8,426 matches
-
a Psyche-ei; un motiv similar apare în Tristan și Isolda și apoi în ‘’Visul unei nopți de varp’’, a lui Shakespeare. Izvoarele din care s-au extras aceste povestiri sunt, în primul rând, poeții italieni, mai sus numiți; apoi lucrarea contelui de Tressan, ‘’Romans de Chevalerie’’ și , în sfârșit, unele colecții germane de povești populare. INTRODUCEREA Dacă privim evenimentele petrecute în timpul unor personaje celebre, vestite în istorie ori intrate în folclor legende, cântece sau chiar mituri observăm că există, în esența
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de luptă. Dar dacă ții cu tot dinadinsul la luptă, atunci va trebui să lupt și să te ucid, martor mi-e soarele de pe cer că aș prefera să n-o fac. Mi-ar părea tare rău de moartea ta. Contele Roland, înduioșat de aceste cuvinte, grăi: Cu cât te arăți mai nobil, cu atât mai mult mă doare gândul că murind fără cunoașterea adevăratei credințe, vei fi pierdut pe lumea cealaltă. Dă-mi voie să te sfătuiesc să-ți mântui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
uscat. Într-o zi, încinși de căldură și obosiți, ei au căutat a se adăposti de arșiță în pădurea Ardenilor, iar întâmplarea a îndreptat-o pe Angelica spre fântâna Silei din ale cărei ape a băut cu lăcomie. Plecând deacolo, contele și cu prințesa au întâlnit un cavaler. Acesta nu era altul decât Rinaldo, care pornise în căutarea Angelicăi. Surpriza și încântarea i-a luat graiul în prima clipă, dar revenindu-și curând, a salutat-o cu bucurie oferindu-i protecția
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Într-o după amiază, ei au văzut o ceată de oameni ce păreau a duce în mijlocul lor un prizonier legat cobză ca și cum ar fi fost sortit călăului. Prizonierul era un cavale tânăr și cu o înfățișare nevinovată. Banda purta însemnele contelui Anseim, capul trădătoarei case de Maganza. Roland a rugat-o pe Isabela să aștepte deoparte, iar el s-a apropiat de ceată spre a afla ce rost avea această procesiune. A întrebat pe căpetenie cine era prizonierul și de ce crimă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apropiat de ceată spre a afla ce rost avea această procesiune. A întrebat pe căpetenie cine era prizonierul și de ce crimă se făcea vinovat. Omul acesta i-a răspuns că prizonierul, era un asasin de a cărui mână Pinabel, fiul contelui Anseim, fusese ucis mișelește. La aceste cuvinte, tânărul acuzat a izbucnit: ‘’Nu sunt ucigaș și n-am avut nici cel mai mic amestec în moartea acelui cavaler.” Roland cunoscând bine firea sălbatecă și crudă a capilor casei de Maganza nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Într-o după amiază, ei au văzut o ceată de oameni ce păreau a duce în mijlocul lor un prizonier legat cobză ca și cum ar fi fost sortit călăului. Prizonierul era un cavale tânăr și cu o înfățișare nevinovată. Banda purta însemnele contelui Anseim, capul trădătoarei case de Maganza. Roland a rugat-o pe Isabela să aștepte deoparte, iar el s-a apropiat de ceată spre a afla ce rost avea această procesiune. A întrebat pe căpetenie cine era prizonierul și de ce crimă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apropiat de ceată spre a afla ce rost avea această procesiune. A întrebat pe căpetenie cine era prizonierul și de ce crimă se făcea vinovat. Omul acesta i-a răspuns că prizonierul, era un asasin de a cărui mână Pinabel, fiul contelui Anseim, fusese ucis mișelește. La aceste cuvinte, tânărul acuzat a izbucnit: ‘’Nu sunt ucigaș și n-am avut nici cel mai mic amestec în moartea acelui cavaler.” Roland cunoscând bine firea sălbatecă și crudă a capilor casei de Maganza nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
după cum v-am mai povestit, Angelica se simtea mândră de puterea lui și a început a călători singură fără frică, dar nu și fără un tainic simțământ de rușine la gândul că fusese nevoită să caute, în rătăcirile ei, protecția contelui Roland și a lui Sacripant. Ea și-a imputat deasemeni ca pe o slăbiciune până și dorința ce o avusese, la un momentdat ,de a se uni cu Rinaldo și trufia sa urcă atât de sus, încât ajunse la convingerea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
om care avea o gospodărie închegată la marginea pădurii unde trăia cu nevasta și copii săi. Aici Angelica l-a îngrijit pe Medor și mulțumită devotamentului său rana lui s-a închis repede, flăcăul recăpătându-și pe deplin sănătatea. O conte Rinaldo! O rege Sacripant! La ce bun atâtea însușiri și atâta faimă? Ce-ați avut din marele voastre isprăvi? O mărite Agrican, nefericit rege!Dacă te-ai mai putea reîntoarce la viață, cum ai putea tu, oare îndura să te
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
căsătorit cu fericitul Medor. După nuntă, Angelica dorind să-și învestească soțul cu suveranitatea țărilor ce-i mai rămase, a luat cu el drumul Răsăritului. Ea păstrase dealungul aventurilor sale o brățară de aur încrustată cu pietre scumpe, dar al contelui Roland. Neavând nimic altceva asupra sa, pentru a-l răsplăti pe bunul cioban cu a lui soție, care îi slujiseră cu atâta devotament, ea și-a tras brățara de pe mână și le-a dăruit-o. Apoi, tinerii soți și-au
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care-l nesocotise pe el, cel mai viteaz dintre paladinii Franței, pe el care o scăpase din cele mai mari primejdii, pe el care de dragul ei susținuse atâtea lupte, să-l prefere în locul lui pe un tânăr sarzin ? Mândria nobilului conte era adânc rănită. În prada unei furii cu neputință de stăpânit el s-a repezit în pădure cu niște urlete înfricoșătoare. -Nu, nu! Striga. Eu nu sunt omul drept care mă ia lumea! Roland e mort! Eu nu sunt decât fantoma
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
prada unei furii cu neputință de stăpânit el s-a repezit în pădure cu niște urlete înfricoșătoare. -Nu, nu! Striga. Eu nu sunt omul drept care mă ia lumea! Roland e mort! Eu nu sunt decât fantoma rătăcitoare a acelui nefericit conte,care acum îndură chinurile iadului! Roland a răăcit toată noaptea la voia întâmplării prin pădure, în zori soarta i-a călăuzit pașii spre fântâna aceea unde Medor gravase fatala inscripție. Dând cu ochii de ea, deznădăjduitul paladin a tras sabia
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Păstorii auzind mare vuiet, duduieli și trăsnete în pădure și-au lăsat turmele și au dat fuga în pădure să vadă ce se întâmpla. Nenorocul sau păcatele lor le-a călăuzit pașii într-acolo. Văzând starea de furie în care contele se afla și uimitoarea lui forță, ei ar fi trebuit să fugă din prejma lui, dar în spaima ce cuprinsese și-au pierdut capul. Nebunul s-a luat după ei, a prins unul și l-a rupt în două. A
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din partea mea, un gând cald pentru căpitanul Cosmin Oană, pe care l-am admirat Întotdeauna. Te Îmbrățișez cu toată dragostea Bunicul Matteo Alexandru Împături scrisoarea, tulburat. Se Întrebă de unde vine această tulburare și descoperi că vine din tot ce scrisese contele Matteo Frassetti. Din atmosfera Veneției, din Diario lui Gianluca, din salutările fraților Bellini, din felul În care se vedea, de acolo, Moldova. Și, mai ales, de iminența discuției cu tatăl său. Ajuns aici cu gândurile, tânărul se hotărî pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aproape singură, iar voievodul rămase În fața hărților militare. Cea mai recentă fuseseră desenată chiar În dimineața acelei zile. Trei săgeți groase, roșii, indicau direcțiile de atac asupra Moldovei. Est, sud, sud-vest. - Când? se Întrebă Ștefan, cu voce tare. Când?! * Domniei sale contelui Matteo Frassetti, Palatul Frassetti, Republica Veneția Dragă bunicule, Nu știu dacă această scrisoare va mai putea ajunge la Veneția. O scriu În dublu exemplar, pentru ca o copie să ajungă la prietenul meu Gianluca Fontanelli, dacă mai trăiește și dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fiindcă expunea soluții problemelor existenței, într-un mod cu totul nou. Și nu numai atât, Tolstoi a încercat să își trăiască filozofia, luptând pentru sprijinirea victimelor foametei, donând bani pentru protejarea celor oprimați, și susținând prin alte mijloace recucerirea păcii. Contele Tolstoi, neam de mari prinți ruși, tăia lemne la cei neajutorați, cosea cizme la nevoiași, mergea la coasă pe terenurile văduvelor. Tolstoi a fost excomunicat, adepții lui prigoniți și băgați la închisoare, tolstoismul declarat religie eretică, interzisă prin lege sub
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la peronul acoperit din fața intrării. Prin ușile mari, larg deschise, răzbea vocea lui Julien, lacheul consular însărcinat cu strigarea numelui și a rangului pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii filofrancezi veniți să-l salute pe reprezentantul împăratului Napoleon la București, contele Ledoulx. În picioare, în mijlocul salonului mare împodobit cu ghirlande de brad, iederă și garoafe roșii, îmbrăcat după moda europeană, destul de subțirică, chiar sărăcuță după gustul bucureștenilor, consulul primea urările boierilor care veniseră însoțiți de neveste, de fii și de fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din vârful buzelor aproape inexistente două-trei cuvinte pe care doar accentul francez le făcea să sune cât de cât agreabil. Și, între două zâmbete, maxilarele lui se loveau ritmic. Semn de mare plictiseală. Contele se străduia să-și țină bărbia înfiptă cu ostentație înainte, fiind convins că astfel își consolida imaginea de om hotărât, combativ și intransigent. Încă nu aflase că ceilalți vedeau în asta doar expresia unui profund dispreț. Și nu erau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Acesta aruncă doar o privire, tresări, apoi reveni cu o expresie perplex fericită și, fiind cu totul incapabil să formuleze clar ceea ce văzuse, dar, în mod cert, îl încântase, ridică din umeri. Intrigat, se porni atunci spre acel salon însuși contele. Fără grabă, desigur, și cu toată demnitatea înaltei sale funcții. Deschise larg ușa și... și... și un val de furie îi cutremură bățoasa lui arhitectură interioară. Pe covorul din mijlocul salonului zăceau de-a valma bărbați, femei, feciori și fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
număr apreciabil de pasageri și cantități însemnate de mărfuri, făcea parte din suita invențiilor stimulate de acea domnie. Și mulți își puneau speranța în capacitatea viitoarelor căi ferate de a conduce omenirea către o pace perpetuă. Marele filozof Claude Henri conte de Saint-Simon vorbea cu înflăcărare despre uriașa forță a științei. Vedea o societate viitoare dirijată de savanți care ar fi putut asigura nu numai bunăstarea, dar și protecția celor defavorizați. În viziunea lui, o Europă cu un parlament suprastatal ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care fusese înscris pe lista personalului absolument indispensable pentru „prestigiul Franței și pentru înalta misiune încredințată de împăratul Napoleon consulatului francez într-o țară atât de îndepărtată de luminile civilizației” - cum suna cererea scrisă, cu acea ocazie, chiar de mâna contelui - vorbea de la sine despre efectul acestei arte asupra stăpânului său. ― Est-ce que vous désirez... quelque chose...du special, madame...? Valetul lăsa pauzele să lucreze, ca și ecoul timbrului învăluitor, fără să o privească direct. Femeia ignoră întrebarea și, după ce făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
resemnare. Toate rostite într-o curată limbă românească și cu o măiestrie de mare actor. Plus semireverența fermecătoare. Plus ultima formulă de politețe... la fel de falsă. ― Ooo!... Încă nuuu!... Dar, desigur... asta doriți... (semireverența). Vă rog să așteptați aici, distinsă doamnă. Contele tocmai căsca de plictiseală în camera de toaletă. Își schimbase hainele, își clătise gura, își examinase ridurile de pe frunte și unghiile. Acum, însă, nu prea știa ce să mai facă. Trecu în birou și se așeză în fața ferestrei dinspre parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în birou și se așeză în fața ferestrei dinspre parc. Nu aprinse nici măcar o lumânare, din motive de economie, și se felicită că stabilise întâlnirea pentru această seară de forfotă generală. Ideea era să nu atragă atenția nimănui. Prietenul lui, Horace-François-Bastien conte de Sebastiani îi trimisese prin curier un volum frumos, legat în piele de vițel. Niccolo Machiavelli, Principele. Era nu numai o aluzie la perioada lor comună de ascensiune diplomatică - o vreme în care experimentaseră cu entuziasm principiile cuprinse în celebra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sau aliați, după cum îi dictau interesele față de inamicul său major, Anglia. Și toate aceste țărișoare sau principate mărunte îi serveau doar ca miroir-aux-alouettes, momeală prin care atrăgea potențialii aliați ai Angliei. În calitatea lui de ambasador al Franței la Constantinopol, contele Sebastiani îl servise de minune pe împărat, lucrând cu spor la destituirea celor doi domnitori filoruși, Constantin Ipsilanti și Alexandru Moruzi, reușind să-i îndepărteze chiar cu trei ani înainte de expirarea mandatelor lor. Cum era și firesc, țarul Alexandru ordonase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părut a fi o femeie care știe să se joace cu ouăle fără să le facă omletă - hm, hm! - decât atunci când vrea ea. Cam așa văd eu lucrurile. Vă rog să mă scuzați, monsieur le comte, pentru cuvintele mele proaste. Contele amuți. Nu pricepuse nimic, dar nici să-i spună asta slugii nu se făcea. Julien îl punea, ca de obicei, în dificultate. Nu-i mai rămânea decât o singură soluție: să rumege fraza valetului, până când va reuși să-i prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]