2,327 matches
-
locuind în aceeași ființă pasională, bolnavă de romantism"), pentru că, oricum am lua-o, Eminescu "invită la o pluralitate a lecturilor", apreciind astfel că "noile rute exegetice" pot dezvălui destule sensuri ascunse încă ale acestei opere. În consecință, este partizanul lecturii contextuale, pentru a putea descifra în acest mod epoca în care a trăit și a scris ("care i-a hrănit îmbelșugat opera ziaristică") și tocmai de acea, scrierile sale trebuie citite cu un ochi critic, având oarecare înțelegere față de zelul celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
calea "derivării semantice", actualizând și valorificând artistic disponibilitățile cuvintelor din fondul statornic al vocabularului de a se "primeni", de a-și înnoi sau nuanța sensul prin încadrarea lor în contexte surprinzătoare. Or, presiunea unor asemenea contexte, a unor atari alianțe contextuale, obligă cuvintele cele mai firești, bine cunoscute obștii vorbitorilor, să dea în vileag înțelesuri și nuanțe semantice inedite, specifice limbajului poetic eminescian". Și, în continuare:" În cazurile când Eminescu "inovează" stricto sensu, plăsmuirile lui sunt firești, nu prezintă nici o "stridență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cheamă lângă ea, printr-o asociere firească, alta, la fel de "eminesciană", strecurată într-o antologie de portrete din Epigonii: "mucedele pagini stau domniile române" [...] reabilitarea stilistică a unui epitet (muced) ce stârnește, îndeobște, reprezentări dezagreabile este înnobilat, în Epigonii, datorită alianțelor contextuale în care este prins". Ș.a.m.d. Discursul analitic de acest fel trădează plăcerea unei cozerii culturale implicate pe care Gh. I. Tohăneanu o întreține cu finețe și provocatoare trimitere la un enciclopedism de care făcea caz, desigur pe alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unul înscris pe axa paradigmatică a noțiunii de eroism în raport cu genul literar adecvat și altul pe cea sintagmatică referitor la contextul evenimențial. Ambele situații pun în scenă o inadecvare care generează un dezechilibru. Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare contextuală. Ordi- nul de mărime corespunzător îl conferă contextul unei tiranii autentice, formă de exacerbare a rolului unui individ în economia statului, sau chiar de creștere a Statului prin minimalizarea individului redus la insignifianța unei erori birocratice cum se întâmplă în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unul cu care boxează retorii, sonorul oricărui rapel oratorico-demagogic. Inexistența noțiunii politice este compensată prin forța sunetului, materialitate pe care o accentuează derapajele discursive. Desigur, Caragiale deconstruiește în cheie ironică noțiunea politică de popor prin abundență sarcastică și derizorii plasări contextuale, îi relevă sonoritatea, dar și inconsistența, o face să sune pentru a releva cacofonia. În acest sens proza intitulată semnificativ Boborul este revelatoare cu atât mai mult cu cât poporul sau mai precis „boborul” apare ca subiect politic. „Boborul” se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei vulgate avem în dotare un bagaj de efecte și replici caragialești utilizate asemeni unor chei de lectură pentru diferite situații comice sau exasperant absurde. O parte din opera scriitorului, o serie de clișee, funcționează ca interpretant într-un spectru contextual larg. Atât de puternic funcționează prestigiul clișeului caragialian încât el autorizează uneori și colocvia- litatea și antilirismul poeziei optzeciste la un poet precum Ion Stratan. În poemul „Trei” din ciclul Pentameronul, Caragiale se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
așa ceva de la noi și n-am primit nici o reclamație!". Am mulțumit pentru încurajare și am părăsit "buticul" și eu și soția în hohote de râs! În anii '70 Ambasada României de la Berlin, "Hauptstadt der DDR", era un loc important în contextual relațiilor cu "Statele frățești". În afară de dialogul politic și cultural-științific, RDG-ul fiind cotat ca "a noua economie mondială", existau și schimburi economice substanțiale. La acestea se adăugau pentru "conducerea de partid și de stat" de la București și interesul față de complicațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acreditare de către Nicolae Dianu, trimisul nostru extraordinar și plenipotențiar la Santiago, a avut loc și o convorbire telefonică între ministrul chilian de externe, Miguel Cruceaga, și colegul său român, Nicolae Titulescu, acesta exprimându-și "satisfacția" pentru evoluția relațiilor bilaterale. În contextual celui de al doilea Război Mondial, relațiile aveau să fie întrerupte în 1943, fiind reluate, la nivel de ambasadă, în 1965. În impulsionarea raporturilor bilaterale în deceniul al 7-lea două vizite aveau să joace un rol important cea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acreditare de către Nicolae Dianu, trimisul nostru extraordinar și plenipotențiar la Santiago, a avut loc și o convorbire telefonică între ministrul chilian de externe, Miguel Cruceaga, și colegul său român, Nicolae Titulescu, acesta exprimându-și "satisfacția" pentru evoluția relațiilor bilaterale. În contextual celui de al Doilea Război Mondial, relațiile aveau să fie întrerupte în 1943, fiind reluate, la nivel de ambasadă, în 1965. În impulsionarea raporturilor bilaterale în deceniul al 7-lea, două vizite aveau să joace un rol important cea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
considerată o datorie morală. Memoriile politice ale lui Vladimir Dumitrescu merită însă publicate nu doar din considerente etice. Manuscrisul este important pentru cercetarea istorică sau pentru științele politice deoarece, alături de alte surse, este un document util unei înțelegeri nuanțate și contextuale a vieții politice din România dintre cele două războaie mondiale în general și a istoriei Mișcării Legionare în particular - o serie întreagă dintre personajele menționate și caracterizate în carte au jucat roluri importante în viața politică a vremii și în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
care le-a promovat. Este o politiciană de carieră. Este percepută ca persoană care practică ceea ce predică, se ține de cuvânt. Este om de onoare. Dincolo de competența și moralitatea ei politică, de faptul că își ia consilieri potriviți sarcinilor politice contextuale, Mona Muscă are indiscutabil talent, are vocație pentru politică. Eu consider că este cea mai talentată politiciană din istoria noastră de până acum. A reușit să înfrângă remarcabil rezistența patriarhală față de prezența femeilor în politica românească. Avea dreptate să îi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a instinctului de conservare și vor să moară „apocaliptic”, exact împreună cu cei care se fac „vinovați” de faptul că au toate motivele să le fie dragă viața. Din păcate, la toate acestea comunitatea internațională democratică a închis ochii, periodic și contextual. Fiecare comunitate în parte, inclusiv cele democratice, închid ochii periodic și contextual la metamorfozele totalitarismelor și cu atât mai mult la dimensiunea lor de gen. * În vara lui 1991 am mers prima oară în SUA. O săptămână am trăit într-
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care se fac „vinovați” de faptul că au toate motivele să le fie dragă viața. Din păcate, la toate acestea comunitatea internațională democratică a închis ochii, periodic și contextual. Fiecare comunitate în parte, inclusiv cele democratice, închid ochii periodic și contextual la metamorfozele totalitarismelor și cu atât mai mult la dimensiunea lor de gen. * În vara lui 1991 am mers prima oară în SUA. O săptămână am trăit într-o pădure plină de cedri, de maici și de căprioare, cu un
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a violului marital, a hărțuirii sexuale. În România aplicarea acestor legi este fie nebugetată, fie bugetată foarte slab pentru ca să aibă efecte. Vestul se află în cea de-a treia etapă, cunoscută sub numele de feminism al autonomiei. Este feminismul politicilor contextuale și al identităților multiple, confruntat cu „postfeminismul” promovat de mass-media și finanțat de companiile transnaționale, axat pe modelul „Barbie”: femeia care are de toate și este de toate, exemplificat prin vedete TV, cum ar fi la noi Andreea Marin sau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
următoarele condiții: 1) două sau mai multe persoane împărtășesc aceleași deliruri sau același sistem delirant și se sprijină una pe alta în convingerile lor; 2) două sau mai multe persoane au o relație foarte apropiată; 3) există dovezi temporale și contextuale că delirul a fost indus membrului sau membrilor pasivi ai grupului prin contact cu persoana activă. În anumite cazuri a fost semnalată și prezența unor halucinații induse, dar acest indiciu nu contravine diagnosticului. S-ar mai distinge și memoria delirantă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
imagine" și "imaginație", aveau deja o lungă istorie semantică, așa cum atestă numeroase scrieri, fie antice grecești, fie ale creștinismului primitiv 14. La ele este necesar să trimitem pentru a urmări semele comune, în relație cu noțiuni învecinate conceptual, lexical sau contextual, fundamentale pentru gândirea politică. Semantismul acestui cuvânt s-a format pe un bazin larg și generos al limbilor antice. Phantasía, noțiune introdusă de Platon în vocabularul filosofic, cu sensul de "apariție", "iluzie" sau "imaginație" - așa cum apare în doar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fondează pe faptul că orice figură, și în special o figură umană, o figură făcută de mâna omului, este o necuviință și o blasfemie. (Besançon 27)43. Iată un dublu atac iconoclast - grec și vetero-testamentar − asupra reprezentării divinității, cu motivații contextuale diferite; tendința iconoclastă fusese deja contrazisă de Aristotel și de stoici, care "acceptau o interpretare morală a imaginilor, astfel încât doctrina lor nu se opunea religiei civice și nici manifestărilor sale plastice" (Besançon 7). Viziunea stoică asupra artei și, implicit, asupra
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și la cele simbolice, cât și la slujirea credinței și a legii printr-o înțeleaptă aplicare și adaptare în gestiunea tuturor manifestărilor vizuale ale sacrului. Am urmat aici un parcurs "arheologic", de sondare și de identificare, dar și de analiză contextuală a unor noțiuni, formațiuni discursive sau micro-bazine semantice, pentru a schița o posibilă genealogie conceptuală a imaginarului. Am urmărit de aceea grefa de la imaginarul filosofic antic al politicului la formele creștine ulterioare, pe care le-a inspirat și care au
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
deoarece unitățile numărate n-au aceeași pondere. Ultima observație este importantă chiar pentru lucrări mai noi, unele și din România, care nu pot corecta întotdeauna rezultatele surprinzătoare date de o statistică numai denotativă, căreia, din principiu, îi este inaccesibil sensul contextual al unui termen. Se arată de asemenea evoluția lui Spitzer, care, în ultimele lucrări, se apropie de structuralism, și se dau sugestii pozitive pentru studierea stilului unei epoci. Al treilea strat, cel semantic, față de care am făcut mai sus unele
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
util, incluzând formele narațiunii, tipologia personajelor etc. Tehnic vorbind, aceste aspecte presupun extinderea noțiunii de "semantic" nu numai pentru că oricum pornesc deja sensul cuvintelor utilizate de scriitor, de exemplu, pentru caracterizarea cutărui personaj, dar și pentru că presupun analizarea unor semnificații contextuale, suprasegmentale, care, uneori, se referă încă la sensurile "locale" ale ,unor termeni (cazul simbolului, de exemplu), alteori nu, rezultând numai din simetriile, laitmotivele, jocul perspectivelor, tonalitatea și ritmul 25 interior al operei. Wellek și Warren discută cu competență aproape toate
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
au funcția de frânare sau atenuare a unei acțiuni a alocutorului − printr-una dintre variantele tipice: stai)8 în limba română actuală.9 Menționăm faptul că multiplele așa-zise valori semantice ale formațiunilor discutate "survin de obicei în urma unor determinări contextuale, i.e. a unor determinări care vin din partea vecinătăților lingvistice și în urma unor determinări situaționale, care țin de circumstanța de comunicare a propoziției sau de procese cognitive interpretative" (Ștefănescu 2007: 95). 3.1. Prezentativele în limba română actuală 3.1.1
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
gramaticală). Mărcile lingvistice care servesc pentru a exprima prezentarea sunt, în general, variate. Unele dintre ele sunt specifice acestei clase. Alte elemente pot fi utilizate doar ocazional ca prezentative. În general, prezentativele pot fi încadrate în următoarele categorii (ca variante contextuale ale valorilor fundamentale): prezentativele existenței, prezentativele identificării (de numire, prezentare a coordonatelor locale și temporale ale unui context), prezentativele citaționale (ale relatării),12 prezentative argumentative (prezintă argumentul de necesitate, cauza, consecința/efectul, modul de desfășurare a unei acțiuni), prezentativele focalizante
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
iată, iacă, iacătă, ia(n), uite (uitați) și variantele populare ale acestora: ete, iete, iote, oite, uiche, uie, ute. Cele două prototipuri de prezentative (având etimologie și sferă de utilizare diferite 15) au evoluat, în timp, de la complementaritate în distribuția contextuală (divergență de context și convergență în uz) la complementaritate socioculturală (utilizate în contexte asemănătoare, cu grade diferite de formalitate). Formele în discuție au o etimologie clară, care se impune să fie luată în seamă pentru a explica procesul tendinței spre
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
2.1.Interjecția iată a pătruns în română din bulgară (< eto, ete etc.), cel mai probabil prin intermediul textelor bisericești, în texte românești scrise, de diverse facturi, urmând, inițial, tiparul de utilizare preluat din textul slavon și dezvoltând, ulterior, alte sensuri contextuale. Concomitent cu forma cultă, interjecția iată a pătruns și pe filieră populară (dialectală), în forme ca ete/iete etc., în graiurile sudice (oltenești, muntenești), concurând forma locală uite și dând naștere unor forme contaminate cu aceasta din urmă: Am treierat
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Da' fă-i ceva! Ce i-o fi făcut că a... a rămas în cabinet acolo cu el. Da' nu să poate așa ceva! (IVLRA: 32). În texte monologate, uite acționează, în formule clișeizate, cu diferite funcții argumentative sau stilistice (identificabile contextual). Da' i-am explicat înainte toate cele. Domnule, am dat de el, uitați așa, uitați așa, i-am făcut așa, i-am dres așa, a avut așa, transpirație, cutare, i-am explicat.... (IVLRA: 32) Și uite așa. Noiembrie 5, 2007
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]