10,875 matches
-
I-am povestit pe scurt conversația pe care am avut-o cu Yazaki. Despre diferențele dintre Reiko și Keiko Kataoka, despre excursia În Maroc. Apoi i-am povestit că m-am Întâlnit cu Gan și i-am relatat În amănunt conversația mea cu el. În schimb n-am scos o vorbă nici despre tânărul vagabond japonez cu părul lung și cu accent de Kansai, nici despre pachetul pe care mi-l Încredințase Yazaki să i-l dau lui Reiko. — Așa deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pic mai mare, de exemplu un coș de rufe. Dar clinica era ocupată. Camera mea era tot ce aveau disponibil, mi-a zis sora medicală care m-a condus sus. Era drăguță. Ca o negustoreasă baltică de pește, dar fără conversația țărănească a acesteia. La momentul când terminase de făcut patul meu și-a spus să mă dezbrac, aproape că rămăsesem fără suflu de emoție. Mai întâi slujnica lui Frau Lange, apoi asta, la fel de străină de ruj precum e un pterodactil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din paragraful 51 din Codul Penal, comportamentul său e compulsiv sau impulsiv? Fu rândul ei să-și caute inspirația în paharul cu bere. Nu ne cunoaștem cu adevărat suficient de bine unul pe celălalt pentru a avea acest gen de conversație, nu-i așa? zise ea. — Bănuiesc că nu. — Totuși, o să spun atât, zise ea coborându-și vocea. Ați citit „Mein Kampf“? — Cartea aia veche și caraghioasă pe care o dau gratis tuturor celor proaspăt căsătoriți? Este cel mai bun motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Becker. Becker era înalt, cu ochi albaștri, mici și plictisiți, cu o fâșie subțire de păr blond, nasul ca de câine și un zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui Becker era mai multă blasfemie împotriva frumuseții divine a vieții decât ai fi găsit în mijlocul unei haite de hiene flămânde. Gândindu-ne că era încă prea devreme pentru afacerea cu masajul, am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
identificare din grup. Iar în al doilea rând, și dacă ar fi fost, nu e curvă în toată Germania care să depună plângere măcar pentru un pudel pierdut. Nici plângere, nici martor, nu-mi dau seama de ce mai purtăm această conversație. — Ea zice că ai legat-o ca pe un porc, ți-ai dat drumu’ în gura ei și apoi ai încercat să o sugrumi. — Ea zice, ea zice... Ia ascultați, ce e rahatu’ ăsta? E cuvântul meu împotriva cuvântului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îndată dacă se descoperă amprente. I-am mulțumit pentru telefon și i-am spus că investigația mea trebuie să primească prioritate maximă și că orice altceva va trebui să fie lăsat pe planul doi. În nici cincisprezece minute de la această conversație, am primit un alt telefon, de data asta de la Gestapo. — La telefon Sturmbannführer, zise el. Secția 4B1. Kommissar Gunther, vă amestecați în desfășurarea unei investigații foarte importante. — 4B1? Nu cred că știu departamentul ăsta. Sunați din clădirea Alex? — Avem sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aici, unde nu poate să facă rău, astfel încât singurii oameni pe care îi poate enerva să fie aceia care nu contează, ca mine. Desigur, asta nu înseamnă că Streicher nu vizitează Berlinul în secret uneori. O face. Führer-ului îi plac conversațiile de după cină ale lui Streicher, deși nu îmi pot imagina de ce, de vreme ce, aparent, îi plac, de asemenea, și conversațiile mele. Se întoarse către șirul de telefoane de pe birou și își sună aghiotantul, spunându-i să afle cu precizie locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu contează, ca mine. Desigur, asta nu înseamnă că Streicher nu vizitează Berlinul în secret uneori. O face. Führer-ului îi plac conversațiile de după cină ale lui Streicher, deși nu îmi pot imagina de ce, de vreme ce, aparent, îi plac, de asemenea, și conversațiile mele. Se întoarse către șirul de telefoane de pe birou și își sună aghiotantul, spunându-i să afle cu precizie locul unde era Streicher în zilele respective. Am fost lăsat să înțeleg că îmi veți da, de asemenea, anumite informații privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
instinct din când în când, zise el. Am recunoscut propria-mi retorică răsuflată: — Detectiv scoatem din tine, i-am spus. Își asculta plăcile de gramofon cu Gigli cu aviditatea cuiva care e pe cale să surzească, oferind și pretinzând la fel de puțină conversație precum un controlor de bilete de tren. Până acum, îmi dădusem deja seama că Hildegard Steininger era cam la fel de ermetică precum rezervorul unui stilou, și îmi închipuiam că prefera probabil genul de bărbat care poate să se gândească la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ceasurile astea elvețiene încât erau atât de atrăgătoare în ochii bărbaților cu putere? Dar un ceas de mână nu era la fel de atrăgător pentru acest bărbat cu putere cum se pare că fu Hildegard, și cei doi se adânciră curând în conversație. — Herr Weisthor vine imediat, explică Rahn. El are de obicei nevoie de o perioadă de meditație netulburată înainte de a aborda lumea spiritelor. Dați-mi voie să vă fac cunoștință cu Reinhard Lange. Este proprietarul revistei aceleia pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care îl înconjura, aerul mulțumit de sine și felul ușor teatral de a vorbi nu făcură nimic pentru a corecta prima mea impresie. Meseria a făcut din mine un judecător de caractere rapid și destul de exact, iar cinci minute de conversație cu Lange au fost de ajuns pentru a mă convinge că nu mă înșelasem asupra lui. Omul era un poponar care nu făcea doi bani. M-am scuzat și am mers la toaleta pe care o văzusem dincolo de garderobă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
accente din sud. Austriac sau bavarez, zisese ea. Păi, Weisthor era din Viena. M-am întrebat dacă Otto Rahn putea să fi fost bărbatul care conducea mașina. Totul părea să se lege cu ceea ce deja știam și ceea ce auzisem din conversația de pe hol îmi confirma mai vechea bănuială că motivul din spatele omorurilor era aruncarea vinii pe evreii din Berlin. Totuși, cumva, părea să fie mai mult de atât. Existase amestecul lui Himmler. Oare aveam dreptate să mă gândesc că motivul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Berlin, Vest Către SS-Brigadeführer K. M. Weisthor, Berlin Grunewald 27 august 1938 STRICT CONFIDENȚIAL Stimate Brigadeführer, Cercetările mele au confirmat că la sediul central al poliției din Alexanderplatz s-a primit într-adevăr un apel telefonic anonim. Mai mult, o conversație cu Karl Wolff, adjunctul Reichsführer-ului, indică faptul că el, și nu Reichsführer-ul, a fost cel care a făcut apelul amintit. Îi displace foarte mult să inducă poliția în eroare în acest fel, dar admite că nu vede altă modalitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lângă agora din Corint un fel de cabinet în care primește pacienți, pe care-i supune unui tratament bazat pe cuvânt. Mai întâi, el ascultă, în cursul unei întrevederi între patru ochi, după care urmează o terapie verbală. Conținutul acestei conversații vizează dispariția suferinței care l-a adus pe pacient la domiciliul filosofului. Detaliile acestui tratament al sufletului prin verb erau cu siguranță consemnate în cartea sa Arta de a scăpa de mâhnire, dar lucrarea n-a mai fost regăsită... I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
treptat pe parcursul schimbului de replici cu Socrate și dovedește nu atât un temperament de conducător, cât o natură insignifiantă... Oare Philebos iese din scenă pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate plăcerii într-o viață de reflecție și viceversa; ar diserta despre plăcerile care împiedică reflecția, despre cele care se nasc din conversație, din cercetare și din efortul inteligenței; n-ar opune ca Socrate plăcerile bune, în relație cu sufletul, cu infinitul și nelimitatul, celor rele, asociate cu trupul, cu ceea ce este finit, limitat; ar interzice surghiunirea sistematică a hedonistului în cotețul găinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a umple găurile din opera lui Epicur asupra acestor chestiuni: într-adevăr, Lucrețiu laudă meritele unei vieți naturale - se spune -, ca la început, când oamenilor le place să prânzească pe iarbă, preferând feluri de mâncare simple, cântând sau regăsind desfătările conversației cu câțiva prieteni aleși... Numai că acest tablou idilic ne prezintă umanitatea așa cum era la originile ei, cultura cum era la început, deja departe de natură! Aceste dorințe țin de lumea culturii, nu de natură... Nenaturale, bineînțeles, dar necesare? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște cinetica jubilării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
meselor luate în comun, femeilor și relațiilor cu ele - cele tinere, cele mai în vârstă, dar bine conservate, binecuvântate de zei, așadar... Este știut, de altfel, gustul filosofilor epicurieni și al tovarășilor lor de mai mică importanță pentru jocuri și conversații, pentru momentele de odihnă în comun. Frugalitate a meselor, a vinurilor și a felurilor de mâncare - nici excesele luxului, dar nici afectarea sărăciei, o distanță potrivită între ostentația bogaților și cea a săracilor, aversul și reversul aceleiași medalii... -6- Plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. în fața acestor mâncăruri sobre abundă conversațiile cu subiecte polemice: ce relații există între bogăție, fericire și virtute? Ce se poate spune despre utilitate și sinceritate în prietenie? Cum pot fi definite Binele și Binele Suveran? Dar Plăcerea, Fericirea, Virtutea, înțelepciunea? Trebuie oare să ne temem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
menit să șteargă orice urmă a Magistrului pasionatului poet... Deși Epicur manifestă unele reticențe în privința poeziei, suspectată că ar vehicula povești și că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
teamă. Nimic altceva. Plăcerile de a bea și a mânca pentru a suprima lipsa - foamea și setea -, fără a genera alienări - bucătăria de lux și vinurile fine -, dar și fără a te limita la pâinea și apa epicurienilor ortodocși; plăcerile conversației fără un plan anume, purtată în mijlocul naturii, între prieteni... Hedonismul tragic al lui Lucrețiu se sprijină pe această simplitate virtuoasă, romană. Moartea îi terorizează pe majoritatea oamenilor? Ea trebuie să-l conducă pe filosof la împăcarea cu sine însuși. Neantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
departe. Matematicile sunt un gen scris, nu oral. Valoare definitivă are aici numai ce pui pe hârtie, ce poți cântări și verifica. Mulți din matematicienii pe care îi frecventez par să nu cunoască acest lucru. Pentru ei, a străluci în conversații matematice înseamnă a face act de matematician, când în realitate lucrul nu are nici o importanță, ba chiar poate fi semnul unui supărător amatorism. Astfel, Banciu a realizat cu noi foarte mult. Deseori seara, acum la bătrânețe, răsfoiesc anii de pe atunci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui E. Lovinescu, conținând debutul meu literar, "pentru a se vedea că d. B. nu e numai un matematician posibil, dar și un poet și un filozof"! (n.a.) D.V. Ionescu, profesorul de astăzi de la Universitatea din Cluj) la București. În conversația care am avut-o îmi propune să-mi dau doctoratul la București și, între timp, să primesc locul de asistent pe lângă catedra de geometrie analitică. A trebuit să acccept o ofertă care, venind de la G. Țițeica, era mișcătoare prin spontaneitatea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spinii caracterelor algebrice de pe tablă, încît totul s-a cufundat, până la urmă, într-un aburos mister. Adesea, în trenuri, un capabil reprezentant de comerț, cu indiscreția breslei, îl întreabă: - În ce branșă voiajați? - Eu voiajez în matematice, răspunde d. Blaschke. Conversația îngheață totdeauna aici. Câteva probe de țesături ideale, hamburgice, vor putea fi considerate astă-seară, luni, la Societatea română de matematice, unde d. Blaschke va vorbi din Textillehre. Prevenim însă că aceste produse sunt scumpe (altfel scumpe) și nu oricine le
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]