național al României este stabilit în fiecare an prin intermediul Legii Bugetului de Stat, emisă, în condițiile în care toate formalitățile sunt îndeplinite, în luna decembrie a

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
rezolvarea dilemelor de acest tip, ce diferă de cele clasice în primul rând prin caracterul său endogen. În cea de-a doua parte introducem Cadrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională (Ostrom, 2005) prin care pot fi construite explicații inductive ale comportamentului uman, în cazul apariției problemelor de acțiune colectivă și bunuri comune. Descrierea acestui instrument este realizată astfel: în secțiunea 1.3.1 prezentăm componenta variabilelor exogene ale cadrului, anume condițiile biofizice, atributele comunității și regulile funcționale, la 1.3.2

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
el nu va putea fi exclus de la folosirea acestuia, iar (2) folosirea acestuia de către alți indivizi nu îi reduce capacitatea sa de a folosi bunul. Acest tip de bunuri este discutat pe larg de Olson (1965), fiind ilustrativ pentru explicarea comportamentului blatist , de tipul celui descris anterior. În cele din urmă, bunurile comune, ce reprezintă categoria discutată în principal în acest volum, sunt neexclusive și rivale în consum. Exemple de bunuri comune sunt cele menționate în secțiunea introductivă a acestui capitol

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
acestui capitol, anume bugetul național, iazul comunal, serverele, căldura, atunci când consumul acesteia este evaluat în comun pe scara blocului, dar și bunurile discutate în capitolele următoare. După cum vom vedea în acest volum, gestionarea bunurilor comune este susceptibilă de a produce comportamente blatiste în rândul indivizilor raționali, datorită următorului motiv: beneficiile pe care fiecare individ le obține în urma consumării bunului sunt individuale, în timp ce costurile suprautilizării bunului sunt achitate în mod colectiv, de către toți indivizii ce ridică pretenții asupra folosirii bunului comun. Astfel

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
pentru moment că numărul de păstori este fix. În aceste condiții, cum va stabili fiecare păstor câte animale să includă în turma ce va fi hrănită pe respectiva pășune? Pornind de la o asumpție caracteristică pentru economia neoclasică, anume cea a comportamentului rațional, maximizator de utilitate, Hardin afirmă că raționamentul fiecărui păstor va fi de tipul următor: adăugarea a încă unui animal în turmă (sau menținerea tuturor animalelor în ciuda supraexploatării) îi aduce păstorului un beneficiu integral, în sensul în care acesta nu

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
Dezvoltare Instituțională, pe care îl vom descrie pe larg în secțiunea următoare. 1.3. Cadrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională Cadrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională (CADI) reprezintă răspunsul lui Ostrom la întrebarea: „Putem identifica părțile componente, gramatica, alfabetul fenotipului comportamentului social, precum și factorii care stau la baza regulilor, legilor fizice și comunităților?” (Ostrom, 2005, p. 9). Altfel spus, „putem cerceta dincolo de imensa diversitate a interacțiunilor sociale regularizate în piețe, ierarhii, familii, sporturi, legislaturi, alegeri și alte situații pentru a identifica

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
și alte situații pentru a identifica fundamentele universale care stau la baza tuturor acestor structuri?” (Ostrom, 2005, p. 5). CADI reprezintă construcția teoretică prin care se oferă un răspuns acestor întrebări și prin care este vizată înțelegerea instituțiilor ce influențează comportamentul indivizilor în general, strategiile acestora, în particular, și așteptările lor privind comportamentele celorlalți. Cadrul s-a format în contextul confruntării cu două probleme principale: în primul rând, necesitatea unui limbaj unificat care să abordeze instituțiile, înțelese ca reguli și norme

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
tuturor acestor structuri?” (Ostrom, 2005, p. 5). CADI reprezintă construcția teoretică prin care se oferă un răspuns acestor întrebări și prin care este vizată înțelegerea instituțiilor ce influențează comportamentul indivizilor în general, strategiile acestora, în particular, și așteptările lor privind comportamentele celorlalți. Cadrul s-a format în contextul confruntării cu două probleme principale: în primul rând, necesitatea unui limbaj unificat care să abordeze instituțiile, înțelese ca reguli și norme ; în al doilea rând, necesitatea unui cadru capabil să explice cooperarea dintre

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
empirice și studiilor experimentale care sugerează contrariul (vezi spre exemplu McKelvey, Palfrey, 1992; Binmore et al., 1995; Ochs, 1995). Astfel, rezultatele empirice și experimentale indică următoarele: (1) un grad ridicat de cooperare inițială este identificat în majoritatea dilemelor sociale; ( 2) comportamentul nu este consistent cu inducția inversă în dileme repetate de un număr finit de ori; (3) echilibrul Nash nu oferă predicții bune la nivel individual; (4) indivizii nu învață echilibrul Nash în dileme repetate (Ostrom, 1998, p. 5). Cu alte

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
5). Cu alte cuvinte, indivizii nu sunt detașați de cadrul contextual în care au loc interacțiunile sociale, ci mai curând internalizează regulile și normele funcționabile într-un spațiu dat, prin intermediul cărora depășesc problemele de cooperare. Așadar, CADI oferă explicații pentru comportamentul uman în situațiile în care indivizii se confruntă cu probleme de acțiune colectivă și bunuri comune, vizând în primul rând consistența cu rezultatele empirice și studiile experimentale. Structura cadrului poate fi descrisă general astfel: participanții în roluri cunoscute aleg între

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
oferi sau a produce bunuri și servicii, inclusiv capital, forță de muncă sau tehnologie, precum și surse financiare, de depozitare sau canale de distribuție” (Polski, Ostrom, 1990, pp. 9-10). b) Atributele comunității includ normele împărtășite într-un spațiu comun: „Valorile conectate comportamentului general acceptabil în comunitate; nivelul de înțelegere comună pe care potențialii participanți îl împărtășesc (sau nu) cu privire la structura unor tipuri de arene sociale în particular; omogenitatea preferințelor indivizilor din respectiva comunitate; dimensiunea și componența comunității; magnitudinea inegalității distribuției bunurilor pri

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
corect posibil; (2) Ana nu va fi mulțumită cu o sumă minimală primită, fiind dispusă să încheie jocul în orice moment dacă nu i se oferă o sumă echitabilă (Ostrom, 1998, p. 12). Indivizii nu au în mod natural un comportament ce reflectă reciprocitatea, ci învață acest tip de comportament în interacțiunea cu ceilalți , astfel încât se poate afirma faptul că în cadrul oricărei populații există oameni care țin cont de norme de reciprocitate, fie că vor coopera întotdeauna, fie că vor coopera

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
o sumă minimală primită, fiind dispusă să încheie jocul în orice moment dacă nu i se oferă o sumă echitabilă (Ostrom, 1998, p. 12). Indivizii nu au în mod natural un comportament ce reflectă reciprocitatea, ci învață acest tip de comportament în interacțiunea cu ceilalți , astfel încât se poate afirma faptul că în cadrul oricărei populații există oameni care țin cont de norme de reciprocitate, fie că vor coopera întotdeauna, fie că vor coopera atunci când se așteaptă de la alții să coopereze sau vor

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
în care ar fi putut obține o sumă mai mare dacă jocul ar fi fost încheiat oricând după tura 2 (4 lei în tura 3; 3 lei în tura 4). Cu toate acestea, rezultatele experimentale oferă o altă perspectivă asupra comportamentului indivizilor. McKelvey și Palfrey (1992), spre exemplu, arată că în situații experimentale cu 4 și 6 ture, doar între 1% și 7% dintre jocuri se încheie în prima tură, procentajul scăzând invers proporțional cu numărul turelor. Astfel, în interacțiuni repetate

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
în celălalt și cooperează în virtutea reputației construite prin strategia cooperării, care, pe termen lung, aduce beneficii repetate. Mai mult decât atât, tratamentul experimental al jocurilor cu bunuri publice dovedește de asemenea faptul că normele sociale pot contribui la depășirea problemelor comportamentului blatist: „Subiecții au investit [...] aproape jumătate din resursele proprii în bunul public, în ciuda unei situații care nu oferea beneficii colaterale, garanta anonimitatea și evidenția importanța câștigului de bani ca obiectiv al participării în cercetarea întreprinsă” (Marwell, Ames, 1980, p. 926

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
spre exemplu, departamentele și catedrele facultăților. Variabilele exogene care modelează situația de acțiune determină structura sa: nivelul de resurse de care aceasta beneficiază și normele și regulile care prescriu un anumit tipar comportamental în detrimentul altora. Pentru o analiză corectă a comportamentului indivizilor în situații de acțiune în care sunt confruntați cu dileme de cooperare , este așadar necesar să ținem seama de variabilele enumerate mai sus. Altfel spus, este necesar să înțelegem: (1) care sunt rolurile pe care indivizii le ocupă; (2

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
de acțiune, în particular: ce tip de resurse există în spațiul respectiv și care este natura lor? Care sunt normele și regulile funcționale? Există comunicare, încredere și reciprocitate între indivizi? Au internalizat aceștia normele date? Cât de puternic constrâng ele comportamentul? Doar răspunzând la aceste întrebări putem înțelege situația de acțiune și putem estima cu adevărat în ce măsură este posibilă cooperarea. Participanții într-o situație de acțiune sunt cei care aleg între alternative de comportament, date fiind constrângerile mai sus enumerate. Participanții

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
normele date? Cât de puternic constrâng ele comportamentul? Doar răspunzând la aceste întrebări putem înțelege situația de acțiune și putem estima cu adevărat în ce măsură este posibilă cooperarea. Participanții într-o situație de acțiune sunt cei care aleg între alternative de comportament, date fiind constrângerile mai sus enumerate. Participanții pot fi atât indivizi, cât și entități colective, precum state, firme, ONG-uri etc. Una dintre diferențele fundamentale dintre CADI și modelele clasice din teoria jocurilor este tipul de raționalitate al indivizilor. Astfel

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
obțin astfel rezultate „mai bune decât cele raționale” (Cosmides, Tooby, 1994, p. 327), utilizând normele sociale și reușind să evite echilibre Pareto inferioare. Cu alte cuvinte, indivizii sunt capabili să depășească dilemele de cooperare și să rezolve conflictul între un comportament individual rațional și rezultatele colectiv-iraționale. 1.3.3. Interacțiunile și rezultatele Interacțiunile și rezultatele sunt reprezentate de concretizarea strategiilor adoptate de indivizi, după ce aceștia și-au evaluat alternativele, ținând cont de contrângerile enumerate. Predicțiile cu privire la rezultate depind de condițiile interacțiunii

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
iar participanții beneficiază de o informație completă, strategiile lor pot fi anticipate cu ușurință. În consecință, nu există mari dificultăți în a formula predicții cu privire la rezultatele interacțiunilor. Dificultățile în a formula predicții apar cu precădere în cercetările de teren, unde comportamentul uman este constrâns de multe ori de „norme neobservate de dreptate sau conservare ce pot schimba rezultatele dramatic” (Ostrom, 2005, p. 64). În timp ce într-un experiment de laborator, comunicarea nemijlocită poate determina coope rarea, în cercetările de teren se observă

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
fel, oferirea de predicții este problematică pentru că participanții pot înțelege, reacționa și internaliza diferit respectivele reguli. Spre deosebire de alte modele deosebit de simplificate ale interacțiunilor, capabile să ofere predicții deductive în privința rezultatelor, CADI oferă explicații inductive, ce pornesc de la observațiile empirice asupra comportamentului uman. Prin urmare, deși formularea de predicții poate fi într-adevăr dificilă, compromițând capacitatea deductivă a cadrului, comportamentele studiate sunt autentice, facilitând în același timp înțelegerea motivațiilor care au stat la baza comportamentului. Cadrul nu se limitează doar la oferirea

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
modele deosebit de simplificate ale interacțiunilor, capabile să ofere predicții deductive în privința rezultatelor, CADI oferă explicații inductive, ce pornesc de la observațiile empirice asupra comportamentului uman. Prin urmare, deși formularea de predicții poate fi într-adevăr dificilă, compromițând capacitatea deductivă a cadrului, comportamentele studiate sunt autentice, facilitând în același timp înțelegerea motivațiilor care au stat la baza comportamentului. Cadrul nu se limitează doar la oferirea de explicații teoretice, ci încearcă să reprezinte fundația politicilor publice care să funcționeze ca reguli într-un spațiu

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
inductive, ce pornesc de la observațiile empirice asupra comportamentului uman. Prin urmare, deși formularea de predicții poate fi într-adevăr dificilă, compromițând capacitatea deductivă a cadrului, comportamentele studiate sunt autentice, facilitând în același timp înțelegerea motivațiilor care au stat la baza comportamentului. Cadrul nu se limitează doar la oferirea de explicații teoretice, ci încearcă să reprezinte fundația politicilor publice care să funcționeze ca reguli într-un spațiu dat. Cadrul poate fi aplicabil și analizei de politici, încât ține seama de acțiunile indivizilor

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
capacitatea unui sistem de a-și păstra caracteristicile chiar și în condiții de schimbare bruscă și neașteptată. d) Responsabilitate, adică răspunderea indivizilor pentru acțiunile întreprinse, independent de rolurile asumate și funcțiile ocupate. Acest criteriu este utilizat cu precădere în evaluarea comportamentului indivizilor la nivelul acțiunii colective sau la nivel constituțional. e) Conformitate cu morala generală, adică generarea de rezultate compatibile cu normele de echitate (fairness norms) și instituționalizarea unui sistem de mecanisme care să recompenseze cooperarea și să pedepseacă defectarea. 1

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
pe care trebuie să le reținem atunci când discutăm despre CADI. În primul rând, acesta face parte din instituționalismul de tip alegere rațională, în care instituțiile sunt definite prin două dimensiuni diferite: (1) constrâng preferințele individuale și (2) oferă stimulente pentru comportament (Miroiu, 2007, p. 244). Instituția este unul dintre conceptele-cheie ale acestei abordări, în general, și ale CADI, în particular, și este înțeleasă ca un set de reguli și norme ce au un impact semnificativ asupra comportamentului uman. Capacitatea individului de

Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu (2015) [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]