2,171 matches
-
vreme cu Sandu Napoilă, Ultra-retrogradul). Dacă voind să ridiculizeze pe Sandu, a reușit să-l idealizeze, caricaturizând tot liberalismul, apoi, aci în Clevetici, scopul și rezultatul sunt identice. Clevetici este un "liberal ultra, jurnalist constituționalist", un "mare patriot", el vrea "consacrarea aptului de la 5 la 24 ghenar", "respectul convențiunii cu condițiune de a fi schimbată în totul" (am subliniat fraza aceasta, pentru că e strămoașa 1 Teatru, I, p. 27. celebrei fraze a lui Farfuride: "Să se revizuiască ă conștiința î, dar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Brătianu, de care vorbește ca de un mare om ! Deci, neconsecvență după neconsecvență. Scrisorile sale, vorbește adesea despre liberali ca de niște palavragii, care se laudă că ei au făcut totul, cum se laudă Clevetici, când zice: "Vreu mai întîi consacrarea aptului de la 5 și 24 ghenar, ca unul ce este făcut de mine, și numai de mine". Această invectivă la adresa liberalilor revine adesea, în I. Ghica, atunci când el merge spre dreapta. Nu mai vorbesc de Eliade Rădulescu, acest om care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
firească a naturii, la moartea unui poet de o originalitate stranie, intens expresivă și provocatoare: o sinteză de apolinic și dionisiac. În numai doisprezece ani, poetul care debutase în „Literatorul” lui Macedonski (1918, cu poezia Ființa) ajunge la o deplină consacrare. Frecventează asiduu cenaclul Sburătorul, publică versuri în revista cu același nume, ca și în „Umanitatea”, „Cuvântul liber”, „România nouă”, „Contimporanul”, „Viața românească”, „Cugetul românesc”, „Cetatea literară”, „Hiena”, publică în 1921 După melci (plachetă ilustrată complet inadecvat, ca o carte pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
cu data de 562, care i se atribuie, s-a dovedit că este o reproducere fidelă a lucrării dionisiene Argumenta paschalia. El cuprinde exact cele 16 elemente ale originalului și nu 9 sau 10, cum greșit s-a afirmat. Pentru consacrarea calculului alexandrin și dionisian în Apus, un merit deosebit l-au avut Beda Venerabilul († 735) și Carol cel Mare († 814). Primul a fost autor de lucrări de calendaristică și de pascalie care a reluat preocupările lui Dionisie. El a observat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dosar 9, 1964, 141). Pe scurt, iată cum interpreta PMR conflictul sino-sovietic și propriul rol în cadrul acestuia: Partidul nostru privește cu îngrijorare situația din mișcarea comunistă internațională, faptul că Partidul Comunist Chinez teoretizează sciziunea iar P.C.U.S. propune o ripostă colectivă, consacrarea sciziunii prin pregătirea în grabă a consfătuirii reprezentanților unor partide comuniste și muncitorești [la care RPR a refuzat să participe și care în final nu a mai avut loc, n.m.]. Oare la sciziune, sau la unitate ne învață marxism-leninismul, experiența
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
distincte celui comunist, chiar dacă integral subordonate acestuia, în timp ce FUS cuprindea numai toate "organizațiile de masă și obștești", pe cele ale minorităților naționale și chiar, se susține, pe cele ale cultelor religioase. Scopul noii instituții era acela de a oferi "o consacrare politico-organizatorică noilor realități economice, sociale și politice din țara noastră, atestând cu forța faptelor istorice că unitatea indestructibilă a poporului este temeinic clădită pe aceste realități, pe coeziunea de interese și de năzuințe care definește întreaga noastră societate". Procesul inclusivist
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care a dezvoltat o viață proprie extraordinară. "Grupuri de monitorizare Helsinki" s-au înmulțit în câteva țări din blocul de est, dintre care cel mai faimos a fost Charta 77 în Cehoslovacia. Ei au interpretat Actul Final de la Helsinki drept consacrarea drepturilor omului în dreptul internațional o viziune pe care noi o susțineam din plin (Kissinger: 2000, 648; vezi și González Aldea: 2008, 42-43). Pentru avantajele ei politice și geopolitice evidente, aș adăuga. Trebuie menționat aici că drepturile omului, pe lângă un concept
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ce preced, momentul Lisabona a însemnat deblocarea procesului instituțional comunitar, dar nu a adus decât parțial elemente noi de constituționalizare europeană. Printre elementele de constituționalizare, se numără, desigur, sporirea competențelor Uniunii Europene în domeniile justiției, afacerilor interne și politicii externe, consacrarea personalității juridice unice a Uniunii Europene, crearea funcției de președinte al Consiliului European, dar ca elemente ce pot fi considerate ca "temperând" procesul de constituționalizare se pot menționa recunoașterea subsidiarității, a dreptului statelor de a se retrage din Uniune, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
-lea a conceptului de drepturi ale omului); b) recunoașterea internațională a valorii, subliniată tot mai des în documentele politice uni, bi sau multilaterale, cum ar fi Declarația universală a drepturilor omului din 1948; c) protecția juridică a valorii, obținută prin consacrarea ei în reguli de drept internațional (pot fi menționate, între altele, Pactele internaționale referitoare la drepturile omului, adoptate în 1966); d) realizarea valorii, transpunerea în practica însăși a statelor, confirmarea și acceptarea valorii, de către state, inclusiv prin măsuri legislative de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
consideră că aceste drepturi sunt legate exclusiv de voința statului) reprezintă poziții extreme în ceea ce privește fundamentul drepturilor omului. Și în opinia noastră, geneza acestor drepturi este socială, dar ea se realizează într-o fază prejuridică și extrajuridică, căpătând doar ulterior, prin consacrarea și protecția juridică a valorii respective, caracter normativ. Procesul axiologic generator de drepturi ale omului se desfășoară într-un cadru îngust sau mai larg, în fiecare epocă istorică procesele de valorizare la nivel național coexistând și influențându-se reciproc cu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
egalitatea în justiție, egalitatea șanselor în educație, egalitatea în drepturi între soț și soție etc. "Conglomeratul" axiologic realizat în jurul unei valori fundamentale este exprimat juridic printr-un ansamblu de norme ce conturează în plan internațional veritabile instituții juridice. O primă consacrare juridică (nu neapărat din punct de vedere temporal) se realizează la nivel internațional, documentele adoptate de către state formulând ceea ce am numit "drepturi ale omului cu conținut variabil"14, conținutul lor urmând să fie precizat la nivel național, unde se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
drepturilor subiective. Deși fiecare dintre ele conține elemente viabile, apreciem că aceea care consideră drepturile cetățenești a fi o categorie a drepturilor subiective calchiază cel mai bine realitatea. Alături de fundamentul extrajuridic, axiologic, drepturile omului capătă, deci, în momentul recunoașterii sau consacrării lor prin reglementările interne ale statelor, și o natură juridică distinctă aceea de drepturi subiective. Se adaugă, deci, o dimensiune instrumentală și o determinare de tip pozitivist, decurgând din geneza lor constituțională. Pe baza celor expuse mai sus, credem că
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
este vorba de încălcări ce pun în pericol pacea și securitatea internațională -, protecția drepturilor omului. De asemenea, el determină și unele consecințe interne, ca o manifestare firească a aplicării în spațiul național a obligațiilor asumate, dar nu numai a acestora. Consacrarea acestui principiu care credem că s-a realizat în ultimii ani trebuie să țină seama de faptul că el trebuie interpretat și aplicat în contextul celorlalte principii, după cum se arată în Declarația Adunării generale a O.N.U. din 1970
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
procesului penal. Potrivit reglementărilor cuprinse în aceste două acte normative, regimul de executare a pedepselor privative de libertate este bazat pe sistemul progresiv (art.53 alin.1 C.pen. și art.18 alin.2, din Legea nr.275/2006), cu consacrarea posibilității pentru cei condamnați de a trece, în condițiile legii, dintr-un regim de executare mai sever în altul mai ușor. În sistemul progresiv de executare a pedepselor, liberarea condiționată reprezintă ultima fază a executării (V. Dongoroz). Pentru alți autori
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
studiu în general, dar și perioadei medievale - care diferă ca încadrare temporală în funcție de comunități și culturi, însă nu foarte mult în ce privește imaginarul colectiv (intervalul convențional cel mai cuprinzător, dar discutabil, este între secolul IV, anul 313 d.Ch. și secolul XVIII, consacrarea modernității prin Revoluția de la 1789). Întâlnirea cu anumite interpretări, metode și analize a devenit decisivă pentru viziunea dezvoltată în cercetarea de față. Selecția îi include pe: Évelyne Patlagean, Gilbert Dagron, Enrico Valdo Maltese, Marie-José Mondzain, Giorgio Agamben, Georges Guyon (autori
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este aplicată în special în analiza textelor, a iconografiei, a artei profane și sacre, așadar domeniilor de cercetare în care conștiința care mediază între o realitate trecută și un lector contemporan este pasibilă de distorsionarea intenționată sau nu a sensurilor. Consacrarea rolului decisiv jucat de o prezență subiectivă în procesul de cunoaștere a trecutului este una dintre principalele schimbări în epistemologia propusă de "noua istorie"; de asemenea, afirmarea conceptului de narațiune, care, corelat cu analiza imaginilor, a simbolurilor și a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
etc.). Cu semnul, în schimb, relația ei este mai slabă și mai puțin provocatoare. Imaginea simbolizată joacă un rol relevant în ceremonial, de aceea ea se manifestă deplin în texte și în programele iconografice, în mărturiile care descriu ceremonialurile de consacrare a puterii sau care redau portretul identitar; ea provoacă imaginația intelectuală, se bazează pe coduri culturale și pe cunoaștere; imaginea-semn are în schimb un caracter informativ, de aceea funcția ei se situează mai aproape de procedeul narativ, de trăire, de reactivitate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dobândeau pentru prima oară o recunoaștere internațională, ce venea din partea Constantinopolului, unul dintre cele două centre medievale de legitimare politică. E drept, după marea biruință de la Posada, principatul Basarabilor apărea și acționa pe plan extern ca stat independent. Dar fără consacrarea politică a Constantinopolului sau a Romei, el nu putea intra în "familia de regi" a lumii medievale, în acea Weltbeherrschungsorganisation, în frunte cu basileul bizantin în lumea ortodoxă. În plan juridic, actul lui Nicolae Alexandru din 1359, care constituia o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
documente externe, dar necontextualizată atât de precis într-un program de prozelitism, cu scopul integrării lor într-o nouă cruciadă anti-otomană (a se vedea pe larg în lucrarea lui Armbruster). În acest întreg context de "redescoperire" de către Occident și de consacrare documentară a elementului "roman" din identitatea românească, motivația era în primul rând de ordin religios, fiind folosit ca argument în sprijinul convertirii populației la catolicism (teză pe care cancelaria papală încerca să o inoculeze în special în programele politice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ar putea rediscuta participarea la o istorie regională, fie ea și doar "literară", care, la rândul ei, nu s-a clădit prin ruptură față de corelativele europene (cu multiplele lor identități locale), ci și-a întărit caracterul complementar, prin aproprierea și consacrarea anumitor formule de text. O altă posibilă interpretare asupra sistemului "genurilor" în raport cu istoria instituțiilor, prin intermediul istoriei literare (și nu a istoriei literaturii), ar putea să aducă lumea științifică, deținătoarea, în fine, a dreptului canonizării culturale, în punctul în care această
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fiind chiar aceea de a pune în formă (a constitui "formal") cunoștința socotită veritabilă; el este, mai degrabă, o "logică" ce recunoaște limitele logos-ului formal, adică limitele ("puterile") proprii. Termenul "judecată" (de la latinescul judicata, cum indică dicționarele noastre) are consacrare logică deplină. Distribuția sa semantică l-a așezat într-un oarecare avantaj față de termenii concurenți: "propoziție", "enunț", cu semnificații mai degrabă lingvistice decât logice. Termenul judecată semnifică, însă, în ordine logică, lingvistică și chiar practică (făptuitoare; ca în expresia: "judecata
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării logos-ului ca logică, la punerea în ordine a analiticii și dialecticii ca modele ale oricărui tip de discurs. Așa încât, acestea două, deși nu vor fi "discipline" filosofice sau științifice, mai bine zis, domenii de cercetare "factuală" în privința aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logică, acela care consacră însăși "dictatura" judicativului. Un semn al acestei posibilități l-a constituit referirea la o posibilă meontologie aristotelică, fapt semnificativ, afirmam în acel context, pentru deschiderea unei căi non-judicative a gândirii, rostirii și făptuirii, odată cu deschiderea și consacrarea căii judicative a acestora. Acum însă problema va fi privită dintr-o perspectivă propriu-zis logică, determinate fiind deja înseși condițiile de posibilitate ale dictaturii judicativului precum și sensurile puterii acesteia de a regla tot ce tinde către legitimare, autorizare etc. în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Vasile Alecsandri") Cunoscut ca actor valoros al Naționalului din Iași, Constantin Popa apare acum, pentru publicul său, și ca un autor dramatic de autentică dotație. Calul verde sau Unu plus unu fac trei poate fi considerată, într-adevăr, lucrare de consacrare, după ce, anterior, i s-au mai reprezentat, tot la Iași, unele poeme dramatice, iar la Bîrlad, în stagiunea trecută, piesa Alegerea apelor. Surprinzătoare prin ideea ei, văzută într-un context social care ne aparține, incitantă prin reverberațiile subiectului, destul de simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
deși lipsit de ostentație, teatru de idei. Radu. Șt. Mihail "Calul verde" de Constantin Popa Deși nu constituie debutul autorului (cunoscut mai demult și prin piese de teatru, și prin poezii), abia cu acest Calul verde putem vorbi despre o "consacrare" a dramaturgului Constantin Popa. Piesa cu accente care amintesc de Albee și Tennessee Williams vorbește despre alienarea și despre eroziunea în timp a cuplului, lipsit de ideal existențial. Soții Mina și Ilie din Calul verde ajung să se refugieze într-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]