33,831 matches
-
Alex. Ștefănescu Culegerea de articole ca operă După 1989, Gabriel Dimisianu a rămas Gabriel Dimisianu. A scris în continuare critică literară, dând prioritate, ca și înainte, literaturii române contemporane. Și-a păstrat, în manifestări, discreția și umorul fin, deși venise vremea celor mai deșănțate exhibări. S-a implicat decis, dintr-un sentiment al datoriei cetățenești, în viața politică, fără să facă însă caz de această implicare. Am șansa să
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
său opera literară. în mod similar, criticul literar face abstracție de faima scriitorului, luând în considerare exclusiv textele acestuia. Când scrie, de exemplu, despre teatrul lui Fănuș Neagu, ignoră deliberat poziția pe care Fănuș Neagu o ocupă în literatura română contemporană: " Efectele de plasticitate cele mai puternice le datorează Fănuș Neagu stilului scriptic, pentru că nu este un auditiv ci un vizual. De auzit numai pe sine se aude. De aceea teatrul este eroarea majoră a acestui scriitor care este un maestru
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
ianuarie 1987, muri înghețat, în zăpadă, în preajma aceleiași funeste Case a scânteii, azi a Presei Libere." Talentul literar al lui Gabriel Dimisianu, dezvăluit târziu, conferă o aureolă de mister criticii sale. Cine este în realitate austerul cronicar al literaturii române contemporane? De ce s-a mulțumit atâta timp cu modestul rol de admirator exigent al creației altora? De ce și-a sacrificat vocația de prozator? Și, mai ales, de ce vorbește atât de rar despre sine? Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, Ed. Fundației Culturale
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
atît din punct de vedere estetic, cît și spiritual". Am spune că mai curînd din punct de vedere spiritual, confirmînd inaptitudinea pentru misticism a celulei românești. Precum la Arghezi, la Blaga, la Voiculescu, la Maniu, poezia cu temă religioasă a contemporanului nostru se îneacă în erezie și mai cu seamă în predominarea vieții carnale, într-un materialism temperamental. Compensator, acesta din urmă accede la frenezie, la un soi de iluminare dionisiacă, ce, poate din străfunduri tracice, se conectează la o mitologie
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
ordine emotivă - pe cunoscutul sfat "să n-aibi milă" al doamnei Chiajna. Seria justificărilor sfidătoare e foarte bogată, de la fabula antică în care leul ia toată prada vânătorii în comun, quia nominor leo (pentru că mă numesc leu), și până la istoria contemporană când Stalin, la îndemnul lui Roosevelt și Churchill de a ține seamă de religie și de Vatican, care este o putere, a dat un răspuns provocator: "Da? Și câte divizii are Papa?" Al doilea procedeu folosit de teoreticienii forței combină
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
Geo Vasile O convocare aleatorie de personalități face medicul Virgil Sorin (nu altul decât traducătorul studiilor lui Karl Leonhard despre Personalități accentuate) în recenta sa carte Scriitori români contemporani - Interviuri și antologii critice, vol. I. Mai nimic nu-i leagă pe Ana Blandiana de Mircea Cărtărescu, pe Șerban Cioculescu de Nicolae Manolescu, pe Fănuș Neagu de Z. Ornea, în afara faptului că ne sunt contemporani și că figurează în manuale
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
recenta sa carte Scriitori români contemporani - Interviuri și antologii critice, vol. I. Mai nimic nu-i leagă pe Ana Blandiana de Mircea Cărtărescu, pe Șerban Cioculescu de Nicolae Manolescu, pe Fănuș Neagu de Z. Ornea, în afara faptului că ne sunt contemporani și că figurează în manuale ca nume de referință. O parte din interviuri au fost luate mai demult, unele în urmă cu douăzeci de ani, astfel că cititorul tânăr de azi poate afla din carte impresiile lui Fănuș Neagu, din
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
anume complex al autorului în fața "personalităților accentuate". Rămâne totuși interesant și util demersul său, dificil de înfăptuit, implicând un mare volum de muncă. Doctorul Virgil Sorin este un devotat al scriitorilor, curios de secretele creației literare. Virgil Sorin, Scriitori români contemporani. Interviuri și antologii critice, vol. I, Ed. Cartea Românească, București, 1999.
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
ce putui face mai puțin"3), "comandantul" (= maiorul!), "Dar da" (Mais oui), "Reasigură-te, George" (Rasure-toi...4 ), "mi-am luat partida din acel refuz" (j'ai pris mon parti...5) etc., etc. Limba scrierilor lui Radu Ionescu, ca a multor contemporani ai săi, nu e desigur un model de puritate, dar ea n-a coborît niciodată la nivelul ilustrat mai sus. Catastihul amorului reprezintă, fără dubiu, o traducere. De precizat însă: o traducere localizată, care introduce elemente de topografie bucureșteană (Cișmegiu
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
consideră opinia de orice fel, intelectuală, literară, religioasă drept singurul mod decent de expresie, certitudinea înțepenită și credința fiind căi de închidere a sensibilității și inteligenței. Pentru Pessoa, contradicția e o terapeutică a eliberării. Fragmentele se referă la realitățile politice contemporane poetului, la instaurarea dictaturii lui Oliveira Salazar îîn 1932, la aberația bolșevică, persecuția Masoneriei în Portugalia sau la regia tutunului. Sunt tot atâtea pretexte obiective de dezvoltare a unor raționamente analitice foarte subtile ce aduc în discuție principii generale de
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
Asistăm la cezarizarea unui contabil". Anticomunist, antifascist și antinazist, Pessoa respinge noua dictatură, dar acceptă principial dictatura ca factor temporar de ordine. Diferența foarte evidentă între doctrina ce dezvăluie posibilități de speculație și interpretare frizând paradoxul și sofismul, și istoria contemporană poetului portughez, creează o tensiune intelectuală pe care însuși Pessoa o resimte atunci când face critica sistemelor sociologice care "organizează conceptual o materie atât de fluctuantă ca istoria și viața". Textele lui Pessoa sunt în esență o apologie a inteligenței făcută
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
eroi ai unei alte lumi, o lume încărcată de superstiții și mistere, de temeri și exaltări, singurătate și frenezii comunitare (în planul religios ambele), e strălucită, fiindcă ea funcționează ca un debușeu pentru o filozofie care e de fapt acut contemporană. "Demonul iubirii" este năluca și spaima veacului nostru, chiar dacă personajele lui Marquez se descoperă chinuite și stăpînite de el cu secole în urmă. Titlul romanului este doar aparent transparent, pentru că deși anunță dintru bun început o viziune aparte asupra dragostei
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
tot a examinat presa unei perioade de răscruce, ar fi trebuit să apeleze la unele documente revelatoare (din unele, totuși, citează), și, apoi, cu mijloace analitice, putea să construiască o carte solidă despre o perioadă de cumpănă din istoria României contemporane. Ar fi fost o contribuție istoriografică consistentă. Dar să nu cer autorului mai mult decît și-a propus să înfăptuiască. Excerptele selectate și adunate lună de lună sînt, negreșit, interesante și revelatoare. Dar nu prea izbutesc, întotdeauna, să-i transmită
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
să rezulte acel guvern democratic recunoscut. Atunci de-abia s-au alarmat partidele democratice de opoziție care știau bine ce înseamnă, în România, alegeri libere. Au fost, într-adevăr, acele alegeri din noiembrie 1946 cele mai trucate din toată istoria contemporană a României, aducînd forțelor comuniste "puterea legală" și, într-un an de zile, au acaparat-o total, debarasîndu-se și de gruparea lui Gh. Tătărescu și, la sfîrșitul anului 1947, de instituția monarhică. Dar Anglia și S.U.A. au sfîrșit prin a
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
familiarizasem încă din țară cu maniera de a gândi a lui Alain Besançon, grație traducerii cărții sale Imaginea interzisă. O istorie intelectuală a iconoclasmului, de la Platon la Kandinsky. Parcurgând capitolele acestei cărți - una dintre cele esențiale în domeniul gândirii estetico-filosofice contemporane - am fost atrasă imediat de vivacitatea și polivalența raționamentelor, de argumentele pro și contra reprezentării imagini Divinului în opera de artă. Cu toate că Hegel proclamase "moartea imaginii" și a artei în plin secol XIX, Alain Besançon crede că imaginea "retrăiește deja
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
ceva grav și anume, faptul că el elimină cel mai important punct, care este cel al Naturii. El crede că poți face artă într-un raport direct, de la suflet la Dumnezeu. D-le Besançon, nu credeți că artiștii moderni și contemporani se străduiesc să recupereze esența (eidos-ul) despre care am vorbit mai înainte, tocmai prin disimularea acesteia? Chiar și Kandinsky face acest lucru prin arta lui abstractă. Și el disimulează formele, configurațiile, concretul imaginii - un fel de anamorfoză, specifică și creației
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
străduiesc să recupereze esența (eidos-ul) despre care am vorbit mai înainte, tocmai prin disimularea acesteia? Chiar și Kandinsky face acest lucru prin arta lui abstractă. Și el disimulează formele, configurațiile, concretul imaginii - un fel de anamorfoză, specifică și creației componistice contemporane. Și, din acest punct de vedere, mi se pare interesantă concepția Areopagitului cu privire la disimulare. Nu era el de părere că "esența trebuie ascunsă" și că doar inițiații pot avea acces la ea? ...eu mă situez mai mult, dacă vreți, într-
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
doua criză, care începe probabil cu Calvin, în secolul al XVI-lea și se prelungește cu janseniștii (Pascal, Kant, Hegel etc.) și ale cărei efecte se produc la finele secolului al XIX-lea, întrucât există întotdeauna un efect întârziat. Artei contemporane îi este foarte greu să regăsească imaginea. Iau un exemplu care mi se pare foarte important, cel al nudului feminin. Nudul feminin a fost considerat mereu ca un intermediar privilegiat, deosebit de comod, între om și lume, între om și Natură
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
despre evoluția artei în viitor? E absolut imprevizibilă. Cred că imaginea va renaște într-o zi sau alta sub alte forme, pe care nu le cunoaștem. Probabil va renaște în cinematografie, în fotografie... Deși s-ar putea ca evoluția artei contemporane să se facă pe baze religioase și mistice - o mistică heterodoxă, ce-și extrage sursele din ocultism și din esoterismul de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Se revine mereu la tradiție, la origini, ca în "mitul eternei reîntoarceri...". Niciodată nu
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
în genere bine cunoscute, chiar dacă n-au fost totdeauna înregistrate de dicționare; multe dintre ele au părut probabil prea puțin fixate pentru a fi acceptate de dicționarele generale - și prea uzuale pentru a mai atrage atenția glosarelor argotice. Atestările jurnalistice contemporane le confirmă însă circulația și le ilustrează capacitatea de adaptare la context, prin variații și substituții. Pentru a descrie situația unor amenințări și a unor represalii lipsite de eficacitate, circulă de mai mulți ani expresia a lua boii (sau caii
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
reală deschidere spre metafizic. Prin toate datele sale, pornind de la cele formale și terminînd cu cele de ordin valoric, expoziția artiștilor vâlceni nu trădează nici un complex, nici măcar unul de superioritate, și se înscrie perfect în discursul obișnuit al artei românești contemporane, evident în acea zonă care privește limbajele convenționale. Râmnicu-Vâlcea are, în acest caz, doar o simplă semnificație administrativă: identifică util o adresă pentru buna orientare a factorului poștal și atît.
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
pe (ceva sau cineva). în vreme ce puternicele sensuri figurate ale verbului a miza sînt înregistrate de dicționarele uzuale, se poate observa o anume încetineală în acceptarea verbului a plusa, deși acesta e foarte frecvent în limbajul colocvial și în stilul jurnalistic contemporan: "Un alt sector, care nu se lăsa mai prejos, plusa și comunica presei ce mari "vitejii" s-au produs în arealul său" ("Dimineața", varianta pe Internet, 23.04.1997); " Luat de apă, purtat pe aripile Constituției republicane, șeful statului a
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
Precizarea nu este tocmai întîmplătoare: Olanda, o țară mică, nu are o limbă de circulație internațională... Exemplul ei poate fi - în plan literar (și nu numai), încurajator pentru națiunile est și sud-est europene. Succesul de care se bucură literatura olandeză contemporană (nu numai în Germania) se datorează și unui foarte abil echilibru (instinctiv probabil) între particularismele naționale și suflul universal. Unul din literații ei, Harry Mulisch, spunea că Olanda este singura țară care va reuși să se învecineze pe uscat cu
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
să fii nevoit să te impui. Apoi activitatea comercială conferă mentalității un caracter laconic și pragmatic. Important din perspectivă literară este faptul că spațiul nostru lingvistic este redus. Suntem familiarizați cu traducerile și cu literaturile străine. Cît despre scriitorii olandezi contemporani - noi suntem cu toții buni prieteni. Ați numit-o pe Connie Palmen. Sunt prietenă foarte bună cu ea. Dar suntem foarte diferiți unii de ceilalți. Nu există o școală literară olandeză... R. B.: ...ca în pictură... M.M.: Da, dar acea școlă
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
culturale ieșene ori citită în cenaclurile, foarte active, ale Iașului literar. Abia cu promoția ei se constituie ceea ce s-ar putea numi o nouă paradigmă poetică (estetică și de sensibilitate): aceștia sînt, dacă vor fi, "lupii tineri" ai literaturii noastre contemporane. Fapt semnificativ, îi stă alături un grafician (post) modernist: Ion Truică. Și, în adevăr, foarte acroșantă această alăturare între poezia unui om de douăzeci de ani și imaginea (re)compusă, în oglinda sa, de un om trecut de vîrsta primei
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]