2,030 matches
-
în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolică, dar a stabilit un vicariat greco-catolic rutean sub jurisdicția Eparhiei Române Unite a Maramureșului. În anul 1930, populația orașului Rădăuți era de 16.788
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o administratură apostolică cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolică, dar a stabilit un vicariat
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolică, dar a stabilit un vicariat greco-catolic rutean sub jurisdicția Eparhiei Române Unite a Maramureșului. În anul 1930, populația satului Cacica era de 1.882
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
1927 între Regatul României pe de o parte Sfântul Scaun pe de cealaltă parte. Din partea României a semnat ministrul Vasile Goldiș, ministru al Cultelor în guvernul Averescu, iar din partea Sfântului Scaun a semnat cardinalul Pietro Gasparri, cardinal secretar de stat. Concordatul a permis reorganizarea Bisericii Catolice de rit latin și garanta credincioșilor exprimarea libertății religioase, așa cum fusese recunoscută, în Constituția din 1923, pentru ortodocși și greco-catolici. Legea pentru ratificarea Concordatului cu Sfântul Scaun din 12 iunie 1929 a fost votată de
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
Sfântului Scaun a semnat cardinalul Pietro Gasparri, cardinal secretar de stat. Concordatul a permis reorganizarea Bisericii Catolice de rit latin și garanta credincioșilor exprimarea libertății religioase, așa cum fusese recunoscută, în Constituția din 1923, pentru ortodocși și greco-catolici. Legea pentru ratificarea Concordatului cu Sfântul Scaun din 12 iunie 1929 a fost votată de Senat în ședința din 25 mai 1929 și de Adunarea Deputaților în ședința din 29 mai 1929. Legea a fost promulgată prin decretul nr. 1842/1929 și publicată în
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
Monitorul Oficial nr. 126 din 12 iunie 1929. În condițiile în care regele Mihai I era minor, decretul de promulgare a fost semnat de cei trei membri ai Regenței, unul din ei fiind chiar patriarhul Miron Cristea. Principalele prevederi ale Concordatului erau următoarele: Prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948, Concordatul a fost denunțat de către autoritățile comuniste din România, iar în august 1948, guvernul a preluat o parte din prerogativele papale. Noua Lege a Cultelor consfințea dreptul puterii laice de
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
care regele Mihai I era minor, decretul de promulgare a fost semnat de cei trei membri ai Regenței, unul din ei fiind chiar patriarhul Miron Cristea. Principalele prevederi ale Concordatului erau următoarele: Prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948, Concordatul a fost denunțat de către autoritățile comuniste din România, iar în august 1948, guvernul a preluat o parte din prerogativele papale. Noua Lege a Cultelor consfințea dreptul puterii laice de a interveni în organizarea bisericească. Articolul 22 prevedea că "„pentru crearea
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
a interveni în organizarea bisericească. Articolul 22 prevedea că "„pentru crearea și funcționarea de eparhii (dioceze, superintendențe), se vor socoti în medie 750. 000 de credincioși pentru fiecare eparhie"". Astfel, statul, și nu Suveranul Pontif stabilea modul de organizare. Abrogarea Concordatului în vara anului 1948 a fost motivată în presă prin "garantarea libertății religioase în R.P.R.", ceea ce anula, implicit, și motivele ce au stat la baza unirii din 1698. Prin urmare, la 1 decembrie 1948, guvernul de la București a decretat ""reunificarea
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București. Preotul Clemente Zlepko, parohul greco-catolic de Siret, a îndeplinit între anii 1923-1930 funcția de administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea să de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolica, dar a stabilit un vicariat
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
de Siret, a îndeplinit între anii 1923-1930 funcția de administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea să de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolica, dar a stabilit un vicariat greco-catolic rutean sub jurisdicția Eparhiei Române Unite a Maramureșului. Preotului Clemente Zlepko i-a succedat parohul Vladimir Vorobchievici, care
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
credincioșii greco-catolici din Bucovina, cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava). Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București , iar funcția de administrator apostolic a fost îndeplinită de preotul Clemente Zlepko din Siret (1923-1930). În negocierile pentru încheierea Concordatului din 1927, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În proiectul de concordat între Vatican și Regatul României era prevăzută la art. 10 înființarea unei mitropolii la Blaj, având eparhii sufragane la Lugoj, Oradea Mare, Baia Mare
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Nunțiaturii Apostolice din București , iar funcția de administrator apostolic a fost îndeplinită de preotul Clemente Zlepko din Siret (1923-1930). În negocierile pentru încheierea Concordatului din 1927, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În proiectul de concordat între Vatican și Regatul României era prevăzută la art. 10 înființarea unei mitropolii la Blaj, având eparhii sufragane la Lugoj, Oradea Mare, Baia Mare și Cluj, cu mențiunea "„I cattolici uniati (ruteni) della Bucovina avranno un Vicario ruteno, dipendente dal Metropolita
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Lugoj, Oradea Mare, Baia Mare și Cluj, cu mențiunea "„I cattolici uniati (ruteni) della Bucovina avranno un Vicario ruteno, dipendente dal Metropolita din Blaj”". Tratativele au fost însă anevoioase, dar în final s-a stabilit, în art. II, alin. 4 al Concordatului, ca din viitoareaa organizare a Bisericii greco-catolice din Regatul României să facă parte și "„o nouă dioceză ce urmează a fi înființată în Nord, cu Scaun Episcopal ce urmează a fi desemnat de comun acord între Sfântul Scaun și Guvernul
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
parte și "„o nouă dioceză ce urmează a fi înființată în Nord, cu Scaun Episcopal ce urmează a fi desemnat de comun acord între Sfântul Scaun și Guvernul Regal. Din această Dioceză vor face parte și greco-rutenii cu administrație specială”". Concordatul a fost încheiat la 10 mai 1927 și ratificat la 10 iunie 1929. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Sfântul Scaun și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolică. Prin bula papală „Sollemni
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
desemnat de comun acord între Sfântul Scaun și Guvernul Regal. Din această Dioceză vor face parte și greco-rutenii cu administrație specială”". Concordatul a fost încheiat la 10 mai 1927 și ratificat la 10 iunie 1929. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Sfântul Scaun și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolică. Prin bula papală „Sollemni Conventione” din 5 iunie 1930 a fost înființată Eparhia Română Unită a Maramureșului cu reședința la Baia Mare. Noua eparhie
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
său, Engelbert al II-lea a fost un susținător loial al dinastiei Saliene. El a figurat ca garant al regelui german Henric al V-lea la încoronarea acestuia ca împărat romano-german din februarie 1111 și a fost martor ocular la Concordatul de la Worms încheiat de împărat cu papa Calixt al II-lea în septembrie 1122. În același an, fratele său mai mare, Henric al III-lea a devenit duce de Carintia, iar la moartea acestuia din 1123 Engelbert i-a succedat
Engelbert de Carinthia () [Corola-website/Science/324948_a_326277]
-
Această rețea urmărea decapitarea Bisericii catolice din România, precum și arestarea unui număr de preoți care se împotriveau regimului comunist prin diverse mijloace ca de exemplu: predici critice la adresa regimului comunist, întreținerea de relații cu Sfântul Scaun după denunțarea unilaterală a Concordatului de către statul comunist, impresii despre starea lucrurilor din țară, starea de spirit în general și despre situația alimentară. După ce a fost constituit dosarul informativ, s-a decis ca Monseniorul Vladimir Ghika, preotul Hieronymus Menges, preotul Francisc Augustin, preotul Gunciu Iosif
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
act. În 1120, Berengar este consemnat ca acordând o donație episcopiei princiare de Bamberg, iar apoi ca întemeietor al Berchtesgaden și al Baumburg din districtul Traunstein. De asemenea, a fost co-fondator al abației de Kastl. S-a numărat printre semnatarii Concordatului de la Worms din 23 septembrie 1122). În august 1125, el este menționat în documente emise de împăratul Lothar al III-lea, pe atunci rege roman. Moartea lui Berengar este înregistrată patru luni mai târziu. Identitatea mamei Gertrudei este menționată în
Gertruda de Sulzbach () [Corola-website/Science/325182_a_326511]
-
manevrat lucrurile în așa fel, încât în 1080 a apărut un antipapă, cu numele (Clement al III-lea). Divergența dintre monarhul imperial german și papalitate a dus la un război, care a slăbit puterea imperiului german din 1077 până la încheierea concordatului de la Worms, în 1122. În baza concordatului, papa era autoritatea îndrituită să numească în funcții pe înalții ierarhi ai clerului, însă regele german avea drept de "veto" în alegerile făcute de papă. Controlul imperial asupra Italiei a fost pierdut temporar
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
1080 a apărut un antipapă, cu numele (Clement al III-lea). Divergența dintre monarhul imperial german și papalitate a dus la un război, care a slăbit puterea imperiului german din 1077 până la încheierea concordatului de la Worms, în 1122. În baza concordatului, papa era autoritatea îndrituită să numească în funcții pe înalții ierarhi ai clerului, însă regele german avea drept de "veto" în alegerile făcute de papă. Controlul imperial asupra Italiei a fost pierdut temporar, iar coroana imperială a devenit dependentă de
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
Băncii Centrale Cooperative"; Fundația Ferdinand I, Chișinău, 1931, 256p, XLV + 256p III; 9 (498.315); (căutare: 1. Sava Aurel V.; 2. Iorga, Prof. N.) B.A.R.:, II 298048, B.A.L. 1 exp. Vol. II (legat), 3. "Legea asupra Concordatului Preventiv. Cu modificările din 1930 si 1932. Adnotată cu jurisprudență și dezbateri parlamentare și comentată de Aurel V. Sava", Chișinău,1932,168p, 347.738.6 (498)(001) B.A.R.: II 114796 (căutare: 1. Lege, 2. Sava Aurel V.); B.C.
Listă cu articole publicate de Aurel Sava () [Corola-website/Science/327218_a_328547]
-
transmis arhiepiscopului Netzhammer nedumerirea sa față de arestarea lui Ioan Bălan. Arhiepiscopul a răspuns cu părerea că Bălan devenise victima intrigilor lui Vasile Lucaciu, presupunere împărtășită de rege. După ce prin decretul nr. 151 din 17 iulie 1948 România a denunțat unilateral Concordatul cu Sf. Scaun, la 7 iulie 1950 au fost expulzați reprezentanții Vaticanului la București, relațiile diplomatice cu Vaticanul au fost întrerupte, Nunțiatura Apostolică de la București a fost închisă și în cursul aceluiași an palatul episcopal a fost preluat de către stat
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
de Bar și de Verdun (ca Teodoric I), cu Ermentruda de Burgundia. Theodoric a preluat posesiunile familiei, însă acestea erau râvnite de supușii săi. După moartea tatălui său din 1105, el a primit comitatul de Montbéliard. El a participat la Concordatul de la Worms. De asemenea, a întemeiat câteva mănăstiri. Soția sa nu este cunoscută. El a avut următorii copii:
Teodoric al II-lea de Montbéliard () [Corola-website/Science/328604_a_329933]
-
luptei dintre papalitate și împărat pentru numirea episcopilor în diecezele germane. În această perioadă au apărut conflicte între episcopii de Augsburg și autoritățile orașului, unii episcopi sfârșind prin a fi închiși. În cele din urmă situația a fost reglementată prin Concordatul de la Worms din anul 1122. În secolele următoare, în ciuda unor mici divergențe politice, dieceza a devenit din ce în ce mai bogată dominând industria și comerțul, făcând din Augsburg unul dintre cele mai importante orașe din zona germană și chiar din întreaga Europă. Reforma
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
de Ani (1618-1648), problemele și conflictele dintre catolici și protestanți au fost diminuate ajungânduse în cele din urmă la o conviețuire pașnică. În anul 1802 averile episcopiei au fost în cea mai mare parte secularizate. În anul 1817, în urma unui concordat cu Sfântul Scaun, episcopia a devenit sufragană a Arhidiepiscopiei de München și Freising.
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]